Pretentii. Decizia nr. 4281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 4281/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 2324/116/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.4281

Ședința publică de la 26.05.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - O. D. P.

JUDECĂTOR - B. C.

JUDECĂTOR - V. H.

GREFIER - C. A.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr.1706/27.11.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. M., B. M., C. V., R. M., N. G. și M. I..

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 05.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12.05.2014, 19.05.2014 și apoi la data de 26.05.2014.

CURTEA,

Asupra recursului în contencios administrativ fiscal de față:

Prin sentința civilă nr.1706/27.11.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, s-a dispus admiterea în parte a cererii formulate de reclamanții S. M., B. M., C. V., R. M., N. G., M. I., formulată în contradictoriu cu pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților.

A fost obligată pârâta să actualizeze cu rata inflației suma de_,15 lei ( cota a doua de 60 % ) stabilită prin Decizia ANRP nr. 519/2007 și să plătească dobânda legală pentru perioada scursă între 1.12.2008 și 1.05.2013.

A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la efectuarea de îndată a plății sumelor de bani sus arătate.

Împotriva acestei sentințe judecătorești, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, prin reprezentanții săi legali si in termen, conform art.483 si art.488 pct.8 din Cod de procedura civila, art.20 din Legea nr.554/2004, a formulat recurs pentru următoarele motive:

După ce a prezentat istoricul cauzei, a arătat că în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1 din Codul de procedură civilă, consideră sentința civilă ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

I. Prin art. 1 alin. (4) din OUG nr. 10/2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.287/2013, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv "Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe".

Astfel, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în ceea ce privește actualizarea compensațiilor bănești, iar a extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.

În ceea ce privește plata sumei de bani ce rezultă din actualizarea celei de-a două tranșe din despăgubiri, învederează că în reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.

Având în vedere practica constantă din ultimii ani de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă fiind blocarea conturilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această instituție a fost pusă în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.

Din acest motiv, în ultima perioadă, recurenta s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.

Având în vedere impactul acestor sume asupra bugetului de stat, s-a impus identificarea unei modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite.

Pentru atingerea acestui deziderat, având în vedere necesitatea respectării țintei de deficit bugetar asumate, iar pe de altă parte, necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, s-a impus eșalonarea plății sumelor acordate conform O.U.G. nr. 10/2013.

Cu privire la punerea în executare a obligațiilor stabilite de către instanțele judecătorești prin care A.N.R.P. trebuie să plătească sume de bani în favoarea persoanelor îndreptățite, precizează că ultima plată voluntară efectuată de A.N.R.P. a fost în data de 31.01.2012, aceasta fiind ultima dată la care au existat disponibilități bănești ce nu au fost afectate de scadența popririlor înființate.

Datorită practicii constante din ultimii ani de executare silită pe calea popririi și existenței numărului foarte mare de popriri, A.N.R.P. a ajuns în imposibilitate de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite potrivit legilor din domeniul restituirii proprietăților.

Mai mult, instituția primește de la Ministerul Finanțelor sumele de bani necesare achitării obligațiilor de plată la care cade în pretenții, astfel că nu există o vină ce poate fi atrasă asupra membrilor din conducerea instituției pentru lipsa ori insuficiența fondurilor necesare plății despăgubirilor.

Mai mult decât atât, pentru a se îndeplini obligațiile de plată stabilite în sarcina ANRP de către instanțele judecătorești prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile până în prezent, este necesară alocarea de la bugetul de stat unei sume de aproximativ 100 milioane Euro.

Din acest motiv, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.

II. Referitor la plata dobânzii legale, învederează că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 13 din 2011 nu sunt aplicabilă în cauza de față, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 din OG. nr. 13 din 2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzi, se va plăti dobânda legală".

Însă, în Legea nr. 9/1998 sau în Normele Metodologice pentru aplicarea acesteia, aprobate prin H.G. nr. 753/1998 completată și modificată prin H.G. 1277/2007, nu există nici o dispoziție legală în această materie prin care să se arate că obligația de plată este purtătoare de dobânzi.

