Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 332/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 27774/3/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 332
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanții A. (H.) C., A. (N.) L., A. P. A., A. I., A. (M.) M., B. (M.) D. MIORITA, B. (S.) M. G., B. (R.) A. C., B. M. G., B. D. C., B. (S.) D., B. (D.) M., B. C., B. (V.) V., B. (N.) A., B. (I.) V., C. (C.) C., C. M. R., C. (P.) V., C. F., C. N. A., C. F., C. (D.) N., D. (L.) L., D. D., D. (H.) I., D. (V.) M., D. (M.) C. S., D. (G.) S., D. M. N., D. (V.) L., D. (R.) E., D. (T.) N., D. V. M., D. A., E. I., E. (P.) M., E. M., F. M., F. (T.) F. M., F. (R.) V., G. (P.) P. G., G. A. R., G. T., G. (M.) L. S., H. E. STEFANITA, I. (C.) L., I. (P.) P. A., I. D., I. G., I. M., I. C. A., I. (S.) S., I. (A.) CONSTANTA, I. (N.) M., L. I., M. D., M. M. I., M. (G.) A., M. M., M. L. M., M. (R.) HARICLIA, M. (D.) G. L., M. (E.) E., M. R. C., M. A., M. C. DIOMID, M. (S.) E., M. (S.) G., N. (R.) S., N. (B.) E. C., N. (G.) T., N. A., N. M., O. G. D., P. (G.) CATITA, P. C. I., P. (N.) E., P. D. I., P. (S.) S., P. (P.) S., P. G., P. S., P. (F.) S., P. I., P. M. I., P. (D.) J., R. (S.) F., R. M., R. (P.) D., R. N. G. M., S. F., S. V., S. (S.) D., S. E. O., S. P., S. V., S. (I.) C., S. C. CONSTANTA, S. (L.) MARCELICA, S. (S.) G. T., S. (I.) S. G., S. E. V., S. (B.) M., T. M., T. C., T. C., T. A., T. (V.) L., U. C., U. (N.) V., U. C., U. (D.) LORELE, V. (R.) S., V. P. I., V. H. D., V. N. A., V. (O.) N., V. N., V. M., V. H. C., Z. (P.) L. împotriva sentinței civile nr. 144/11.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata – pârâtă U. „S. HARET” și intimatul – pârât – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții – reclamanți, prin avocat S. I., cu împuterniciri avocațiale la filele 140 – 193 din dosarul Tribunalul București, și intimata – pârâtă U. „S. Haret”, prin avocat N. S. C., cu împuternicire avocațială la fila 143 dosar, lipsind intimatul – pârât – chemat în garanție M. Educației Naționale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul „registratură” au fost depuse, la data de 06.03.2013, cerere de renunțare la judecata recursului, din partea recurentei – reclamante R. V., la data de 31.07.2013, întâmpinare, din partea intimatului – pârât – chemat în garanție M. Educației Naționale la data de 09.08.2013, întâmpinare și înscrisuri, din partea intimatei – pârâte U. „S. Haret”, la data de 15.01.2014, taxă judiciară de timbru în cuantum de 23,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei, din partea recurentei – reclamante M. (Ș.) E., și cerere de renunțare la judecata recursului, din partea recurentelor – reclamante C. C., P. V. și V. M..
Apărătorul recurenților – reclamanți depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 488 lei și timbru judiciar în valoare de 37 lei.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de renunțare la judecata recursului formulate de recurentele – reclamante C. C., P. V. și V. M. și pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților – reclamanți, solicită să se ia act de renunțarea recurentelor – reclamante C. C., P. V. și V. M. la judecata recursului, iar pentru ceilalți recurenți reclamanți solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, făcând referire la motivele și argumentele arătate în scris.
