Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3642/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3642/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 5297/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3642
Ședința publică din data de 16 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația M. de Ciclism București în contradictoriu cu pârâta Federația R. de Ciclism, cerere având drept obiect „suspendare executare act administrativ”.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 9.12.2014, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când CURTEA, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 16.12.2014, când a hotărât:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.08.2014, reclamanta Asociația M. de Ciclism București a solicitat în contradictoriu cu pârâta Federația R. de Ciclism suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Federației Române de Ciclism adoptată în data de 14.07.2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, prin care se solicită anularea acestei hotărâri.
În motivarea cererii întemeiată în drept pe dispozițiile art. 15 din Legea 554/2004, reclamanta a arătat că prin această hotărâre, care nu a fost adusă la cunoștința cluburilor afiliate la Federația R. de Ciclism, s-a procedat la alegerea unui nou președinte.
Cu privire la paguba iminentă a susținut că există pericolul ca, în situația în care se respinge prezenta cerere, actuala conducere să își exercite mandatul obținut ilegal, angajând cheltuieli, iar dacă se va admite cererea de anulare, toate aceste angajamente ar fi profund viciate, fiind asumate de persoane neîndreptățite.
Referitor la cazul bine justificat a precizat că la data de 15.03.2013 a fost ales președinte al Federației Române de Ciclism, cu majoritate de voturi, C. E. Novak. Au mai fost aleși cei doi vicepreședinți ai Consiliului de Administrație și alți 3 membri ai acestui Consiliu.
O parte din membrii Consiliului de Administrație au adus încălcări grave Statutului Federației (au adoptat Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 6/12.11.2013 prin care s-a decis demiterea președintelui, lucru ce nu putea fi realizat decât de Adunarea Generală).
Federația a formulat o plângere penală, în calitate de angajator, împotriva secretarului general și trezorierului, ce a condus la suspendarea contractelor individuale de muncă ale acestora, încă din data de 25.11.2013.
Pentru a da aparență de legalitate Hotărârii nr. 6/12.11.2013, a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federației Române de Ciclism din 6.12.2013, care a fost anulată de Tribunalul București prin sentința civilă nr. 311/13.03.2014.
Reclamanta susține că la convocarea Adunării Generale Ordinare a Federației din 14.07.2014 au fost încălcate dispozițiile art. 43 și art. 48 din Statutul Federației, în sensul că a fost convocată de L. H. Halas, în calitate de pretins secretar general al Federației, contractul individual de muncă al acestuia încheiat cu Federația pentru funcția de secretar general încetând în prima parte a lunii iunie 2014.
De asemenea, nu există nicio hotărâre a Consiliului de Administrație care să fi dispus convocarea Adunării din 14.07.2014.
Astfel, în convocatorul având nr. 265/3.07.2014, care a fost emis cu privire la Adunarea Generală ordinară a Federației Române de Ciclism din data de 14.07.2014, se menționează că această Adunare Generală ar fi fost convocată ca urmare a voinței exprimată de „majoritatea membrilor cu drept de vot” care au fost prezenți la Adunarea Generală ordinară a Federației Române de Ciclism din data de 29.06.2014, iar potrivit art. 43 din Statutul Federației Române de Ciclism, convocarea Adunării Generale ordinare poate fi făcută doar de către Consiliul de Administrație și doar de Adunarea Generală extraordinară, raportat la prevederile art. 44 din același Statut care reglementează posibilitatea solicitării convocării Adunării Generale extraordinare de către 2/3 din numărul membrilor afiliați. Pe cale de consecință, Adunarea Generală ordinară a Federației Române de Ciclism din data de 14.07.2014 putea fi convocată exclusiv printr-o hotărâre a Consiliului de administrație, condiție care nu a fost întrunită în speța dedusă judecății.
Mai mult, în conținutul aceluiași convocator se susține că ordinea de zi a Adunării Generale ordinare a Federației Române de Ciclism din data de 14.07.2014 a fost stabilită în ședința Consiliului de Administrație în data de 28.05.2014. În opinia reclamantei nici această susținere nu corespunde realității întrucât, potrivit convocatorului nr. 211 din data de 28.05.2014, se susține că prin hotărârea Consiliului Administrației al Federației Române de Ciclism nr. 10 din 28.05.2014 au fost fixate data, locația și ordinea de zi pentru adunarea generală ordinară din data de 29.06.2014, nicidecum pentru adunarea generală ordinară din data de 14.07.2014.
Reclamanta arată, de asemenea, că nu au fost respectate dispozițiile Statului Federației Române de Ciclism nici cu privire la termenele impuse pentru convocarea adunării generale ordinare.
Cu privire la prima ședință a adunării generale ordinare prevederile art. 43 stabilesc convocarea acesteia cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării adunării. Convocatorul nr. 265, prin care se susține că a fost convocată adunarea generală ordinară, a fost emis la data de 3.07.2014, stabilind data primei ședințe pentru 14.07.2014, ora 9.00, fiind emis cu doar 11 zile înainte de ședință, condiție în care termenul statutar a fost redus în mod abuziv cu două treimi.
Referitor la cea de-a doua ședință generală ordinară se arată că prevederile art. 48 din Statut stabilesc că în situația în care nu se întrunesc 2/3 din numărul delegaților cu drept de vot, adunarea generală va fi convocată în termen de 15 zile. Conform aceluiași convocator nr. 265, cea de-a doua ședință a fost stabilită pentru aceeași dată cu prima ședință, respectiv 14.07.2014, la un interval de doar o oră și jumătate, respectiv la ora 10:30, față de prima ședință, care a fost convocată pentru ora 9.00.
Astfel, toate termenele statutare pentru convocarea adunării generale a Federației Române de Ciclism au fost stabilite în beneficiul cluburilor afiliate, pentru a le da reprezentanților acesteia posibilitatea de a participa la actul decizional. Stabilirea în mod arbitrar a unor termene mult reduse față de cele indicate în Statut, respectiv 11 zile în loc de 30 de zile și o oră și 30 de minute în loc de 15 zile, reprezintă o gravă încălcare a dreptului statutar al cluburilor afiliate de a-și asigura reprezentarea în cadrul adunării generale ordinare și de a-și exprima dreptul de vot.
Convocarea adunării generale ordinare a Federației Române de Ciclism nr. 265 din 3.07.2014 este lovită de nulitate și raportat la faptul că a fost transmisă unui număr de 28 de cluburi, deși numărul total de cluburi afiliate la Federația R. de Ciclism este de 46.
Reclamanta mai arată că atât convocarea adunării generale a Federației Române de Ciclism nr. 265/3.07.2014, cât și hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Ciclism din data de 14.07.2014 sunt lovite de nulitate absolută având în vedere că, potrivit punctului 8 de pe ordinea de zi, s-a procedat la alegerea președintelui Federației Române de Ciclism fără ca anterior să se dispună demiterea președintelui în funcție a Federației Române de Ciclism în persoana domnului Novak E. C., pentru ca funcția de președinte să fie vacantă.
Diversele încercări ale unor persoane din cadrul Federației Române de Ciclism de a hotărî demiterea președintelui Federației Române de Ciclism în funcțiune, respectiv a domnului Novak E. C., atât prin hotărârea Consiliului de administrație nr. 6/12.11.2013, cât și prin hotărârea Adunării generale extraordinare din data de 6.12.2013, au fost declarate nule.
Reclamanta a mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 55 din Statutul Federației având în vedere faptul că prin convocatorul nr. 265/3.07.2014 s-a stabilit pe ordinea de zi la pct. 8 alegerea președintelui Federației Române de Ciclism, iar la pct. 9 alegerea comisiei de cenzori a Federației Române de Ciclism, prin comunicarea convocatorului cu doar 11 zile înainte de data ședinței Adunării Generale Ordinare s-a îngrădit în mod flagrant dreptul membrilor afiliați de a face propuneri privind candidaturile pentru funcția aleasă în termenul statutar de cel puțin 15 zile înaintea desfășurării Adunării Generale de alegeri.
Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei față de împrejurarea că membrii fondatori ai acesteia sunt: Clubul Sportiv Dinamo București, Clubul Sportiv O. București, Clubul Sportiv Școlar nr. 1 Pajura București și Clubul Sportiv Stirom București.
La data de 4.09.2014, Clubul Sportiv Stirom București informează Federația R. de Ciclism că de la 1.07.2010 activitatea secției de ciclism a fost suspendată din lipsă de resurse financiare.
De asemenea, la 17.09.2014 Clubul Sportiv Școlar nr. 1 Pajura București informează Federația că începând cu 14.08.2007 nu mai are secție de ciclism.
În raport de dispozițiile art. 26 din Statutul reclamantei, pârâta susține că aceasta este dizolvată de drept precizând, în plus, că din anul 2004 reclamanta nu a mai convocat membri pentru Adunarea Generală a Asociației, deși avea această obligație potrivit O.G. 26/2000 și Statutului.
Au fost depuse la dosar hotărârea a cărei suspendare a executării se solicită și documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Excepția necompetenței materiale a fost respinsă la termenul de judecată din 9.12.2014, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen.
Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, față de dispozițiile art. 55 din O.G. 26/2000 potrivit cărora: „(1) Asociația se dizolvă de drept prin:
a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;
d) reducerea numărului de asociați sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.
(2) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul asociației, la cererea oricărei persoane interesate.”
În condițiile în care pârâta nu a dovedit existența unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat dizolvarea asociației reclamante, nu se poate considera că aceasta nu are folosința drepturilor civile.
Reclamanta a dobândit capacitate procesuală de folosință la data dobândirii personalității juridice, potrivit art. 5 alin. 1 din O.G. 26/2000 care prevede că asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul.
Încetarea capacității procesuale de folosință a reclamantei are loc la data pierderii personalității juridice, situație care nu se regăsește în speță din moment ce nu există o hotărâre judecătorească de constatare a dizolvării asociației reclamante, astfel că excepția va fi respinsă.
Curtea apreciază că cererea de suspendare a executării este neîntemeiată, față de următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ, a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.
Cu privire la această condiție reclamanta invocă încălcarea dispozițiilor art. 43 și art. 48 din Statutul Federației Române de Ciclism referitoare la convocarea Adunării Generale Ordinare a Federației, inexistența unei hotărâri a Consiliului de Administrație care să fi dispus convocarea acestei Adunări, nerespectarea termenelor impuse pentru convocare, atât pentru prima ședință, cât și pentru cea de-a doua ședință, faptul că nu a fost transmisă convocarea tuturor cluburilor afiliate la Federație (46), ci doar unui număr de 28 de cluburi, alegerea președintelui în funcție al Federației, pentru ca această funcție să devină vacantă.
De asemenea, face referire la încălcarea art. 55 din Statut, întrucât prin comunicarea convocatorului cu doar 11 zile înainte de data ședinței s-a îngrădit dreptul membrilor afiliați de a face propuneri privind candidaturile pentru funcția aleasă; în termenul statutar de cel puțin 15 zile înainte de desfășurarea Adunării Generale.
La o analiză sumară a legalității hotărârii în discuție, pe care o permite soluționarea unei cereri de suspendare a executării, nu se rețin elemente care să contureze un caz bine justificat, în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004, rezultând din înscrisurile depuse la dosar (extras din procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Federației Române de Ciclism din 6.12.2013) că potrivit Raportului Comisiei de competiții, legitimări, transferuri și clasificări, din cele 33 de structuri sportive afiliate la Federație la începutul anului 2013, doar 28 au îndeplinit prevederile art. 28 pct. b din Regulamentul de organizare și funcționare, astfel că s-a hotărât, în unanimitate, de către Consiliul de Administrație al Federației suspendarea a 5 structuri sportive care nu s-au aflat în situația de respectare a prevederilor regulamentare.
În consecință, Curtea constată că transmiterea convocării pentru Adunarea Generală Ordinară a Federației către un număr de 28 de cluburi afiliate la Federație nu conturează existența unui caz bine justificat.
A mai fost depusă la dosar Hotărârea nr. 6/12.11.2013 a Consiliului de Administrație al Federației în care se menționează că, în raport de dispozițiile art. 34, art. 66 pct. 23, art. 73 și art. 130 din Statutul Federației, este demis domnul președinte C. E. Novak constatându-se vacantarea postului de președinte al Federației.
Este adevărat că prin sentința civilă nr. 311/13.03.2014 a Tribunalului București – Secția a V-a civilă a fost anulată această hotărâre din 6.12.2013, dar nu s-a făcut dovada anulării acestui act printr-o hotărâre judecătorească definitivă până la data de 14.07.2014 când a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Federației și nici pe parcursul soluționării prezentei cereri de suspendare a executării, urmând ca instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare să stabilească dacă era sau nu vacantă funcția de președinte.
Cu privire la legalitatea Convocării Adunării Generale Ordinare a Federației din data de 14.07.2014, reține din înscrisurile depuse la dosar că în adresa nr. 211/28.05.2014 transmisă de Federația R. de Ciclism Clubului Sportiv Intersport Miercurea C., prin care i se aduce la cunoștință că Adunarea Generală Ordinară se va desfășura în data de 29.06.2014, ora 9.00, în Ploiești, în incinta Stadionului Municipal „I. O.”, se face referire la Hotărârea Consiliului de Administrație al Federației Române de Ciclism nr. 10/28.05.2014 privind fixarea datei, a locației și a ordinii de zi pentru Adunarea Generală Ordinară.
Se înțelege din conținutul acestei adrese că prin hotărâre a Consiliului de Administrație al Federației a fost convocată Adunarea Generală Ordinară, prin intermediul acestei adresa fiind doar informat clubul sportiv despre aspectele asupra cărora s-a stabilit prin hotărâre – data, locația și ordinea de zi a Adunării.
Semnarea adresei de către secretarul general L. H. Halas nu înseamnă, în opinia instanței, că acesta a convocat Adunarea Generală Ordinară, din moment ce în adresă este menționată în mod expres Hotărârea nr. 10/28.05.2014 a Consiliului de Administrație, care a dispus cu privire la aspectele sus menționate.
La ședința Adunării Generale din 29.06.2014 s-a propus suspendarea ședinței și stabilirea unei noi date a Adunării Generale – 14.07.2014, astfel că se reține că hotărârea Consiliului de Administrație din 28.05.2010 a stat la baza convocării ședinței din 14.07.2014 care a avut aceeași ordine de zi.
Referitor la nerespectarea termenelor impuse pentru convocarea Adunării Generale Ordinare, se constată din înscrisurile depuse la dosar că prima ședință a fost cea din 29.06.2014, convocată prin hotărârea Consiliului de Administrație din 28.05.2014, iar cea de-a doua ședință a fost cea din 14.07.2014 a cărei organizare s-a stabilit la data de 29._, cu ocazia suspendării primei ședințe.
Potrivit Statutului Federației, convocarea primei ședințe se face cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării adunării, iar convocarea celei de-a doua ședințe se face în termen de 15 zile de la prima ședință, astfel că nici sub acest aspect nu poate fi reținut un caz bine justificat.
Considerentele expuse cu privire la nerespectarea termenelor de convocare a celor două ședințe justifică reținerea caracterului neîntemeiat și al susținerii referitoare la încălcarea dreptului membrilor afiliați de a face propuneri privind candidaturile pentru funcția de președinte al Federației, încălcare invocată în raport de comunicarea convocatorului cu doar 11 zile înainte de data ședinței.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea constată că nu se mai impune analizarea susținerilor reclamantei care vizează această condiție, întrucât art. 14 din Legea 554/2004 reglementează două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării.
Aceasta înseamnă că neîndeplinirea uneia dintre acestea (în speță cazul bine justificat) determină pronunțarea unei soluții de respingere a cererii.
Față de aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei.
Respinge cererea de suspendare executare formulată de reclamanta Asociația M. de Ciclism București cu sediul procesual ales în Timișoara, Clădirea Fructus Plaza, .. 24, ., județ T. în contradictoriu cu pârâta Federația R. de Ciclism, cu sediul în fapt –punct de lucru la adresa din București, sector 2, .. 16, . ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C.-M. C. R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./4 ex./30.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3159/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 722/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
