Obligaţia de a face. Decizia nr. 7606/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 7606/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 2805/116/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.7606

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.X.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale, împotriva sentinței civile nr.352/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Bețescu (T.) C. și intimata pârâtă U. S. Haret.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că părțile au solicitat judecarea în lipsă conform prevederilor art.223 N.Cod.proc.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Calarasi la data de 16.12.2013 sub nr._, prin disjungere din dosarul nr._, reclamanta Berțescu (T.) C. a chemat în judecată pe pârâții U. S. Haret și M. Educației Naționale, pentru ca prin hotărârea judecătorească se va pronunța să fie obligat MEN să își de-a avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru tipărirea formularelor de diplomă și a suplimentelor la diplomă, iar pârâta USH să îi elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă, foaia matricolă, certificatul DPPD, certificatul de competențe lingvistice și să îi fie înapoiată originalul diplomei de bacalaureat depuse la dosarul de înscriere, sub sancțiunea plății unor penalității de 500 lei/zi de întârziere ce solicită a fi calculate începând cu a 10 zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În fapt, reclamanta arată că este absolventă a Universității S. Haret București, forma de învățământ la distanță (ID), facultatea de Psihologie Pedagogie, specializarea Psihologie și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiată conform adeverinței anexate.

În susținerea afirmațiilor făcute, reclamanta arată că a depus la dosar adeverința de absolvire a studiilor eliberată de pârâta U. S. Haret București, în temeiul art.38 din OMECT nr.2284/2007, care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenului de licență, însă la expirarea termenului de 12 luni, în care a fost valabilă adeverința, pârâta USH nu i-a eliberat diploma de licență și suplimentul la diplomă, deși a îndeplinit obligațiile contractuale.

Referitor la pârâtul MEN, arată că a refuzat să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și suplimentului la diplomă, invocând că nu a fost organizată legal forma de învățământ pe care a urmat-o, deși nu există nici un impediment legal să emită dispoziția de aprobare, apreciind că în cauză este dovedit refuzul nejustificat.

Nu a motivat în fapt și în drept capetele de cerere formulate privind penalitățile și cheltuielile de judecată solicitate prin acțiune.

În drept, a invocat art.192 C.., Constituția României, Legea nr.554/2004, Legea nr.87/2006, Legea nr.480/2006, Legea nr.288/2204, Legea nr.443/2002, HG nr.1175/2006, HG nr.1418/2006, HG nr.1609/2004, Ordinul MEC nr.3404/2006.

În dovedirea acțiunii, a depus înscrisuri.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 C...

Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul MEN, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, acesta invocând în esență, faptul că forma de învățământ ID, urmată la facultatea absolvită de reclamantă, conform adeverinței depuse la dosar, nu era acreditată pentru că nu a fost legal organizată, motiv pentru care apreciază că nu poate aproba tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la diplomă solicitate de reclamantă.

În drept, a invocat art.205 C.., Legea nr.1/2001, Legea nr.84/1995, HG nr.676/2007, HG nr.635/2008, OG nr.10/2009, Legea nr.288/2004, OUG nr. 75/2005, HG nr.1011/2001, Legea nr.554/2004, HG nr.536/2011, Ordinul MEC nr.2284/2007, Legea nr.88/1993, HG nr.693/2003, HG nr.1082/2003, HG nr.940/2004, HG nr.1175/2006, HG nr.410/2002.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 și 223 C...

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârât, arătând că este neîntemeiată apărarea formulată de pârâtă, întrucât la data înscrierii la facultate a fost de bună credință astfel încât a contractat cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul USH are dreptul să organizeze învățământ la distanță și cu frecvență redusă. Mai mult decât atât, reclamanta s-a aflat într-o eroare comună și invincibilă, cu toate că în cazul mandatului aparent, practica judiciară și doctrina juridică admit că nu este nevoie de o asemenea eroare.

A depus în termen legal întâmpinare și cerere de chemare în garanție și pârâta USH.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale asumate față de reclamantă, dovadă că i-a eliberat adeverința privind absolvirea studiilor și susținerea examenului de licență, pârâtul MEN fiind cel care refuză să tipărească formularele tipizate pentru completarea diplomei de licență și suplimentului la diplomă, pe numele reclamantului.