Intimata – pârâtă U. „S. Haret”, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea în tot sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, urmând a se avea în vedere considerentele din întâmpinare și practica judiciară. În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata:
Prin sentința civilă nr. 144/11.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ au fost respinse actiunea precizata a reclamantilor A. (H.) C., A. (N.) L., A. P. A., A. I., A. (M.) M., B. (M.) D. MIORITA, B. (S.) M. G., B. (R.) A. C., B. M. G., B. D. C., B. (S.) D., B. (D.) M., B. C., B. (V.) V., B. (N.) A., B. (I.) V., C. (C.) C., C. M. R., C. (P.) V., C. F., C. N. A., C. F., C. (D.) N., D. (L.) L., D. D., D. (H.) I., D. (V.) M., D. (M.) C. S., D. (G.) S., D. M. N., D. (V.) L., D. (R.) E., D. (T.) N., D. V. M., D. A., E. I., E. (P.) M., E. M., F. M., F. (T.) F. M., F. (R.) V., G. (P.) P. G., G. A. R., G. T., G. (M.) L. S., H. E. STEFANITA, I. (C.) L., I. (P.) P. A., I. D., I. G., I. M., I. C. A., I. (S.) S., I. (A.) CONSTANTA, I. (N.) M., L. I., M. D., M. M. I., M. (G.) A., M. M., M. L. M., M. (R.) HARICLIA, M. (D.) G. L., M. (E.) E., M. R. C., M. A., M. C. DIOMID, M. (S.) E., M. (S.) G., N. (R.) S., N. (B.) E. C., N. (G.) T., N. A., N. M., O. G. D., P. (G.) CATITA, P. C. I., P. (N.) E., P. D. I., P. (S.) S., P. (P.) S., P. G., P. S., P. (F.) S., P. I., P. M. I., P. (D.) J., R. (S.) F., R. M., R. (P.) D., R. N. G. M., S. F., S. V., S. (S.) D., S. E. O., S. P., S. V., S. (I.) C., S. C. CONSTANTA, S. (L.) MARCELICA, S. (S.) G. T., S. (I.) S. G., S. E. V., S. (B.) M., T. M., T. C., T. C., T. A., T. (V.) L., U. C., U. (N.) V., U. C., U. (D.) LORELE, V. (R.) S., V. P. I., V. H. D., V. N. A., V. (O.) N., V. N., V. M., V. H. C., Z. (P.) L. in contradictoriu cu pârâții U. "S. Haret" și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca neintemeiata si cererea de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret" împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantii au urmat cursurile Universității S. Haret: Facultatea de D. și Administrație Publică din București - specializarea D., Facultatea de Management Financiar contabil din București - specializarea Management, Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale București - specializarea Marketing, Facultatea de Psihologie și Pedagogie din B., Programul de studii pedagogie, Facultatea de Geografie și Geografia Turismului din București, specializarea Geografie, Facultatea de Management Financiar Contabil din C. - specializarea contabilitate și informatică de gestiune, Facultatea de Management din B. - specializarea Management, Facultatea de Psihologie din București - specializarea Pshihologie, Facultatea de Psihologie și Pedagogie din B. - specializarea Pshihologie, Facultatea de Științe Juridice și Administrative din B. - specializarea Administrație Publică, Facultatea de Sociologie-Psihologie din București - specilizarea Psihologie, Facultatea de Management Financiar Contabil din București - specializarea contabilitate și informatică de gestiune, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din București, specializarea Sociologie, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine – specializarea L. și Literatură Franceză - L. și Literatură Engleză, Facultatea de Management din B. - specializarea Contabilitate și informatică de gestiune, Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din București - specializarea Relații Internaționale și studii europene, Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea Educație Fizică și Sportivă, forma de învățământ ID și FR, promovând examenul de licență – sesiunea iunie-iulie 2009, fiindu-le eliberate adeverințe de licențiat.
Expirând perioada de valabilitate a adeverințelor mai sus-menționate, reclamanții s-au adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomelor de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diplomele de licență, prevalându-se așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză, de conduita sa, conform căreia a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat.
Pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat eliberarea diplomelor tipizate pentru absolvenții Universității S. Haret, promoția 2009, însă numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Conform prevederilor Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, denumit în continuare regulament, conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului, în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, iar formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, în speță de S.C. Romdidac S.A., unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor pană la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Dupa ce a citat prevederile art. 5 al. 1 din Regulament, instanta de fond a retinut ca MECTS are obligația aprobării eliberării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, ceea ce în cauză s-a întâmplat.
Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
În prezenta cauză, tribunalul a reținut că pârâta U. S. Haret nu este îndreptățită să elibereze diplome reclamanților din prezenta cauză, formele de învățământ urmate de aceștia nefiind acreditate în condițiile legii.
In continuare a citat prevederile art. 60 al. 1 din legea nr. 84/1995 si a concluzionat ca acest text de lege nu duce la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform art. 3 din HG. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, care implică un întreg proces de evaluare academică pentru fiecare dintre facultățile, colegiile, specializările și formele de învățământ care îndeplinesc standardele prevăzute de lege.
În speță, la data înscrierii în anul I de studiu pentru specializările urmate de reclamanți, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de organizare zi, nu și ID. În consecință, reclamanții nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii; prin urmare, aceștia nu sunt îndreptățiși a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.
