Anulare act administrativ. Sentința nr. 2514/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2514/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 50/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.2514
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26.09.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. - C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții M. M. C., C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect „anulare act ”.
Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.09.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 26.09.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 06.01.2014 reclamanta . în contradictoriu cu pârâții M. M. C., C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 709 pronunțata de COLEGIUL DIRECTOR AL CNCD la data de 04.12.2013 si comunicată la data de 17.12.2013 in dosar nr. 664/2013, prin care s-a soluționat petiția nr. 5943/13.09.2013 înaintata de către M. M. C., solicitând admiterea contestației in sensul:
- admiterii excepției necompetentei materiale a CNCD, constatarea necompetentei materiale a acestei autorități si desființarea hotărârii pronunțate de către aceasta autoritate, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale aplicate, precum si de la obligarea subscrisei de a publica hotărârea de constatare;
- desființării soluției pronunțate de către CNCD, pentru motivele de nelegalitate si netemeinicie dezvoltate in cuprinsul contestației
- obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu judecarea acestei pricini, in temeiul art.453 din C.P.C..
In fapt, prin hotărârea atacata, Colegiul Director din cadrul CNCD a admis sesizarea formulata de către numita M. M. C. si a decis ca faptele prezentate in petiție reprezintă "discriminare directa, hărțuire si încalcă dreptul la demnitate al petentei, conform art.2 alin.1, art.2 alin.5 si art.15 din O.G. 137/2000.
Raportat la aceste constatări faptice, încadrate in cuprinsul dispozițiilor legale mai sus enunțate, Colegiul director a aplicat subscrisei o sancțiune contravenționala pecuniara in cuantum de 20.000 lei, cu obligarea de a publica un rezumat al hotărârii de constatare . tiraj național.
IN CEEA CE PRIVEȘTE FONDUL problemei supuse soluționării Colegiului director al C.N.C.D., apreciază ca motivarea hotărârii atacate nu reprezintă decât o înșiruire de dispoziții normative extrase din cuprinsul O.G. nr.137/2000, de jurisprudență preluata de maniera "copy-paste", fără nici cea mai sensibila adaptare la particularitățile spetei soluționate.
Din modul de redactare a considerentelor hotărârii, nu se poate desprinde cu certitudine care este mecanismul logic sau interpretarea juridica cu ajutorul cărora membrii Colegiului au ajuns la concluzia existentei unei discriminări bazate pe "criteriul determinant" al "situației de persoana reintegrată" a intimatei M..
Simpla afirmație a intimatei M., în sensul invocării ca si criteriu a situației de persoana reintegrată in urma unui proces cu S.C. A. R. S.R.L. nu poate constitui un punct de pornire in stabilirea unei prezumții irefragabile de vinovăție, chiar daca in aceasta materia, sarcina probei aparține persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea!
De asemenea, apreciază ca afirmația " reclamatul nu a arătat ca un alt element si nu acest criteriu ar fi avut relevanta in tratamentul diferențiat al petentei " este o simpla alegație fără nici un suport probator, date fiind atât declarațiile reprezentantului legal al subscrisei, dl director Roger Coat, dar si poziția oficiala a reclamantei, manifestata pe perioada derulării investigațiilor C.N.C.D..
Mai mult decât atât, rapoartele întocmite de către Consiliu ca urmare a investigațiilor efectuate la sediul subscrisei au fost redactate si înfățișate de o maniera "pro causa", constatările fiind interpretate in defavoarea sa.
Pentru toate motivele invocate solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și completată ulterior.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta M. M. C. s-a solicitat respingerea contestației ca fiind profund netemeinică, nelegală dar și formulată cu totală rea credință.
În motivare s-a arătat că faptele de discriminare nominalizate au fost următoarele:
- că i s-a solicitat să desfășoară ca unica activitate pe întreaga durată a programului de lucru de 8 ore/zilnic, de luni până vineri:
- aceea de a rupe manual ciornele angajaților/clienților societății, activitate care nu se regăsește in nici un caz in Fisa sa de Post;
- ca i s-a restricționat accesul în cadrul societății doar la biroul care i-a fost repartizat si toaleta, fără să aibă un card de acces pentru alte spatii din societate, cu titlu de exemplu, dar nu limitativ: sala de mese, Registratura, etc;
- biroul său a fost poziționat ., insa la distanta de celelalte birouri, care erau grupate, fiind astfel marginalizata in mod explicit ca un paria, un exemplu negativ pentru colegii mei - exemplificarea a ceea ce li se poate intampla daca vreodată ar indrazni sa acționeze societatea in judecata pentru a-si valorifica drepturile in contradictoriu cu A. R. SRL;
- că nu i-a fost pus la dispoziție un calculator conectat la internet si telefon, echipamente indispensabile activității de secretariat si pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute in Fisa Postului pe care a semnat-o cu Angajatorul.