În acest sens, a formulat cerere de chemare în garanție a MEN, solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii reclamantului, să fie obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor pentru diplomă și suplimentul la diplomă, precum și la plata tuturor sumelor solicitate cu orice titlu de reclamanți, dar și a cheltuielilor de judecată.

A arătat în fapt că MEN refuză să aprobe tipărirea formularelor, deși a funcționat legal, mai ales că pentru alți absolvenți a aprobat tipărirea, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că a funcționat legal.

Mai invocă în susținerea punctului său de vedere și practica judiciară constantă a ÎCCJ, care l-a obligat să aprobe tipărirea formularelor în alte cazuri similare, depunând la dosar mai multe decizii în acest sens.

În dovedirea apărărilor și a cererii de chemare în garanție, a depus înscrisuri.

În drept, a invocat art.72-74 C.., art.18 și art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.411 alin.1 pct.2 C...

La termenul din 02.04.2014, tribunalul în baza art. 74(2) Cod proc.civ. a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret București și a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a Ministerului Educației Naționale.

MEN în calitate de chemat în garanție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret din București motivat de faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010.

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate, cum este cazul în speță. A mai arătat pârâtul că U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010. Se arată că MECTS și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret însă dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Apreciază că chemarea M.E.C.T.S. în garanție pentru a se obține formulare de studii pentru activități didactice organizate și desfășurate ilegal este, evident, inadmisibilă întrucât acesta nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru activități desfășurate ilegal, deoarece o astfel de aprobare ar însemna că organul de specialitate al administrației publice centrale în domeniul învățământului confirmă o fraudă organizată de o instituție de învățământ superior.

S-a menționat totodată că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Pe cale de excepție, chematul în garanție a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât între MEN și pârâta USH București nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri, deoarece MEN și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către USH. Faptul că aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.

În drept a invocat art. 72-74 și 205 din Cod de procedură civilă, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/1995, HG 676/2007, HG 635/2008, OG 10/2009, Legea nr. 288/2004, OUG 75/2005, HG 1011/2001, Legea nr. 554/2004, HG 536/2011, Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007, Legea 88/1993, HG 693/2003, HG 1082/2003, HG 940/2004, HG 1175/2006, HG 410/2002, OG 137/2000.

A solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta USH a depus la dosar concluzii scrise.

Prin sentinta civila nr. 352/2.04.2014, Tribunalul Calarasi a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență, a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Berțescu (T.) C. împotriva pârâtei U. „S. Haret” București, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Berțescu (T.) C. pentru capătul 1 din acțiune și în consecință, a respins acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtului M. Educației Naționale, a admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. „S. Haret” București, a obligat M. Educației Naționale în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamanta Berțescu (T.) C., a respins în rest cererea de chemare în garanție, a obligat chematul în garanție M. Educației Naționale către pârâta U. „S. Haret” București la 50 lei cheltuieli de judecată si a obligat pârâta către reclamantă la 50 lei cheltuieli de judecată.

In motivare, prima instanta a aratat ca reclamanta a formulat procedura prealabilă, din care rezultă că a solicitat pârâtei, eliberarea diplomei de licență pe motiv că adeverința eliberată are valabilitate 12 luni.

Nemulțumită de modul de soluționare a cererii, reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ, pe care a investit-o să constate executarea necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale, respectiv încălcarea obligației ce îi revenea conform art.1 din contractele părților, prin care s-a obligat să îi asigure o pregătire profesională de calitate, în conformitate cu legislația în vigoare în domeniul învățământului.

Această clauză se reține că este una generală, fără să stabilească concret care au fost obligațiile asumate de pârâtă, însă reclamanta apreciază că obligația de a-i elibera diploma de licență se încadrează în categoria obligațiilor pe care aceasta și le-a asumat contractual, fiind incidente, în opinia ei, dispozițiile OMEC nr. 2284/2007.

Verificând contractul de studii depus de reclamantă în copie la dosar, se reține că această clauză este prevăzută la art.IIpct.1.

