Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 7609/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7609/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 170/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7609
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.X.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr.214/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman-SCMASCAF în dosarul nr.214/26.03.2014, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. M., M. P. și M. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei au răspuns intimații reclamanți G. M., M. P. și M. N. reprezentați de avocat cu împuternicire avocațială la fila 19 dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul, apărătorul intimaților reclamanți declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Intimații reclamanți G. M., M. P. și M. N. reprezentați de avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele din întâmpinare.
În esență recurenta motivează lipsa fondurilor alocate invocând prevederile art.5 din HG 286/2004, arătând că plata compensațiilor este condiționată în bugetul de stat a unor sume anuale prevăzute cu această destinație și numai în funcție de disponibilitățile bănești. Dacă s-ar reține o asemenea interpretare practic orice obligație ce ar incumba ANRP poate fi eludată prin invocare lipsei disponibilităților bănești, având în vedere că de la data validării Hotărârii 1006/6.06.2008 nu a fost achitată nicio sumă de bani. În plus, toate argumentele arătate de ANRP vizează etapa executării silite ceea ce succede prezentei cauze. Solicită instanței să se constate dreptul intimaților reclamanți.
În ceea ce privește cuantumul onorariului invocat în motivele de recurs, arată că reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.453 din codul de procedură civilă iar față de complexitatea cauzei apreciază că nu este un cuantum disproporționat.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, depunând în acest sens trei chitanțe a câte 400 lei fiecare.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
La data de 28.07.2014, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții G. M., G. P., M. N., au chemat în judecată pe pârâtul A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI și a solicitat instanței ca prin sentința civilă ce va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 218 489, 91 lei actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., calculata începând cu data de 06.08.2008 și pâna la data plații efective .
Au solicitat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 restituirea sumei ce li se cuvine insa pana in present nu am primit nicio suma de bani.
Statul R. prin ANRP refuza plata sau o amâna "sine die" motivând lipsa fondurilor alocate, insa aceste fonduri exista si sunt la dispoziția ANRP, iar la nivelul tarii sunt efectuate plați.
A mai aratat că suma solicitată în cauza revine și numiților S. N., G. A., Hajdu C. R., G. E., G. I., G. M., P. F., G. R..
În susținerea cererii reclamantii au invocat dispozițiile Legii nr. 9/1998 si decizia nr.XXI/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, Secțiile Unite prin care s-a statuat că data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 (06.06.2008 in cazul de fata) ; achitarea va fi facuta eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi; validarea hotararii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 se face in termen de 60 de zile iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiei cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 7 alin.3 din Legea nr.9/1998, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de creștere a preturilor.
Hotărârea nr._ este emisa in data de 06.06.2008, iar decizia de validare nr. 2627 este emisa in data de 18.12.2009, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile legii nr. 554/2004, art.8 din legea nr.9/1998.
Pârâtul A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI a formulat întâmpinare
În susținerea întâmpinarii, a aratat că în temeiul art. 6 alin 7 din OU G nr. 25/2007 Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 2627/18.12.2009 prin care s-a validat Hotărârea nr. 1006/06.06.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București.
Dispozițiile art. 38 alin. (5) și (6) din H.G 753/1998, modificată și completată prin H.G. nr. 1277/2007 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, au stabilit modalitatea de plata a despăgubirilor stabilite prin deciziile emise de către Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, compensațiile bănești urmând să fie achitate
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b )eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei.
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează potrivit prevederilor art. 5 din HG.nr.286/2004".
Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 conform cărora achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești" sau „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
Această interpretare este singura în măsură a da valoare prevederii legale stipulate la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit căreia „ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
Din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998 sunt publice, fiind publicate pe site-ul anrp.
Cu privire la punerea în executare a obligațiilor de plată stabilite în sarcina pârâtului, a aratat că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă din ultimii ani, de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, în ultima perioadă, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Cu referire la termenul rezonabil, CEDO a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație, iar acest principiu trebuie aplicat in funcție de fiecare situație particulară.
