Obligaţia de a face. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 42/98/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 98
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamantul I. Ș. împotriva sentinței civile nr. 775/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL IALOMIȚA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de lipsa relațiilor solicitate recurentului – reclamant cu privire la cererea adresată Instituției P. – Județul Ialomița – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, invocă din oficiu inadmisibilitatea acțiunii, ca motiv de ordine publică, și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 775F/13.02.2013 a Tribunalului Ialomița a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul I. S. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL IALOMIȚA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect obligarea acesteia la înmatricularea fără plata taxei pe emisiile poluante a autoturismului marca RENAULT MEGANE, cu număr de identificare VF1BZ0A_.
În esență, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand marca RENAULT MEGANE, cu număr de identificare VF1BZ0A_, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost nevoit să achite taxa pentru emisii poluante, reglementată de Legea nr. 9/2012, condiție impusă de pârâtă.
A constatat instanța de fond că prin Legea nr. 9/2012, O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr. 50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr. 571/2003. Prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, astfel că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene au persistat pe tot parcursul anului 2012.
OUG 1/2012 a reglementat suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, astfel că după această dată, discriminarea nu mai subzistă.
A constatat instanța fondului că solicitarea adresată pârâtei de înmatriculare a autoturismului a avut loc la data de 04.02.2013, dată la care era OUG 1/2012 și-a încetat aplicarea, astfel că la acel moment impunerea plății taxei nu mai contravenea prevederilor comunitare.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, aplicabilă de la 01.01.2013, era obligatorie achitarea taxei pentru emisii poluante pentru toate categoriile de autoturisme, indiferent de vechimea sau de proveniența lor.
Scopul general al art. 110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legea nr. 9/2012, aplicabilă de la 01.01.2013 nu mai este contrară art. 110 din T.F.U.E, întrucât nu mai favorizează vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România sau vânzarea autoturismelor noi produse în România în defavoarea celor second-hand neînmatriculate în România, obligația de plată a taxei de poluare fiind impusă tuturor acestor categorii de autovehicule.
Împotriva sentinței civile nr. 775/F/13.02.2013 a Tribunalului Ialomița a formulat recurs reclamantul I. Ș., solicitând casarea acesteia si, în urma rejudecării, admiterea cererii și înmatricularea autoturismului fără plata taxei pentru emisii poluante.
În motivarea recursului recurentul arată că în anul 2012 a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autoturismul marca RENAULT MEGANE, cu nr. de identificare VF1BZ0A_, conform contractului de vânzare cumpărare.
În privința normelor aplicabile, arată recurentul că OUG nr. 1/2012 si-a încetat aplicarea, însă cererea de chemare in judecata a fost transmisa prin posta la data de 28.12.2013, data la care OUG 1/2012 era încă în vigoare( dovada fiind atașată la dosar - plicul pe care este aplicata stampila poștei).
Așadar, relevant este momentul investirii instanței de judecată și nu cel al pronunțării sentinței judecătorești.
Raportat la data încheierii contractului de vanzare-cumparare a autoturismul marca RENAULT MEGANE, cu nr. de identificare VF1BZ0A_, respectiv anul 2012, prevederile Legii nr.9/2012 nu sunt aplicabile autoturismelor achiziționate anterior intrării acesteia in vigoare. Astfel, in anul 2012, dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 erau suspendate, conform OUG nr. 1/2012, motiv pentru care apreciem ca obligația de achitare a taxei pentru emisii poluante pentru toate categoriile de autoturisme, indiferent de vechimea sau proveniența lor nu este aplicabila in cazul de fata.
F. de aceste aspecte, arată recurentul că taxa pentru emisii poluante a fost solicitată de intimata pârâtă în mod nelegal, aceasta contrazicând prevederile art. 110 TFUE.
INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL IALOMIȚA a formulat întâmpinare, prin care arată că în mod corect a reținut instanța de fond că art. 4 alin. (2) înlătura discriminarea constatată de CJUE cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008.
Cererea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița la data de 04.01.2013, deci după încetarea suspendării impuse prin O.U.G. nr. 1/2012, motiv pentru care instanța de fond a apreciat, în mod corect, că nu mai poate fi invocată existența unei discriminări și semnalată o încălcare a art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, câtă vreme taxa specială pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este obligatorie pentru toate autovehiculele, indiferent de proveniența sau de vechimea acestora.
Cu ocazia soluționării recursului, în raport de dispozițiile art. 7 din legea nr. 554/2004 și față de obiectul cererii, respectiv cenzurarea unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, instanța de recurs a pus în vedere recurentului să atașeze la dosar dovada că s-a adresat în prealabil cu cerere organelor competente să înmatriculeze autoturismul achiziționat de acesta dintr-un stat european.
Deși a fost în mod legal citat cu aceste mențiuni, recurentul nu a făcut dovada formulării unei astfel de cerere prealabilă sesizării instanțelor de judecată, motiv pentru care din oficiu instanța a pus în discuție un nou motiv de ordine publică, respectiv inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 8 alin 1 din Legea nr. 554/2004, conform cărora „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Așadar, ca și condiție de exercițiu a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect cenzurare refuz nejustificat, este necesară dovedirea acestui refuz și, implicit, existența unei cereri adresată în prealabil organului administrativ, de natură la a conduce la existența unui refuz.
Lipsa unei astfel de cereri face imposibilă exercitarea de către instanța de judecată a controlului judecătoresc cu privire la atitudinea manifestată de autoritate în ceea ce privește dreptul opus de petent.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că, în speță, nu se poate proceda la analiza legalității refuzului de înmatriculare a autoturismului proprietatea recurentului, pentru aceea că recurentul – reclamant nu s-a adresat în prealabil cu cerere de înmatriculare către autoritatea competentă.
În concluzie, constatând că recurentului – reclamant nu îi este recunoscut prin lege dreptul material la acțiune în fața instanței de contencios administrativ în lipsa cererii prealabile adresată autorității publice, prin raportare la dispozițiile art. 20 și art. 7, 8 din legea nr. 554/2004 și în conformitate cu prevederile art.312 rap. la art. 304/1 C., Curtea urmează a admite recursul, modificând sentința recurată în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.
Curtea va aprecia că în acest mod sunt respectate dispozițiile art. 316 rap. la art.296 C., nefiindu-i creată recurentului o situație mai grea prin propria cale de atac atâta timp cât acesta are posibilitatea, cu respectarea termenelor și prevederilor legale, a formulării unei cereri prealabile de înmatriculare a autoturismului adresată organelor administrative competente și, în cazul unui refuz nejustificat de soluționare, a formulării unei noi cereri de chemare în judecată privind cenzurarea acestui refuz, fără a i se opune autoritatea de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul I. Ș. împotriva sentinței civile nr. 775/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL IALOMIȚA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR.
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
C. M.
Red. Jud. A.P. /2 ex./
Jud. Fond. M. I./Tribunalul Ialomița – Secția Civilă
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 19-12-2014, Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3143/2014. Curtea de... → |
|---|