O practică administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea M.E.C.T.S., care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea concluziei susmenționate și nașterea în patrimoniul reclamanților a dreptului la obținerea diplomei pentru studiile absolvite.
Această concluzie nu este înlăturată nici de existența raporturilor contractuale între reclamanți și universitatea pârâtă, de executarea obligațiilor contractuale din partea reclamanților sau de pretinsa inducere în eroare a acestora cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite, aceste aspecte putând însă a fi valorificate pe temeiul răspunderii contractuale ori a altei forme de răspundere juridice.
Din aceleași considerente, nu poate fi reținută nici teoria mandatului aparent invocat de reclamanți sau principiul ,, error comunis facit ius” eroarea în cauză, nefiind una invincibilă, cât timp, obligația acreditării era prevăzută prin lege, iar prin consultarea legislației în vigoare, era posibilă verificarea și identificarea formelor de învățământ acreditate. De asemenea, atât timp cât U. Spriru Haret avea obligația parcurgerii procedurii de acreditare prevăzută de lege și nu a parcurs nicio procedură în acest sens pentru formele de învățământ urmate de reclamanți, este lipsită de relevanță împrejurarea relevată de reclamanți în sensul că ARACIS, instituția abilitată privind acreditarea, nu a îndeplinit până în anul 2009 toate condițiile legale privind posibilitatea acreditării.
Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
Tot ca și argumente în susținerea acestei soluții, mai sunt avute în vedere și disp. art. 29 alin. 1 din OUG nr. 75/2005 în conformitate cu care „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii”, dar și art. 29 alin. 3 din același act potrivit cu care „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării”.
Totodată, în plus față de disp. art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 anterior invocat, relevante sunt și prev. art. 60 alin. 4 din același act în conformitate cu care „Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu consultarea Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, a instituțiilor de învățământ superior și a altor factori interesați”.
Coroborând disp. art. 3, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prev. art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și disp. art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
La data înscrierii reclamanților în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, specializările urmate de reclamanți în cadrul Universității S. Haret, au fost autorizate să funcționeze pentru forma de învățământ „zi”, nu și pentru forma de învățământ urmată de aceștia –ID/FR.
În condițiile în care legea învățământului și legea de înființare a Universității „S. Haret” arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației Naționale, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act administrativ normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție, înseamnă că lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare (învățământ), nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune elaborarea raportului de autoevaluare pentru fiecare specializare, autorizarea a două forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din OUG nr. 75/2005, în vigoare la data analizată.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale). Autorizarea specializării, forma de învățământ zi nu este suficientă pentru dublarea acesteia prin forma de ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ. Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (HG nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
Instanta de fond a concluzionat ca cererea reclamantilor nu are niciun temei legal, neexistand o prevedere legala care sa legitimeze pretentia acetora de obligare a USH la eliberarea diplomei si a chematului in garantie la aprobarea tiparirii formularelor tipizate pentru diploma de licenta si suplimentul acesteia.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtului U. S. Haret de a înapoia originalul diplomei de bacalaureat depusă la dosarul de înscriere, tribunalul constată că aceștia nu au făcut dovada că s-a adresat în acest sens pârâtei, iar aceasta ar fi refuzat restituirea. În aceste condiții, tribunalul a reținut că și acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Față de soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantii solicitând casarea sentinței recurate, si, rejudecand cauza, sa fie admisa actiunea astfel cum a fost formulata.
În cuprinsul recursului, recurentii-reclamanti au invocat ca in anul inscrierii la facultati, niciun act normativ nu facea referire la programe sau forme de invatamant la care USH sa nu aiba dreptul sa le organizeze, ci doar la specializari.
Au mai sustinut ca acestei universități nu pot fi victimele lipsei de acreditare. Teoria aparenței în drept este o instituție general admisă în practica și doctrina juridică din țara noastră și nu numai.
MECTS trebuie să i-a măsurile necesare astfel încât toate instituțiile de învățământ superior, de stat sau particulare, să desfășoare procesul de învățământ cu îndeplinirea cerințelor legale, astfel încât admiterea și respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la data înscrierii, dar și pe parcursul anilor de studiu, să asigure legalitatea și recunoașterea publică a studiilor universitare și fără ca acestea, prin acte normative și decizii ulterioare, să fie invalidate retroactiv.
Ideea de aparență producătoare de efecte juridice - teoria aparenței - poate fi definită ca teoria ce constă în a recunoaște eficacitate juridică unor acte care nu sunt pe deplin conforme condițiilor strict juridice și care, din acest motiv, ar trebui să fie nule, dar sunt încheiate cu bună-credință și cu prudență sporită.