În absența disponibilităților bănești ale statului, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât pe plan intern cât și pe plan european.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din H.G. nr. 753/1998 modificată și completată prin HG 1277/2007 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr 3581/05.12.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către ANRP.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 38 alin. 5 lit. a) din H.G nr. 753/1998, modificată și completată prin H.G nr. 1277/2007 potrivit cărora "suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior."
Legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 9/1998 a stabilit calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 - 208 din Codul de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, HG. Nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, respectiv HG. nr.1277/2007.
Prin sentinta civila nr. 214/26.03.2014, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea, a obligat pe pârâtul A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTUITUIREA PROPRIETĂȚILOR să plătească reclamantilor G. M., M. P. și M. N. suma de 218 489, 91 lei actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., calculata începând cu data de 06.08.2008 și pâna la data plații efective si a obligat pârâtul să platească reclamanților suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
In motivare, prima instanta a aratat ca prin decizia nr. 2627/18.12.2009, emisă de pârât, a fost validată hotararea nr. 1006/06.06.2008, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București prin care s-a stabilit plata de despăgubiri către G. M., G. P., M. N., S. N., G. A., Hajdu C. R., G. E., G. I., G. M., P. F., G. R. a sumei de 218.489, 91 lei cu, titlu de compensații bănești pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar.
Prin această hotărâre s-a stabilit ca să primească în prima tranșă 40% din suma cuvenită, restul sumei urmând a fi platita în cursul anului urmator.
Din probele aflate la dosarul cauzei dar și din întâmpinarea formulata de către pârât reiese că pâna în prezent reclamantii nu au primit niciuna din tranșele prevazute de lege pentru a fi despagubiti, pârâta motivând ca plata despagubirilor este condiționata de existența în bugetul de stat a unor sume anuale prevazute cu această destinație și că în prezent exista foarte multe cereri depuse iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente, obligația fiind imposibil de realizat.
Susținerile pârâtei sunt lipsite de temei în condițiile în care dreptul reclamantilor a fost recunoscut de lege și stabilit prin hotarârea nr. 1006/06.06.2008, a Comisiei municipiului București pentru aplicarea legii nr. 290/2003.
Refuzul pârâtei de a pune în aplicare o hotarâre emisă în baza unor dispoziții legale pe motiv că nu are capacitate administrativa de a soluționa toate cererile sau nu dispune de toate sumele banești necesare despăgubirii beneficiarilor Legii nr. 290/2003 nu conduce la concluzia că aceasta ar fi exonerată de plata acestor despagubiri sau că nu ar mai fi obligata să acorde reclamantilor un drept câștigat .
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, aratand ca:
I. În temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007 Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 2627/18.12.2009 prin care s-a validat Hotărârea nr. 1006/06.06.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București.
Modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin deciziile emise de către Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este prevăzută de art. 38 alin. (5) și (6) din H.G 753/1998, modificată și completată prin H.G. nr. 1277/2007 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora „(..) compensațiile bănești se achită astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei.
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează potrivit prevederilor art. 5 din H.G.nr.286/ 2004".
Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 conform cărora achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Cităm, în acest sens, dispozițiile legale mai sus amintite, potrivit cărora: "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat"(...).
Prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești" sau „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
Această interpretare este singura în măsură a da valoare prevederii legale stipulate la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit căreia „ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
Totodată, se impune a menționa că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO. Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998 sunt publice, fiind publicate pe site-ul anrp.gov.
Totodată, în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, OUG nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Așadar, potrivit dispozițiilor art.2 din actul normativ anterior amintit „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006".
II. Cu privire la punerea în executare a obligațiilor de plată stabilite în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precizeaza următoarele:
In realizarea funcțiilor sale, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă din ultimii ani, de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, în ultima perioadă, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Cu referire la termenul rezonabil, CEDO a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație, iar acest principiu trebuie aplicat in funcție de fiecare situație particulară.
In aceste condiții, în absența disponibilităților bănești ale statului, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât pe plan intern cât și pe plan european. Din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
III. Referitor la solicitarea reclamanților cu privire la plata actualizării compensațiilor, face următoarele precizări:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din H.G. nr. 753/1998 modificată și completată prin H.G. 1277/2007 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 1006/06.06.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către ANRP.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Ordinului de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 38 alin. 5 lit. a) din H.G nr. 753/1998, modificată și completată prin H.G. nr. 1277/2007 potrivit cărora "suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior."
Astfel, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 9/1998 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
IV. Referitor la plata cheltuielilor de judecată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 274, alin.(3) din C. proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. C. de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariu convenit.
Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce potrivnică presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În drept, art. 488 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H.G. Nr. 753/1998.
Examinand recursul formulat de parata, Curtea retine ca in temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007 Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 2627/18.12.2009 prin care s-a validat Hotărârea nr. 1006/06.06.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București.
Modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin deciziile emise de către Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este prevăzută de art. 38 alin. (5) și (6) din H.G 753/1998, modificată și completată prin H.G. nr. 1277/2007 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora „(..) compensațiile bănești se achită astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei.
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează potrivit prevederilor art. 5 din H.G.nr.286/ 2004".
Prin decizia nr. XXI/19.03.2007 a Inaltei Curți de Casație si Justiție, Secțiile Unite s-a stabilit ca data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 (06.06.2008 in cazul de fata), achitarea urma a se face eșalonat pe parcursul a 2 ani consecutivi, validarea hotararii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 se face in termen de 60 de zile, iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiei cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzuta de art. 7 alin.3 din Legea nr.9/1998 atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de creștere a preturilor.
Decizia nr.XXI din 19.03.2007 pronunțata de Secțiile Unite ale Inaltei Curți de casație si Justiție este o decizie in interesul legii si este obligatorie, stabilind cu caracter imperativ ca acest drept născut din prevederile Legii nr. 9/1998 urmează a se actualiza de la data expirării termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru validarea hotărârii (hotărârea nr. 1006/06.06.2008) si pana la data plații efective.
Hotărârea nr._ este emisa in data de 06.06.2008, iar decizia de validare nr. 2627 este emisa in data de 18.12.2009, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
Recurenta ANRP a interpret greșit dispozițiile legale invocate in motivarea recursului prin care a arătat ca plata compensațiilor este condiționata de existenta in bugetul de stat a unor sume anuale prevăzute cu aceasta destinație si numai in funcție de disponibilitățile bănești. Daca s-ar impune acesta interpretare, practic orice obligație ce ii incumba poate fi eludata prin invocarea lipsei disponibilitatilor bănești sau a unor sume cu aceasta destinație. Practic un drept câștigat ar avea ca obligație corelativa pur potestativa, ce ar depinde exclusiv de voința debitoarei.
In plus, toate argumentele invocate de ANRP in cererea de recurs vizează doar etapa executării silite, iar aceasta etapa succede prezentei cauze, astfel ca pana in prezent nu se pune problema achitării efective a sumelor de bani reținute prin sentința civila atacata.
Obligarea ANRP la plata cheltuielilor de judecata este intemeiata pe dispozițiile art. 453 din Codul de procedura civila, iar cuantumul onorariului nu este disproporționat in raport de valoarea si complexitatea cauzei.
Din aceste motive, in baza art. 488 alin. 1 pct. 8 si 496 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
In baza art. 453 C. proc. civ., Curtea va obliga pe recurentă la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți, câte 400 lei pentru fiecare intimat reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr.214/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr.214/26.03.2014, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. M., M. P. și M. N., ca nefondat.
Obligă pe recurentă la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți, câte 400 lei pentru fiecare intimat reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,17.X.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București
Secția a II-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond T. I.
Red. jud. B.V./2 ex./27.10.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 4825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5245/2014.... → |
|---|