Referitor la motivul refuzului pârâtei de a elibera diploma de licență, tribunalul reține că pârâta invocă lipsa formularelor tipizate pe care chematul în garanție trebuia să le aprobe, caz în care apreciază că cererea sa de chemare în garanție este întemeiată și dovedită.

Chematul în garanție a solicitat să se constate neîntemeiată cererea pârâtei pe motiv că forma de învățământ ID nu era autorizată/acreditată. De asemenea, apreciază că este neîntemeiată acțiunea reclamantei, deoarece actele de studii emise de pârâtă pentru forma de învățământ absolvită, respectiv ID, sunt nule absolut și nu poate aproba formulare tipizate pentru diplomele solicitate, în condițiile în care cursurile urmate de aceasta au fost organizate în afara cadrului legal.

În raport de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile legale invocate ca temei juridic al acțiunii formulată de reclamantă și cel indicat în combaterea pretențiilor acesteia, tribunalul urmează a pronunța o soluție de admitere pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată reclamanta invocă neexecutarea corespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale pe care și le-a asumat, în sensul de a-i asigura o pregătire profesională de calitate, conformă cu legislația în vigoare în domeniul învățământului.

Pârâta s-a apărat invocând faptul că și-a executat corespunzător obligațiile contractuale asumate, dovadă că a eliberat adeverința de absolvire sub egida MEN.

Referitor la diploma de licență, arată că nu a eliberat-o deoarece nu dispune de formularele tipizate necesare completării pe numele reclamantei, care se aprobă exclusiv de MEN și care refuză, deși a aprobat tipărirea pentru o parte din absolvenții din anul 2009.

Prin întâmpinare, chemata în garanție MEN nu a afirmat în mod neechivoc netemeinicia drepturilor pretinse de reclamantă, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.

Este de necontestat împrejurarea că reclamanta este licențiată în Psihologie și poate pretinde eliberarea diplomei de licență.

Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.

M. Educației Naționale (METCS) nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr. 100/25.07.2009 și nu a solicitat printr-o altă acțiune analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta USH.

Obligația pârâtei USH este corelativă obligației chematei în garanție MEN de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat pârâta prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat.

O astfel de soluție asigură efectiv executarea obligației de către pârâtă câtă vreme aceasta din urmă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate.

În ceea ce privește celelalte capete de cerere ale chemării în garanție, tribunalul urmează a le respinge, având în vedere că nu au fost motivate în fapt și în drept.

Capetele din cererea introductivă relative la eliberarea foii matricole, certificatului DPPD, certificatului de competențe lingvistice și să îi fie înapoiată originalul diplomei de bacalaureat depuse la dosarele de înscriere, sub sancțiunea plății unor penalității de 500 lei/zi de întârziere ce solicită a fi calculate începând cu a 10 zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Cererile sunt premature, deoarece urmează a fi îndeplinite după eliberarea diplomei, iar despăgubirile pentru întârziere pot fi solicitate în condițiile art.24 din Legea nr.554/2004.

Prevederile art.16 al.5 din Legea nr.554/2004 nu sunt necesare a fi aplicate în cauză, fiind mai eficientă de urmat procedura dispusă de art.24 susmenționat.

Pentru considerentele enunțate și dispozițiile legale mai sus analizate, tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Berțescu (T.) C. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență, a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Berțescu (T.) C. împotriva pârâtei U. „S. Haret” București, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Berțescu (T.) C. pentru capătul 1 din acțiune și în consecință, a respins acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtului M. Educației Naționale, a admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. „S. Haret” București, a obligat M. Educației Naționale în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamanta Berțescu (T.) C. si a respins în rest cererea de chemare în garanție.

Cum chematul în garanție se află în culpă procesuală, tribunalul, în baza art. 453 Cod de procedură civilă, a obligat chematul în garanție M. Educației Naționale către pârâta U. „S. Haret” București la 50 lei cheltuieli de judecată.

Cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă vor fi acordate de tribunal în limita sumei de 50 lei taxă de timbru, conform art.453 Cod proc.civ.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs chematul in garantie M. Educației Naționale.

In motivare, recurentul a aratat ca:

I. O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare Ia prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Astfel, conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."

In genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.

Totodată, cererea de chemare în garanție nu poate fi primită deoarece, în astfel de situații chematul în garanție ar trebui să se subroge în obligațiile celui ce l-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantului. Or, M. Educației nu are și nu poate avea atribuții privind completarea și eliberarea diplomelor care să ateste parcurgerea unor cursuri care, nu numai că nu au fost organizate de noi ci, mai mult au fost organizate în ignorarea legislației.

Nu există nici un act normativ care să impună ca obligație Ministerului Educației Naționale emiterea unui aviz pentru tipărirea formularelor tipizate, indiferent de condițiile în care au fost urmate studiile.

Potrivit art. 29 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005, acreditarea acordă „și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat9. Este de reținut faptul că nu se menționează vreo obligație de avizare din partea ministerului.

Există un voluminos cadru normativ care reglementează aspecte legate de eliberarea diplomelor de licență și nicăieri nu este stabilită obligația ministerului de a da aviz pentru tipărirea formularelor tipizate în condițiile absolvirii unor forme de învățământ neacreditate/neautorizate. Facem referire la:

-Legea învățământului nr. 84/1995 (art. 140 alin. 3, art. 141), ț

-OMECTS nr. 295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior - examene de absolvire, licență, diplomă, selecție, disertație și de finalizare a programelor de pregătire universitară avansată din cadrul studiilor universitare de doctorat (art. 15)

-OMECT nr. 5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă (art. 3 alin. 2),

-OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.

-Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare.

M. nu are obligația de a aproba emiterea de tipizate pentru eliberarea unui număr aleatoriu de diplome. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este tăcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu.

Nu există interdependentă între obligația universității de a emite diploma si obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate. U. are obligația de a gestiona, completa, și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sa^ autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate sau neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.

Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și universitate, executarea obligațiilor contractuale din partea reclamantei, nu pot duce la obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe eliberarea unor acte de studii care exced cadrului legal. Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.

Conform art. 138 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, „un program de studii universitare funcționează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Autorizarea provizorie și acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învățământ, fiecare limbă de predare și pentru fiecare locație geografică în care se desfășoară. Organizarea și desfășurarea de programe de studii universitare care nu funcționează legal se sancționează cu nerecunoașterea studiilor pentru beneficiari..." Legea nu lasă loc de interpretări, este foarte clară. Autorizarea / acreditarea vizează gjj inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.

Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005, „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă". Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite. Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.

Potrivit art. 2, lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educațională a unei organizații furnizoare de educație. Forma de învățământ propusa de universitate face parte din oferta educațională deoarece formele distincte de învățământ atrag oferte educaționale diferite. Făcând parte din oferta educațională, forma concretă de învățământ propusă de universitate se concretizează în programele de studiu, potrivit art. 2 lit. c) din OUG nr. 75/2005. In vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare / autorizare. In art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a H.G. nr. 1418/2006 se menționează că programele de studii ( programe care sunt supuse acreditării / autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi. seral, cu frecvență redusă. învățământ la distantă, etc. Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID. fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.

În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București în Decizia civilă irevocabilă nr. 2395/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 prin care este respinsă acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.

In concluzie, universitatea nu avea dreptul de a organiza cursuri la forma de învățământ urmată de reclamantă. Nu se poate imputa Ministerului Educației Naționale că au fost urmate cursuri tară să existe autorizare de funcționare provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamantei la acestea, până în anul finalizării, iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal. Nu se poate vorbi de o culpă a M.E.N. în organizarea de către U.S.H. a unor specializări și forme de învățământ în afara cadrului legal. Faptul că primirea studenților la forma de învățământ ID nu a fost depistată de M.E.N., nu poate acoperi activitatea desfășurată nelegal, conferindu-i caracterul de autenticitate.

M. Educației Naționale nu poate fi redus la un simplu organism de executare a comenzilor înaintate de universități, în sensul de a aproba orice număr de diplome și a accepta ca legală o formă de învățământ care nu a parcurs procedura de acreditare/autorizare. Conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale. „M. Educației Naționale conduce sistemul național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, exercitându-și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate și realizează, după caz, împreună cu ministerele de resort, politica guvernamentală în domeniile sale de activitate"".

Instanța de fond trebuia să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să constate că fiecare din părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

In acest sens instituțiile de învățământ superior particular acreditate solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate iar MEN verifică existența concordanței între numărul de tipizate solicitate cu datele raportate de A.R.A.C.I.S. și datele existente în cadrul Direcției Generale învățământ Superior, după care eliberează avizele respective.

După eliberarea acestor avize, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat întț delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele.

Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.

Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.

Din prevederile legale prezentate rezultă rară echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.

M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a emis, în anul 2010 - în lunile iunie, octombrie și noiembrie, avize în vederea ridicării de către U. „S. Haret" a tipizatelor de la ROMDIDAC S.A. pentru actele de studii, numai pentru specializările care aj funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern.

M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.

U. S. Haret invocă, în cererea de chemare în garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, tară să recunoască, însă, faptul că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.

La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității ..S. Haret" din București se statuează:

„După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2. acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."

Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității ..S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile si specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.

In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantă, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.

Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.

Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, statuează la art. 29 alin (4): „Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:

a)autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b)acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "

Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.

Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.

În mod eronat și cu rea voință, U. „S. Haret" interpretează conceptul de autonomie universitară excedând limitele prevederilor legale. Autonomia universitară nu poate fi aplicată cu ignorarea hotărârilor de guvern care arată în mod expres, pentru fiecare universitate, facultățile și specializările, cu specificarea formelor de învățământ acreditate și autorizate provizoriu.

Potrivit art. 60 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „ activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legisy fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

Prin H.G. nr. 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ „sunt abilitate să organizeze învățământ la di st an (ă și învățământ cu frecventă redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată"". Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993 republicată.

II. O a doua critică adusă soluției instanței de fond se referă la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 488 pct.(4) Cod procedură Civilă.

Reclamanta a absolvit Facultatea de Psihologie din București, specializarea Psihologie, forma de învățământ la distanță, promoția 2009.

Facultatea și specializarea alese de reclamantă sunt acreditate doar la forma de învățământ ZI, deci cu frecvență. Astfel, reclamanta avea obligația de a se prezenta zilnic la cursuri. în nici un caz să le urmeze prin internet sau prin intermediul televizorului. Facultatea și specializarea în speță, în cadrul Universității „S. Haret", la forma de învățământ la distanță sunt neacreditate la nivelul perioadei în discuție, respectiv 2006 - 2009. conform hotărârilor de guvern care reglementează în fiecare an acreditarea/autorizarea parțială care face posibilă eliberarea actelor de studii unui absolvent.

In redactarea motivării sentinței, instanța de fond comite o gravă eroare, afirmând faptul că există interdependență între obligația pârâtului USH de a emite diploma si obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate.

M. Educației Naționale nu este obligat să dea aviz pentru orice număr de diplome solicitat. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu. Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs solicitării primite.

O diplomă este avizată de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. In aceste hotărâri de guvern se află sub formă de tabel fiecare facultate, specializare și formă de învățământ acreditată/autorizată parțial să funcționeze, școlarizând studenți care au dreptul la diplomă de licență.

Nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii. Astfel, am fost obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, fără să se fi analizat dacă refuzul nostru este sau nu justificat.

In concluzie, obligația Universității „S. Haret" de a elibera diploma de licență nu este corelativă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei, pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.

U. "Spini Haret" avea obligația ca pentru organizarea formei de învățământ la distanță să demareze procedura de evaluare în vedere acreditării, fapt care nu s-a întâmplat.

Deci, pentru studenții care au urmat cursurile la specializări ale căror forme de învățământ nu erau acreditate, U. „S. Haret" nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.

A fi obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.".

Nu mai puțin de atât, o astfel de soluție conduce la crearea unui precedent foarte grav și anume acela ca orice universitate să organizeze, când vrea, cum vrea și unde vrea, fără să respecte legislația specifică în materie, orice fel de studii, la orice fel de forme de învățământ, iar M. Educației Naționale să fie obligat să aprobe emiterea tipizatelor pentru eliberarea diplomelor de studii.

