Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1158/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1158/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 8293/2/2013
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1158
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
GREFIER: E. S. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. A..
Pe rol se află soluționarea cererii de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta D. T. TALIB TUKMACHI în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul, prin consilier juridic Ț. C., care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea la acordarea prelungirii dreptului de ședere de termen lung și excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind anularea deciziei de returnare, după care,
Curtea constată că pârâtul a invocat excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind anularea deciziei de returnare și excepția inadmisibilității capătului doi de cerere și acordă cuvântul pe aceste excepții.
Consilierul juridic al pârâtului, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, arată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere, dar aceasta a fost depistată cu ședere ilegală, iar decizia de returnare a fost emisă ca urmare a acestui fapt. Mai arată că reclamanta nu a depus o cerere de prelungire a dreptului de ședere la instituția lor, astfel încât să emită decizia de returnare ca urmare a unui refuz de prelungire. Prin cererea sa, reclamanta solicită instanței să se substituie organului administrativ și să dispună o măsură administrativă fără, ca în prealabil, aceasta să fi parcurs o astfel de procedură.
Cu privire la excepția rămânerii fără obiect a actului administrativ, arată că singura obligație prevăzută prin decizia de returnare este de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile, obligație pe care reclamanta a executat-o și a solicitat o nouă viză, iar în prezent are un drept de ședere pe teritoriul României și a intrat pe teritoriul național în baza noii vize.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției inadmisibilității, precum și excepția rămânerii fără obiect.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe ambele excepții.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta D. T. TALIB TUKMACHI, cetățean irakian, născuta la data de 22.07.1977 în Irak, a solicitat anularea Deciziei de returnare_ emisa de I. G. PENTRU IMIGRĂRI in 10.12.2013 si comunicată in 10.12.2013 și obligarea pârâtului sa îi acorde prelungirea dreptului de ședere in România.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată, în esență, că, a venit in România in scop de afaceri cu colantul de viza_, in perioada cuprinsa intre 10.10.2013 si 09.12.2013.2013, intrând in țară in data de 18.10.2013.
Șederea sa in România este legala deoarece are aprobare chiar de la instituția parata si anume I. G. pentru Imigrări pentru viza de lunga ședere in România (AUTORIZAȚIE DE munca nr._ din ©5.12.2013 la . TRADING AND CONSTRUCTION SRL).
Emiterea in 25.11.2013 a deciziei de returnare nr._ a fost făcuta in mod nelegal, netemeinic si abuziv, deoarece a îndeplinit si îndeplinește condițiile prevăzute OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România modificata si completata.
Față de aceasta stare de fapt, consideră ca i s-a cauzat o vătămare grava a drepturilor mele recunoscute de lege.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.82 din OUG 194/2002 modificata si completata, iar în susținerea acesteia, reclamanta a depus decizia contestată și copie pașaport.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea capătului de cerere ca fiind rămas fără obiect, întrucât reclamantei i s-a acordat o nouă viză, aceasta intrând în țară în data de 18.12.2010 în baza vizei ROU nr._, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, anexând decizia contestată și actele care au stat la baza emiterii acesteia.
În ședința publică din data de 08.04.2014, Curtea a constat că pârâtul a invocat excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind anularea deciziei de returnare și excepția inadmisibilității capătului doi de cerere și a acordat cuvântul pe aceste excepții.
În ceea ce privește prima excepție, a rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind anularea deciziei de returnare, Curtea reține că prin Decizia de returnare_ emisa de I. G. PENTRU IMIGRĂRI in 10.12.2013 si comunicată reclamantului la data de 10.12.2013, s-a dispus ca reclamantul să părăsească teritoriul părăsească teritoriul României, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință, în conformitate cu prevederile art. 82 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, întrucât nu a respectat prevederile art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, respectiv nu a părăsit teritoriul țării înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin viza de ședere, având o ședere ilegală de 1 zi.
Reclamanta a înțeles să pună în executare, în mod voluntar, decizia de returnare de pe teritoriul României, întrucât din probatoriu rezultă că, în urma verificărilor efectuate în evidențele pârâtei, a reieșit faptul că reclamanta a părăsit România la data de 18.07.2013 prin PTF P.T.F. Henri C., ieșirea făcându-se în baza deciziei de returnare în discuție.
Prin urmare, în contextul în care avem de a face cu o decizie de returnare voluntară, pusă în executare de către reclamantă, în mod corect susține pârâta că, actul administrativ contestat și-a produs efectele, iar acțiunea este rămasă fără obiect, cu atât mai mult cu cât reclamantei i s-a acordat o nouă viză, aceasta intrând în țară în data de 18.12.2010 în baza vizei ROU nr._, astfel încât o eventuală îndepărtare a acesteia nu se poate decide decât în baza unei alte decizii de returnare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la acordarea reclamantei a unei prelungiri a dreptului de ședere, instanța îl apreciază ca fiind inadmisibil, această prerogativă aparținând autorității pârâte, reclamanta urmând să solicite acesteia prelungirea dreptului de ședere, după expirarea celui acordat ulterior, urmând, eventual, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în măsura în care se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale legitime legate de reglementarea dreptului de ședere pe teritoriul României, prin actul administrativ emis sau prin refuzul emiterii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de inadmisibilitate.
Respinge capătul doi de cerere formulat de reclamanta D. T. TALIB TUKMACHI, cu domiciliul în București, sector 5, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, sector 5, . C., nr. 15A, ca inadmisibil.
Admite excepția rămânerii fără obiect.
Respinge primul capăt de cerere formulat de reclamanta D. T. TALIB TUKMACHI, cu domiciliul în București, sector 5, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, sector 5, . C., nr. 15A, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2014.
Președinte, Grefier,
H. P. E. S. M.
Red. și dact. jud. H.P./gref. E.S.M./4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3647/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 941/2014.... → |
|---|
