Pretentii. Decizia nr. 1229/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 1147/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 1229
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 6 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile cu nr. 1031/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. M. și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, cererea de chemare în judecată având drept obiect pretenții – taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
În temeiul O.U.G. 74/2013, a H.G. 520/2013 și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, Curtea ia act de schimbarea denumirii recurentei pârâte – Administrația sector 6 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și apreciază procedura de citare legal îndeplinită la termenul de față având în vedere data citării recurentei în cauză, anterioară datei intrării în vigoare a actelor normative sus indicate.
Curtea constată că se solicită judecarea cauzei în lipsă. Nefiind cereri formulate în dosar sau probe noi de administrat în calea de atac, Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta U. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2619 lei, achitată conform chitanței . nr._/02.09.2010, ca nedatorată, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății și până la data achitării efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 02.09.2010 după obținerea actelor necesare pentru înmatricularea autoturismului marca Renault Tip Symbol Categ_auto M1, an fabricație 2010, a fost obligată să achite și suma de 2619 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, taxă ce contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de România prin semnarea Tratatului CE la data de 01.01.2007.
Prin sentința civilă nr. 1031/26.02.2013 Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei, a anulat actul administrativ TS3A din 02.09.2010 și a obligat pârâta AFP Sector 6 să restituie reclamantei suma de 2619 lei, actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 Cod proc.fiscală în termenul prevăzut de art. 117 Cod proc.fiscală. Totodată a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 41,43 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-o țară membră U.E. un autoturism, achitând cu prilejul înmatriculării în România suma de 2619 lei cu titlu de taxă pe poluare, în temeiul OUG nr. 50/2008.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
A mai reținut instanța de fond că dispozițiile art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
A apreciat că prevederile OUG nr. 50/2008 impun taxa de primă înmatriculare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile OUG nr. 50/2008 încalcă art. 110 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr.c106/77.
Apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 274 C.proc.civ. instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 41,43 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din OG nr. 92/2003, recursurile au fost înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2013 sub nr. dosar_ .
Criticând sentința recurată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, în esență, reiterează motivele de fapt și drept indicate în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond și susținute în fața primei instanțe.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148 Constituția României legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat în parte.
Mai arată că în speță incidența art. 110 Tratatul CE este inexistentă întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită conform art. 4 OUG nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9. Mai solicită să se observe că reclamantul nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute la art. 3 alin.2 OUG nr.50/2008 și ca atare îi revine obligația de plată.
Se mai invocă de reclamantă faptul că „principiul poluatorul plătește”, pe care se bazează instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul UE și că taxa nu este discriminatori întrucât se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Ultimul motiv de recurs vizează obligația la plata dobânzii legale în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 Cod proc.civ. .
Legal citată, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi în recurs în condițiile art.305 Cod proc.civ. .
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs formulate, față de disp. art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În cauză, intimata –reclamantă a achitat în temeiul OUG nr. 50/2008, o taxă pe poluare pentru înmatricularea în România a unui autoturism marca RENAULT.
Taxa de poluare a autoturismelor a fost prevăzută prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, care stabilesc obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Dispozițiile art. 110 TUE interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Din această perspectivă, reglementarea internă este contrară dreptului comunitar în ceea ce privește perceperea unei taxe de poluare pentru un autoturism care a fost înmatriculat anterior în alt stat membru UE și care este înmatriculat ulterior pentru prima dată în România, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor second - hand importate din alte state membre, influențând astfel alegerea.
Pentru a se ajunge însă la problema compatibilității OUG nr. 50/2008 cu prevederile comunitare, este necesar să se facă dovada că taxa pe poluare a fost anterior achitată pentru un autoturism achiziționat dintr-un stat membru al UE.
În prezenta cauză, Curtea constată că nu s-a făcut dovada că autoturismul achiziționat de intimata-reclamantă ar fi fost anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene și că s-ar fi achitat această taxă în acest sens, nefiind depuse înscrisuri în acest sens nici cu ocazia judecării cauzei în primă instanță și nici în recurs.
Dimpotrivă din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că autoturismul pentru care a fost achitată taxa pe poluare a fost nou și nu a mai fost anterior înmatriculat într-un stat UE.
În consecință, instanța constată că autovehiculul este la prima înmatriculare într-un stat membru al Uniunii Europene și intimata reclamanată avea obligația legală de a achita această taxă, astfel încât recursul urmează a fi admis, va fi modificată sentința recurată și respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, apreciind incident cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind pronunțată fără temei legal, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația sector 6 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței civile cu nr. 1031/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. M. și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. Gh. G.
Tehnored. C.O./2 ex./
Judecător de fond: S. V., Tribunalul București – SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 4281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Sentința nr. 1119/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