Astfel arată pârâtă, că a sesizat C.N.C.D. ca prin acțiunile si întregul comportament al Angajatorului, A. R. SRL a supus-o unui tratament discriminatoriu, a torturat-o zilnic timp de mai mult de 4 luni, fizic, psihic si mental,a hărțuit-o, umilit si a creat DIFERENTE evidente intre mine, pe de o parte, atât in calitate de salariat cat si de OM, si de toți ceilalți angajați ai Societății, pe de altă parte.
În concluzie, solicită pentru toate motivele învederate în scris prin întâmpinarea formulată, a se respinge acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins cererea reclamantei, pentru următoarele considerente:
În fapt, Curtea a constatat că intimata a primit un tratament umilitor din partea petentei-angajator, după ce a fost sancționată, iar sancțiunea a fost anulată în instanță și aceasta a fost reintegrată la locul de muncă.
Petenta a lucrat ca secretară în firma . și a primit inițial un avertisment emis de pârâtă la data de 5.06.2012, reclamanta a fost sancționată disciplinar pentru o . nemulțumiri legate de calitatea activității prestate de aceasta în perioada ianuarie-iunie 2012, precum și pentru inadecvarea atitudinii/comportamentului acesteia, fiind enumerate neefectuarea rezervărilor de bilete de avion conform instrucțiunilor pentru dl. Philippe Griffi, refuzul de a ajuta pe dna. L. P. cu furnizarea de taxiuri pentru vizitatori, calitatea scăzută a asistenței oferită dnei. A. M. în Proiectul Promo Auto, în ceea ce privește asigurarea elementelor logistice necesare proiectului, vizionarea de filme artistice în timpul programului de lucru etc.
Această sancțiune a avertismentului a fost anulată în instanța de litigii de muncă.
Ulterior, prin decizia nr. 406/07.08.2012 emisa de petentă, intimata M.-C. M. a fost sanctionată cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, retinandu-se in sarcina acesteia ca a incalcat dispozitiile art.M II c) si e), cap.2 pct.5, cap. III pct.1 din Regulamentul intern, ca urmare a nerespectării confidentialitătii activitatii desfasurate in cadrul societatii si incalcarea obligatiei de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu prin deținerea si trasmiterea/divulgarea de informatii legate de documentele interne ale societatii catre terti si inregistrarii de conversatii in interiorul societătii.
Și această decizie a fost anulată de instanța de litigii de muncă, pe motiv că secretara nu a savarsit o abatere de la normele de munca, abatere care sa duca la sanctionarea sa si nu s-a facut dovada indeplinirii elementelor esentiale ale raspunderii disciplinare, fapta sa neputand fi calificata drept abatere discilpinara. (sentința 7098/07.07.2013, dosar nr._/3/2012, Tribunalul București, secția litigii de muncă), cu reintegrare la locul de muncă.
După reintegrare, au existat dovezi că angajatorul a obligat secretara să rupă manual documentele care nu mai erau de folos în societatea comercială, aceasta timp de 8 ore pe zi, în picioare, într-un colț al unui birou sau pe hol, separat de colegi.
Dovezile au constat în fișa postului și existența unei minute de întâlnire de lucru din 13.08.2013 (fila 13, fila 96) prin care angajatorul a dispus distrugerea manuală a documentelor de către intimată.
Opinia administratorului francez al firmei, dul Roger Guillaume Jean M. Coat este că petenta este o persoană necinstită, mincinoasă, nepoliticoasă. (fila 14, dovada extrasa în actul atacat).
Din dovezile strânse și expuse în actul atacat (file 14, 15) a rezultat din declarațiile administratorului francez că petenta are restricționat accesul în anumite zone (nu e de încredere), rupe manual documentele ca sarcină de serviciu, zona sa de lucru este deschisă, open-space, fiind poziționată la câțiva metri de colegii care lucrează grupat, nu are un computer sau telefon de serviciu și rupe manual hârtiile.
Prin raportul constatator preliminar nr. 113/01.11.2013 al CNCD, intocmit la fața locului de inspector șef Serviciu S. D. și consilier juridic V. S. din cadrul CNCD (fila 84) se confirmă aceleași aspecte de fapt.
Curtea a constatat astfel că intimata a primit un tratament diferit de al celorlalți angajați, fiind singura solicitată să rupă manual hârtii, deși existau si alte persoane cu atribuții asemănătoare de serviciu.
De asemenea, chiar dacă nu ar fi existat colegi cu atribuții similare, Curtea se raportează și la un tratament obiectiv, rezonabil al unui angajat pe post de secretară, fiind notoriu că acestea beneficiază de computer și tocător automat de acte, pe care petenta i-a interzis să le folosească.