Pentru motivele arătate mai sus, solicită să se admită recursul formulat și să fie modificată hotărârea recurată în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de către reclamanții B. M., C. V., S. M., R. M., M. I., N. G..

Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și urm., 3041 din Codul de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H. G. Nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, respectiv H.G. nr.1277/2007, C.E.D.O art.1.

Intimații S. M., B. M., C. V., R. M., N. G. și M. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, depunându-se la dosar.

Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.

Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând motivele de recurs invocate, Curtea reține că acestea sunt nefondate.

Astfel, sub un prim aspect, se constată că deși recurenta și-a întemeiat eronat recursul pe art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1 din codul de procedură civilă (în situația în care cererea introductivă a fost formulată după . Noului Cod de procedură civilă), motivele invocate pot fi încadrate conform art.483 si art.488 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă.

Referitor la criticile formulate, Curtea constată că intimații reclamanți sunt beneficiari ai dis­pozițiilor Lg 9/1998, conform Deciziei ANRP nr. 519/23.11.2007, iar

potrivit dispozițiilor legii speciale plata despăgubirilor ar fi trebuit efectuata de recurenta pârâtă în două tranșe, respectiv prima cota (40%) până la 23.11.2008 iar cota a doua (60%) până la 23.11. 2009, ceea ce nu s-a realizat, situație în care, conform Deciziei nr. 21/2007 pronunțata în recurs în interesul legii de ÎCCJ, ambele cote ar fi trebuit actualizate cu indicele de creștere a preturilor de consum pentru perioada de timp scursa intre data emiterii Deciziei de plata si data plații efective.

Întrucât recurenta pârâtă nu si-a îndeplinit de buna-voie obligațiile de plată, intimații reclamanți au fost obligați să se adreseze instanțelor de judecata, care au obligat recurenta să efectueze plata celor doua cote din despăgubire.

Plata primei cote din despăgubire a fost efectuată prin executare silită în anul 2011, iar cea de-a doua cota (60%) din despăgubire a fost încasată fără actu­alizarea sumei - tot prin executare silită - în data de 14.05.2013 (conform PV de eliberare a sumelor rezultate din executarea silita prin poprire din 14.05.2013, ti­tlul executoriu fiind ..10.2011 pronunțata în do­sarul nr._ ).

Având în vedere că obligația de plată a recurentei a fost executată cu întârziere rezultă că intimaților reclamanți le-a fost produs un prejudiciu, astfel încât în mod corect instanța de fond a obligat recurenta pârâtă să actualizeze cu rata inflației suma de_,15 lei ( cota a doua de 60 % ) stabilită prin Decizia ANRP nr. 519/2007 prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe".

Prin aceasta se repară numai paguba propriu – zisă ( damnum emergens ), astfel că în mod just, în temeiul art. 1489 coroborat cu art. 1531 și art.1535 c.civ., instanța de fond a obligat recurenta părâtă și la plata beneficiului nerealizat ( lucrum cessans ) reprezentat de dobânda legală pentru perioada scursă între 1.12.2008 și 1.05.2013 . De altfel, într-un caz similar, în sensul acordării de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii, s-a pronunțat și Î.C.C.J., cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr.2/2014.

În acest context, trebuie precizat că OUG nr. 10/2013, care a eșalonat plățile începând cu 2014 în tranșe anuale pe 10 ani, a fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr.528/2013, dar sub acest aspect sentința recurată nu mai poate fi reformată, întrucât reclamanții nu au formulat recurs.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202. sect.1, împotriva sentinței civile nr.1706/27.11.2013, pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. M., B. M., C. V., R. M., N. G. și M. I., toți cu domiciliul ales în ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

O. D. P. B. C. V. H.

GREFIER

C. A.

Red./Tehnored. HV/9 ex.

Tribunalul Călărași – jud. A. P. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 4281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI