Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5245/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5245/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 7034/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5245
Ședința publică din data de 20.06.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarele N. M. P. și Z. E. împotriva deciziei civile nr. 3592/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._/2/2011*, în contradictoriu cu intimații A. N. PENTRU RETITUIREA PROPRIETATILOR, S. R. PRIN C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea la data 20.06.2014când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține:
Prin decizia civilă nr. 3592/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._/2/2011*, s-a admis recursul formulat de recurentul-pârât S. ROMÂN PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva sentinței civile nr. 1939/19.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/2/2011, în contradictoriu cu intimatele-reclamante N. M. P. și Z. E., intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, și intimata C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR; a fost modificată în parte sentința recurată în sensul că, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată și menținute celelalte dispoziții.
Această decizie a fost atacată de contestatoarele N. M. P. și Z. E. cu prezenta contestație în anulare, motivul invocat reprezentându-l art. 317 alin.1 Cod pr. Civ., când procedura de citare a părții, pentru ziua în care s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.
În motivarea contestației s-a învederat faptul că pentru termenul din 16.09.2013, contestatoarele nu au fost citate nici la domiciliul legal, nici la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură.
Această neregularitate procedurală s-a produs la ultimul termen de judecată, când a și fost soluționată pricina printr-o decizie care este irevocabilă.
În drept, art. 317 alin.1 C.pr.civilă.
Intimații A. N. PENTRU RETITUIREA PROPRIETATILORN și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Contestatoarele N. M. P. și Z. E. au depus concluzii scrise prin care au invocat incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 88/27.02.2014.
Analizând decizia prin prisma motivului invocat, Curtea constată:
Potrivit art. 317 pct.1 C. proc. civ.:
Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
- când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Din analiza procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare efectuată cu contestatoarele pentru termenul de judecată la care s-au pus concluzii pe recurs, respectiv, pentru 16.09.2013, filele 24-25 dosar recurs, rezultă că acestea au fost citate la domiciliul ales cu consemnarea greșită a numărului blocului, respectiv . cum era corect .>
Prin urmare, Curtea constată că sunt adevărate susținerile contestatoarelor, din contestația în anulare, în sensul că procedura de citare, pentru ziua în care s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.
În consecință sunt întrunite cerințele art. 317 alin.1 C. proc. civ., motiv pentru care, Curtea va admite contestația în anulare și va anula decizia nr. 3592/23.09.2013 pronunțată de C. în dosarul nr._/2/2011*.
Curtea rejudecând recursul, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 13.12.2011 sub nr._/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamantele Z. E. și N. M. P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor:
- să transmită dosarul nr._/CC aferent Dispoziției Primăriei Municipiului C. nr. 1344/2005 către evaluator sau unei societăți de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 10 zile de la pronunțare hotărârii judecătorești din prezenta cauză;
- să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire conform sumei înscrise în raportul de evaluare întocmit de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de ANRP și CCSD, în termen de 15 zile de la comunicarea, respectiv înregistrarea raportului.
Prin Sentința civilă nr. 1939/ 19.03.2012 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, și respinsă acțiunea față de această autoritate, admisă acțiunea formulată de reclamanți și obligată autoritatea publică pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să finalizeze procedura administrativă cu emiterea Deciziei titlu de despăgubire potrivit Dispoziției nr. 1344 din 25.03.2005 în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a tergiversat nejustificat emiterea titlului de despăgubire, față de procedura prevăzută de art. 13 alin. l și art.16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile investite cu soluționarea notificărilor.