Este evident că în urma neîncrederiii petentei față de intimată, urmare a sancțiunilor aplicate, dar fiind obligată la reintegrare de decizii ale instanței (pe care aparent le-a respectat), petenta i-a aplicat un tratament diferențiat, fie fundamentat pe lipsa încrederii, fie pe o dorință vindicativă a conducerii, care au condus la plasarea intimatei într-o poziție umilitoare.
Jurisprudența CEDO în Thlimmenos contra Greciei definește discriminarea din două puncte de vedere, al situației similare și al situației diferite: „dreptul de suferi vreo discriminare este încălcat și atunci când, fără nicio justificare rezonabilă și obiectivă, un stat nu aplică un tratament diferit persoanelor care se află în situații sensibil diferite”.
De asemenea, prin decizia nr. 16/2011 a Curții Constituționale se reiau aceleași idei: totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei), dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.
În speță, existența neîncrederii intimatei în petentă, urmare a sancțiunilor aplicate, dar anulate de instanță nu poate reprezenta o „justificare obiectivă și rezonabilă” a tratamentului diferit aplicat, deoarece dacă sancțiunile au fost anulate pe motivul inexistenței abaterii, petenta trebuia să considere că acesta reprezintă adevărul. Adevărul judiciar era adevărul la care administratorul petentei trebuia să se raporteze. Astfel, se constată că petenta nu a respectat adevarul judiciar al sentințelor instanței de dreptul muncii (res judicata pro veritatae accipitur), apreciind că alta este firea reală a angajatei sale, restricționdu-i accesul și obligând-o la o activitate repetitivă, de rutină, manuală, timp îndelungat 8 ore pe zi, timp de 4 luni, pe care nu a mai încredințat-o nimănui din firmă, deși firma avea tocătoare automate de hârtie.
Administratorul firmei trebuia să găsească alte soluții (legale) pentru a schimba un angajat în care nu mai avea încredere. Faptul că angajatul a apelat la justiție pentru a-și clarifica situația, iar administratorul a sancționat-o astfel ulterior este un avertisment tacit pentru ceilalți angajați: regulamentul firmei trebuie respectat chiar dacă este aspru, iar cine va câștiga în justiție contra A., va avea de suferit măsuri de retorsiune din partea firmei.
Din plângerea petentei nu au rezultat motive de anulare a actului CNCD: motivele invocate de intimată reprezintă cazuri de discriminare și nu era obligația sa să sesizeze instanțe civile sau organele penale; în speță CNCD nu a realizat doar o înșiruire de dispoziții normative în mod copy-paste, deoarece s-a observat că intimata CNCD a indicat starea de fapt, a reținut aspectele de discriminare, a indicat textele legale și jurisprudența CEDO relevantă.
Cu privire la sarcina probei ce ar fi revenit intimatei, s-a constatat că administratorul petentei a recunoscut existența minutei de lucru (file 96, 13) prin care intimata a fost obligată să distrugă manual hârtiile. Instanța nu poate considera că neprecizarea unor alte persoane care aveau atribuții de lucru similare ar reprezenta o lipsă de probatoriu: apărătorul petentei încearcă să facă invizibile acte ale intimatei prin care se recunoaște clar că angajatul a primit sarcini pe care nimeni din firmă nu le are, și asta după reintegrarea judiciară. Declarațiile administratorului francez sunt dovezi ale acestui tratament la care nici unul din angajați nu mai fost supus.
Prin raportul constatator preliminar nr. 113/01.11.2013 al CNCD, intocmit la fața locului de inspector șef Serviciu S. D. și consilier juridic V. S. din cadrul CNCD (fila 84) se confirmă aceleași aspecte de fapt.
De altfel, noile atribuții ale intimatei au fost stabilite după reintegrarea sa, în condițiile în care postul de „tocător manual” de hârtie nu mai exista în firmă.
Tratamentul aplicat este unic, nu mai fusese aplicat în firmă anterior reintegrării intimatei, iar petenta nu a putut face dovada la cererea instanței că și alte persoane au mai primit acest job anterior, în aceleași condiții. În realitate, acest tratament a avut un caracter sancționatoriu, special gândit de administratorul firmei, pentru a continua sancționarea intimatei, deși sancțiunea legală fusese anulată în instanță.
Practicile petentei se încadrează în noțiunea de discriminare prezentată de OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiuri este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
Sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță nu s-au prezentat motive reale de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii CNCD, raportat la dispozițiile OG nr. 137/2000.
Curtea va respinge acțiunea ca nefondată și va obliga petenta să achite intimatei 3000 de lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la . și asociații din București . contradictoriu cu pârâții M. M. C. cu domiciliul ales la Cabinet avocat A. M. M.,cu sediul in mun. București, Calea Moșilor, nr.225, ..2, ., sector 2, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața Walter M., nr.1-3,sector 1, ca nefondată.
Obligă petenta să plătească intimatei M. C. 3000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - C. I. D. Ș.
Red. M.C.I
Tehnored.D.Ș. /5ex
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 418/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 4053/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
