Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9000/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9000/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 6541/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9000
Ședința publică de la 4.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. M. E.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea A. E. împotriva deciziei civile nr. 1224/20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită; intimatele ANRP și CNCI au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinări, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea contestației în anulare în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.10.2014 sub nr._, contestatoarea A. E. a solicitat în contradictoriu cu intimatele CNCI și ANRP anularea deciziei civile nr. 1224/20.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel București, întrucât decizia este nelegală, fiind rezultatul unei erori materiale în sensul greșitei rețineri a aplicării dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
A arătat că a solicitat instanței de fond în principal:
• obligarea la soluționarea dosarului nr. 4356/01.08.2011 în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri, si a emiterii titlului de plata si plata acestuia în cuantum de 612.213 lei conform deciziei nr. 3582/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție;
• să dispună plata sumelor datorate conform deciziei civile mai sus menționate cu plata coeficienților de devalorizare a monedei naționale, de la data formulării cererii de chemare in judecata pana la data plații efective;
• obligarea paratelor la plata unei penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, in baza art. 18 alin. 5 din Legea nr 554/2004 actualizata, pana la emiterea deciziei de despăgubire;
•obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr. 719/03.02.2012 Curtea de Apel București admite în parte acțiunea obligând pârâtele să emită titlu de despăgubire și admite și capătul de cerere referitor la plata efectivă a sumelor inserate în acest titlu conform deciziei ICCJ sub sancțiunea unor penalități de întârziere de 100 lei pe zi si obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele din dosar, iar prin decizia nr. 1224 Curtea de Apel București admite recursul ANRP motivat de faptul că a intervenit legea 165/2013.
Deși curtea reține faptul că acțiunea este întemeiată și că în mod corect a fost admisă, dat fiind reținerile privitoare la legea 165/2013 urmează să se admită recursul ANRP care în varianta inițială nu cuprindea ca și motiv de recurs acesta lege pentru că nu exista, însă instanța consideră că apariția unei legi noi se poate înscrie în motive de ordine publică conform art. 306 c.p.c. și admite completarea recursului și cu acest motiv într-un mod cu totul eronat, cunoscut fiind că motivele de ordine publică sunt cele referitoare la nulitate absolută prescripție, competență și nicidecum apariția unei legi organice noi care nu poate avea menirea de strictă interpretare și imediată aplicare ca în situația codurilor de procedură.
Deși a arătat faptul că o astfel de lege este total contrară Constituției aspect ce s-a și confirmat ulterior prin decizii ale Curții Constituționale și mai mult a arătat faptul că aceste dispoziții legale contravin convenției, instanța de recurs analizează un motiv de recurs inexistent la data formulării recursului și anume acela al apariției legii 165/2013 și în loc să se pronunțe asupra lui în sensul invocat de noi că un astfel de motiv de recurs este tardiv formulat instanța de recurs îl admite ca atare. Au arătat și faptul că este inadmisibil să critici și să desființezi o sentință ce a avut ca baza legală și ca argumentare o altă legislație în vigoare la momentul pronunțării și că nu există caz de casare pentru o astfel de situație juridică.
Așa cum a arătat și în fața instanței de recurs este inadmisibil să desființezi o hotărâre doar pentru faptul că a apărut o lege nouă, lege pe care judecătorul fondului nu a putut-o avea în vedere pentru că nu exista, cum de altfel la fel de inadmisibil este să permiți unei părți să-și completeze recursul cu un motiv nou inserat în notele scrise peste termenul legal de recurs. Dar și mai grav este faptul că instanța de recurs a trecut și peste faptul că acesta lege retroactivează, aspect sancționat atât de Constituție cât și de Convenție, prin acest mod de legiferare încălcându-se dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce privește prezenta contestație în anulare consideră că este perfect admisibilă prin ambele ipoteze ale art. 318 c.p.c. în sensul că greșeala materială este dată de aplicarea unui text de lege în speță art. 4 din legea 165/2013 care nu era aplicabil în speță similitudine cu aplicare dispozițiilor legale privitoare la tardivitatea recursului sau a lipsei de reprezentare a părților situații în care contestațiile în anulare sunt perfect admisibile.
În ceea ce privește cea de-a doua teza a art. 318 c.p.c dat fiind că instanța de recurs a verificat un motiv de recurs inexistent la momentul formulării recursului de către pârâtele din cauză astfel că acesta apare ca fiind formulat ca tardiv consideră că echivalează cu omisiunea de a cerceta unul din motivele de casare, această omisiune rezultând din nepronunțarea asupra excepției tardivității invocată de ei, precum și a inadmisibilității analizării unui motiv de recurs invocat prin note scrise.
De altfel prin nepronunțarea asupra tardivității acestui motiv de recurs se revine la ipoteza erorii materiale în sensul că instanța nu a observat și nu a analizat că acest motiv era formulat prin notele scrise la circa un an de zile de la declararea recursului, ipoteza tardivității recursului fiind unanim admisă ca și motiv de contestație în anulare.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei civile 1224/20.02.2014 a Curții de Apel București urmând să se dispună rejudecarea recursului.
A fost depusă la dosar în copie, Decizia Curții Constituționale nr. 497/07.10.2014.
A fost atașat dosarul nr._ *.
Intimatele CNCI și ANRP au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Analizând decizia contestată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 318 C., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318 C. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Curtea subliniază că greșeală materială înseamnă greșeală de ordin procedural, respectiv greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Legiuitorul, prin prima ipoteză din art. 318 alin. 1, a avut în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare și aplicare a legii. O greșeală în aprecierea probelor, datorită căreia situația de fapt reținută de instanță ar putea fi eronată, este o greșeală de fond, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. De asemenea, o greșită interpretare ori aplicare a dispozițiilor legale nu este o greșeală materială, ci una de judecată, astfel încât apărările contestatoarei cu privire la sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 nu pot fi primite în acest cadru procesual, fiind de fapt veritabile apărări pe fondul cauzei.
În ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ. (instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare), numai recurentul poate introduce contestație în anulare, din moment ce este vorba de omisiunea de a discuta un motiv de recurs. Tardivitatea sau inadmisibilitatea invocării unui motiv de recurs, excepții care nu ar fi fost examinate de instanța de recurs, nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C., acestea fiind mijloace de apărare, pe care de-altfel instanța de recurs le-a examinat și a apreciat că motivul invocat nu este tardiv, fiind vorba despre un motiv de ordine publică, în cauză găsindu-și aplicarea art. 306 alin. 2 C..
Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 din codul de procedură civilă poate fi exercitată doar în cele două situații expres prevăzute de legiuitor, care nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs.
Curtea observă că în cauza în care s-a pronunțat decizia atacată pe calea contestației în anulare, contestatoarea a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4prin rap. la art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă de către Curtea Constituțională întrucât printr-o decizie anterioară a Curții s-a constatat neconstituționalitatea, situație în care partea poate uza de calea de atac a revizuirii.
Față de cele mai sus expuse, Curtea în temeiul art. 320 C. va respinge ca nefondată calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. E. împotriva deciziei civile nr. 1224/20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. M. E. P. S. V. R. M.
GREFIER
M. I.
Red. și tehnored. jud. SP/2 ex./29.12.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1458/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6378/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