In încercarea de fundamentare teoretică, se folosesc expresii ca „eroare comună", „eroare legitimă", „credință legitimă" (a se vedea dreptul francez), acestea conducând spre ideea de bună-credință. Existența bunei-credințe din partea terților este necesară și suficientă în jocul aparenței. La croyance legitime - credința legitimă - a terților înșelați de situația aparentă pare a fi, conform doctrinei franceze, criteriul unic de angajare a mecanismului aparenței.
Absolvenții la data înscrierii la facultăți, au fost de bună credință astfel încât au contractat cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul USH are dreptul să organizeze învățământ la distanță și cu frecvență redusă. Mai mult decât atât, ei s-au aflat într-o eroare comună și invincibilă, cu toate că în cazul mandatului aparent, practica judiciară și doctrina juridică admit că nu este nevoie de o asemenea eroare .
Scuza mandantului MECTS, că s-au promulgat de către executiv niște hotărâri de guvern care erau atât de ambigue si fără să facă nici una referire la formele de învățământ ID și FR. ci doar la specializări, nu este suficientă pentru a considera ca absolvenții, dacă erau mai vigilenți, ar fi reușit să observe că USH nu era în legalitate.
La data înscrierii la facultăți erau în vigoare în anul 2006, OMECT 3404/2006, HG 1175/2006 și HG 1418/2006.
In OMECT 3404/2006 este prevăzut la art. 8 ,, Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, In domeniile respective și dispun de departamente specializate,,.
In HG 1175/2006 se prevede la art.1 Se aprobă nomenclatorul de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general, precum și numărul de credite de studiu transferabile, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre ,, . în această anexă se găsesc domeniile pentru studii universitare de licență (ex. științe economice) și specializările din cadrul acestora (ex. marketing).
In HG 1418/2006 se găsește reglementat la art. 3 lit.g ,, Formele de învățământ „seral,,, „cu frecvență redusă,,, „la distanță,, sau alte forme de învățământ care nu presupun prezența obligatorie în campusul universitar, nu se organizează fără a exista și învățământ „de zi„
Toate aceste ordine de ministru și hotărâri de guvern din anul 2006, nu se face referire la programe sau forme de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, care să nu fie acreditate sau autorizate, ci doar la specializări sau domenii de studiu.
La toate acestea se mai adaugă și HG 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Art.3 al. 1 are următoarea formulare ,, Sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată,,.
In continare recurentii au reliefat atitudinea culpabila a MECTS si ARACIS in legatura cu neavertizarea candidatilor cu privire la situatia existenta.
Au invocat dispozitiile art. 5 din HG nr. 536/2011, art. 34 din legea nr. 87/2006 pentru aprobarea OUG nr. 75/2005, regulamantul actelor de studii aprobat prin ordinul 2284/2007.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 299-316, 304 pct. 9 cod procedura civila (1865).
La 15.03.2013 recurenta R. V. a aratat ca renunta la calea de atac a recursului, acesta nefiind promovat cu acordul sau.
La 9.08.2013 USH a depus intampinare prin care a solicitat radmiterea recursului si a cererii sale de chemare in garantie formulata impotriva MECTS, in prezent MEN.
LA 31.07.2013 a depus intampinare si MEN care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate ca legala si temeinica.
La 15.01.2014 recurentele C. C., P. V. si V. M. au renuntat la judecata recursului deoarece cauza a ramas fara obiect intrucat le-au fost eliberate diplomele.
F. de cererile de renuntare la calea de atac a recursului in baza art. 246 cod procedura civila (1865) si a principiului disponibilitatii va lua act de renuntarea la judecata recursului formulata de recurentele C. (C.) C., Capatana (P.) V., D. (V.) M..
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentii-reclamanti au absolvit în anul 2009 cursurile unor facultăți, învățământ la distanță, din cadrul Universității S. Haret, și au promovat examenele de licență din sesiunea iulie 2009, ori februarie 2010 (filele 22, 30, 76, 89, 115 dosar de fond) fiindu-le eliberate Adeverințe care confirmă dobândirea titlului de licentiati în domeniile studiilor absolvite.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea de către . formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
Prin urmare, se recunoaște de către MECTS că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specialitatile absolvite de reclamanti, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în cauze similare cu cea de față a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență iar MECTS are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare (a se vedea în acest sens deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție depuse de intimata-pârâtă USH la dosar).
Mai mult decat atat in sedintele din 28.10.2013 si 7.11.2010 ale judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal a ICCJ, intruniti in conditiile art. 33 al. 1 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a ICCJ au adoptat ca solutie pentru unificarea jurisprudentei soluta de obligare a paratei U. „S. Haret”sa elibereze diploma de licenta si/sau suplimentul de diploma, de admitere a cererii de chemare in garantia a MECTS si de obligare a ministerului sa aprobe tiparirrea formulare tipizate constand in diplomele de licenta si suplimentele de diploma.
La baza acestei solutii a stat jurisprudenta din deciziile nr. 690/2012, 953/2012, 1638/2012 si 3302/2012.
În aceste condiții, soluția de admitere a recursului reclamantilor se impune și pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea, apreciază că refuzul pârâtelor de a aproba tipizarea formularelor de diplomă de licență, respectiv de a elibera reclamantilor diplomele de licență este unul nejustificat, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii reclamantilor in parte și obligarea pârâtului MEN (fost MECTS) să aprobe tiparirea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanti, respectiv obligarea pârâtei USH la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, a fiselor matricole pentru reclamanti.
Va respinge in rest actiunea reclamantilor, acestia nefacand dovada existentei unor prejudicii de natura materiala si morala si nici nu se justifica obligarea USH la indeplinirea obligatiilor sub sanctiunea unor penalitati de intarziere, intrucat aceasta a adoptat o pozitie procesuala in favoarea reclamantilor neexistand niciun indiciu ca aceasta nu va pune in executare hotararea instantei.
In baza art. 274 cod procedura civila (1865) va obliga paratii la plata catre reclamanti a cate 13,3 lei taxa de timbru.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate, retinandu-se si faptul ca parata USH nu a formulat recurs la sentinta atacata chiar daca prin aceasta sentinta a fost respinsa cererea sa de chemare in garantie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului formulată de recurentele reclamante C. (C.) C., C. (P.) V., D. (V.) M..
Admite recursul formulat de reclamanții A. (H.) C., A. (N.) L., A. P. A., A. I., A. (M.) M., B. (M.) D. MIORITA, B. (S.) M. G., B. (R.) A. C., B. M. G., B. D. C., B. (S.) D., B. (D.) M., B. C., B. (V.) V., B. (N.) A., B. (I.) V., C. M. R., C. F., C. N. A., C. F., C. (D.) N., D. (L.) L., D. D., D. (H.) I., D. (M.) C. S., D. (G.) S., D. M. N., D. (V.) L., D. (R.) E., D. (T.) N., D. V. M., D. A., E. I., E. (P.) M., E. M., F. M., F. (T.) F. M., F. (R.) V., G. (P.) P. G., G. A. R., G. T., G. (M.) L. S., H. E. STEFANITA, I. (C.) L., I. (P.) P. A., I. D., I. G., I. M., I. C. A., I. (S.) S., I. (A.) CONSTANTA, I. (N.) M., L. I., M. D., M. M. I., M. (G.) A., M. M., M. L. M., M. (R.) HARICLIA, M. (D.) G. L., M. (E.) E., M. R. C., M. A., M. C. DIOMID, M. (S.) E., M. (S.) G., N. (R.) S., N. (B.) E. C., N. (G.) T., N. A., N. M., O. G. D., P. (G.) CATITA, P. C. I., P. (N.) E., P. D. I., P. (S.) S., P. (P.) S., P. G., P. S., P. (F.) S., P. I., P. M. I., P. (D.) J., R. (S.) F., R. M., R. (P.) D., R. N. G. M., S. F., S. V., S. (S.) D., S. E. O., S. P., S. V., S. (I.) C., S. C. CONSTANTA, S. (L.) MARCELICA, S. (S.) G. T., S. (I.) S. G., S. E. V., S. (B.) M., T. M., T. C., T. C., T. A., T. (V.) L., U. C., U. (N.) V., U. C., U. (D.) LORELE, V. (R.) S., V. P. I., V. H. D., V. N. A., V. (O.) N., V. N., V. M., V. H. C., Z. (P.) L. împotriva sentinței civile nr. 144/11.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata – pârâtă U. „S. HARET” și intimatul – pârât – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să avizeze tipărirea diplomelor pentru reclamanți.
Obligă pârâta U. „S. HARET” să elibereze reclamanților diplomele de licență, suplimentele de diplomă și foile matricole.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă pârâtele la câte 13,3 lei taxă de timbru către reclamanți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red. C.P. /2 ex./
Jud. Fond. O. D. P.
| ← Pretentii. Hotărâre din 21-03-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8860/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