Pârâta U. „S. Haret" a solicitat instanței de judecată de fapt să oblige MECTS la emiterea suplimentară a unor formulare tipizate, constând în diplome de licență cu suplimentele aferente pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare și Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare.

In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MEN să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MEN și a decis să acorde diplome, fară ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, în baza unui contract, urmează „studii" organizate nelegal, se poate adresa instanței în vederea obținerii diplomei.

Practic instanța de fond se substituie MEN și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.

Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.

In condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995, cât si conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS si ARACIS, si nu a instanțelor de judecată.

In cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.

Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris Ia o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.

Conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Conform prevederilor Ordinului nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. Universitate nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007 statuează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret. Astfel, art.5 alin.l din Ordinul nr. 2284/2007 prevede că: "instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii". Conform art. 5 alin. 4 din Ordinul nr. 2284/2007 -."răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat". F. de menționatele prevederi legale, putem concluziona că reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.

In concluzie, instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.

Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MEN nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.

III. In legătură cu argumentul privind forța și legalitatea adeverințelor emise, învedereaza instanței următoarele:

Faptul că pârâta USH a primit cursanți la forma de învățământ la distanță deși nu avea dreptul și faptul că aceasta a organizat examen de licență pentru ei și le-a eliberat și adeverințe constituie fapte ilicite. Instanța de judecată nu poate acoperi aceste fapte ilicite dându-le caracterul de autenticitate prin hotărârea sa ținând cont de „voința părților" exprimată prin contractul de studii ce prevedea obligativitatea unei părți din contract să elibereze diplomă de licență altei părți din contract.

Prezumția de autenticitate și veridicitate a adeverinței nu poate fi analizată fără a ține cont de legalitatea organizării învățământului la distanță, a primirii studenților la această formă de învățământ și Ia examenul de licență pentru care nu aveau vocație. U. „S. Haret" nu putea organiza învățământ la distanță pentru specializarea urmată de reclamantă și pe cale de consecință nu putea primi studenți la această formă de învățământ și nici să îi primească ulterior la examenul de licență, prin aceasta prezumția de autenticitate și veridicitate a actului administrativ - adeverința doveditoare a promovării examenului de licență - fiind răsturnată.

De altfel, această adeverință nu are nicio valoare în momentul de față întrucât potrivit dispozițiilor art. 38 din Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, termenul de valabilitate al adeverinței de absolvire a studiilor este de maximum 12 luni din momentul eliberării.

Simplul fapt că U. S. Haret a emis reclamantei adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către acesta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiara adeverinței, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2. din Ordinul nr. 2284/2007. actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite. Conform art. 2 alin. (2) din actul normativ de mai sus, doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului. Nu ne putem raporta la adeverințele emise, acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă eliberate prin voința unilaterală a universității, care nu au fost recunoscute de MEN și care nu pot înlocui legea. Adeverințele au fost eliberate pe baza raporturilor contractuale între studenți și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.

M. are dreptul și obligația de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. In caz contrar, oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fară să respecte legea.

Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. Haret a specializărilor autorizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.1609/2004, H.G. 676/2007, H.G. 635/2008 în paralel cu lecturarea adeverința de studii a reclamantei din care să reiasă și forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.

IV. Critică decizia instanței de a obliga subscrisul minister la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere ca PARAT în cauză nu este M. Educației Naționale ci U. S. Haret, obligația de plată a cheltuielilor de judecată revine pârâtului.

Faptul că s-a admis cererea de chemare în garanție a MEN, nu plasează MEN în locul pârâtului, neputând fi obligat MEN la plata sumelor ce revin de drept pârâtului. M. Educației Naționale este chemat în garanție pentru o obligație de a face, după cum puteți observa și nu pentru o obligație de a da.

In art.281¹ Cod proc. Civ. se prevede clar că partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Partea căzută în pretenții este pârâtul și nu chematul în garanție.