Prin încheierea nr.1068 din data de 20.02.2013 dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF, în temeiul art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel București-Secția A VIII-A SCAF, în vederea soluționării.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/2/2011*, iar prin încheierea din data de 17.06.2013 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru a se cita în cauza C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
La data de 04.09.2013, CNCI a depus la dosarul cauzei Note de ședință prin care a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art.4 și 35 alin.2 din Legea nr.165/2013, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere că finalizarea procedurii administrative se va face conform art.21 din Legea nr.165/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atâta în raport cu motivele de recurs invocate, cât și în limitele art. 304 ind.1 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor: să transmită dosarul nr._/CC aferent Dispoziției Primăriei Municipiului C. nr. 1344/2005 către evaluator sau unei societăți de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 10 zile de la pronunțare hotărârii judecătorești din prezenta cauză și să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire conform sumei înscrise în raportul de evaluare întocmit de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de ANRP și CCSD, în termen de 15 zile de la comunicarea, respectiv înregistrarea raportului, în raport de procedura prevăzută de art.13 și 16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
După pronunțarea instanței de fond, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Din notele de ședință depuse de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, la 16.09.2013, filele 29 și urm. din Dosarul nr._/2/2011*, rezultă că dosarul de despăgubire al reclamantelor, a fost înregistrat la Secretariatul CNCI sub nr._/CC, fiind analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și constatându-se legalitatea acesteia.
De asemenea s-a mai precizat că finalizarea procedurii administrative sub aspectul stabilirii în concret al despăgubirilor acordate se realizează în prezent conform art. 21 din Legea nr.165/2013, iar, la acel moment, dosarul de despăgubire se afla în lucru conform noii proceduri instituite de legiuitor.
Or, art. 21 din Legea nr. 165/2013, prevede următoarele:
(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(6^1) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. Curtea reține, față de obiectul cererii deduse judecății, în raport cu noua procedură, conform art. 21, citat anterior, că această obligație este imposibil de executat.
Prin urmare, Curtea, constată că în speța de față, nu se poate valorifica procedura anterioară Legii nr.165/2013, decât în ceea ce privește etapa înregistrării dosarului, ceea ce s-a și realizat, întrucât, potrivit Notelor de ședință, dosarul nr._/CC a fost preluat de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea derulării procedurii de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România.
În ce privește Decizia nr. 88 din 27.02.2014 a Curții Constituționale, prin aceasta s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Aceste articole au următorul conținut:
- Art. 4: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 33: "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)."
În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
48. Curtea reține că procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România comportă două etape, și anume depunerea notificării prin care se solicită restituirea în natură a bunului, pe de-o parte, și emiterea titlului de despăgubire urmată, după caz, de emiterea unui titlu de plată sau a unuia de conversie, pe de altă parte. Curtea observă, în ceea ce privește cauza dedusă controlului de constituționalitate, că aceasta se circumscrie primei etape a procesului de restituire, fiind guvernată de dispozițiile Legii nr. 10/2001, care, deși nu prevăd într-un articol expres, menționează ca entități învestite cu soluționarea notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, pe primari [art. 20 alin. (5), art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (7), art. 32], unitățile deținătoare [art. 6 alin. (3), art. 25 alin. (1)], entitatea implicată în privatizare [art. 6 alin. (4)], instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea [art. 29 alin. (3)], președintele Consiliului județean [art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (7)]. În cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice [art. 28 alin. (3)]. Spre deosebire de Legea nr. 10/2001, actul normativ supus analizei în prezenta cauză definește expres, în art. 3 pct. 4, entitățile învestite de lege cu atribuții în procesul de restituie a imobilelor preluate în mod abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
Prin urmare, Curtea constată că această decizie a Curții Constituționale nu are aplicabilitate în cauză, dosarul reclamantelor nr._/CC fiind preluat de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, nu se mai află în prima etape a procesului de restituire analizată de instanța de contencios constituțional.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, urmând a fi menținută dispoziția privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANRP, față de care nu s-au formulat critici prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarele N. M. P. și Z. E. împotriva deciziei civile nr. 3592/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._/2/2011*, în contradictoriu cu intimații A. N. PENTRU RETITUIREA PROPRIETATILOR, S. R. PRIN C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Anulează decizia nr. 3592/23.09.2013 pronunțată de C. în dosarul nr._/2/2011* și rejudecând recursul decide:
Admite recursul.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2 ex./ I.F. /Tehnored.
Curtea de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal
Judecător: R. M.C.
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 7609/2014. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