Obligația de plată a cheltuielilor de judecată are în vedere plata cheltuielilor efectuate de reclamantă în speța noastră cu desfășurarea procesului. Aceasta obligație, este o obligație ce în mod firesc revine celui ce a pricinuit părții paguba, respectiv pârâtul.

După cum se poate observa, reclamantul nu își valorifica pretențiile împotriva chematului în garanție ci împotriva pârâtului. Ca atare, chematul în garanție nu poate fi pus să acopere către reclamant vreo obligație, ci doar către cel ce 1-a chemat în garanție.

Dacă instanța ar obliga chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, s-ar schimba cadrul procesual, chematul în garanție din acest punct de vedere devenind pârât, ceea ce nu se poate în conformitate cu prevederile legale de desfășurare a unui proces guvernat de lege și nu de părerile proprii ale celui chemat sa judece.

Examinand recursul formulat de recurentul chemat in garantie, Curtea retine ca reclamanta este absolventă a Universității S. Haret București, forma de învățământ la distanță (ID), facultatea de Psihologie Pedagogie, specializarea Psihologie și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiată conform adeverinței anexate.

Reclamanta a depus la dosar adeverința de absolvire a studiilor eliberată de pârâta U. S. Haret București, în temeiul art.38 din OMECT nr.2284/2007, care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenului de licență, însă la expirarea termenului de 12 luni, în care a fost valabilă adeverința, pârâta USH nu i-a eliberat diploma de licență și suplimentul la diplomă, deși a îndeplinit obligațiile contractuale.

Parata U. S. Haret a fost infiintata prin Legea 443/5.07.2002 ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, iar prin HG nr 693/2003 si HG nr 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de invatamant la zi, domeniile de licența drept, sociologie, psihologie, management, stiinte ale educației, informatica si altele.

In aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la 7.03.2006 Ordinul nr 3404, in cuprinsul caruia se stabileste la art 2 ca „Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizeaza pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate" iar la art 8 se prevede ca „Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizeaza cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate"

Specializarea urmata de reclamanta a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea acestora.

Prin urmare, prevederile legale in vigoare in acea perioada permiteau paratei U. S. Haret sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru specializarea urmata de reclamanta, aceasta tinand de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constitutie si de lege.

Reclamantei i-a fost eliberata adeverința care atesta faptul ca a obtinut titlul de licentiata, adeverința care a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de instanta de judecata sau de o autoritate administrativa.

Mai mult, in ipoteza in care specializarea reclamantei nu ar fi fost recunoscuta, acesta a fost de buna-credinta, necunoscand acest aspect iar eroarea .-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept „error communis facit ius," in sensul validitatii adeverințelor de licența care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.

Pe de alta parte, OUG nr 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditarii sa transmita anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare interna. M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activitatii educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotarare de guvern sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.

Nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art 8 din Legea nr 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr 676/2007 si a HG nr 635/2008, precum si nici dupa . OUG nr 75/2005 privind asigurarea calitatii educației, factorii de decizie din sistemul de invatamant nu au sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfasurare a procesului educațional la nivelul paratei, nu a fost demarata si finalizata vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca universitatea a actionat in afara cadrului legal.

In al treilea rand, potrivit art 20 din Ordinul ministrului educației si cercetării nr 2284/2007, „Titularii sau imputernicitii acestora au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, dupa termenul aprobat de senatul institutiei, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de doua luni de la confirmarea titlului stiintific de doctor".

Cata vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept castigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se pot face discriminări intre reclamanta si alti absolvenți, cata vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de invatamant urmate. Nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atat vreme cat pentru alti absolvenți MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma. Finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome, este o consecința a recunoașterii formei de invatamant urmata, de către M. Educație Naționale.

Din aceste motive, in baza art. 488 alin. 1 pct. 8 si 496 C. proc. civ., Curtea respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale, împotriva sentinței civile nr.352/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Bețescu (T.) C. și intimata pârâtă U. S. Haret, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,17.X.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

B. V. V. D. U. D.

GREFIER

C. D.

Tribunalul Călărași

Sectia Civila

Jud. fond C. I.

Red. jud. B.V./2 ex./27.20.2014

← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2156/2014....		Pretentii. Încheierea nr. 07/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 7606/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 7606/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI