Obligaţia de a face. Încheierea nr. 20/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 43490/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 20.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
JUDECĂTOR – B. C.
GREFIER – A. I. B.
Per rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.107 din 28.02.2013 pronunțate de Tribunalul București – SECȚIA a IX-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . DISTRIBUTION SRL, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-pârâtă, reprezentată de consilier juridic care depune împuternicire de reprezentare la dosar și intimata-reclamantă, reprezentată de consilier juridic care depune delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Curtea, potrivit art. 306 alin. 2 C.pr.civ., din oficiu pune în discuție motivul de recurs vizând alcătuirea instanței, respectiv dacă completul ce a soluționat cauza în fond, trebuia să fie un complet specializat în cauze de contencios administrativ sau in litigii privind asigurările sociale.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, depune practică judiciară, arătând că nu are un exemplar suplimentar în vederea comunicării către partea intimată.
La interpelarea instanței, partea intimată, prin consilier juridic arată că nu dorește a lua la cunoștință de practica judiciară depusă la acest termen.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere prevederile art. 40 din OUG nr.158/2005 privind acordarea indemnizațiilor de asigurări sociale, în care se menționează că indemnizațiile de concediu medical se pot acorda în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept. Nu se poate reține susținerea reclamantului în sensul că . DISTRIBUTION SRL, nu are calitatea de beneficiar, fiind angajator, fiind în primă fază plătitor ai concediului medical.
La interpelarea instanței, cu privire la motivul de ordine publică invocat din oficiu, apărătorul părții recurente arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, arată, de asemenea, că lasă la aprecierea instanței motivul de ordine publică invocat din oficiu.
Cu privire la cererea de recurs, intimata, prin consilier juridic, consideră că angajatorul nu este beneficiar conform art. 40, respectiv, art. 42 din OUG nr. 158/2005, beneficiar fiind salariatul, astfel încât solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate .
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvânt în replică, arată că termenul de 90 de zile care este impus odată cu modificarea OUG nr. 158/2005.
CURTEA:
Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea va amâna judecarea cauzei în temeiul art. 260 alin. 1 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunțarea în cauză la data de 27.01.2014.
Pronunțată în ședința publică de la 20.01.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
A. I. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
JUDECĂTOR – B. C.
GREFIER – A. I. B.
Curtea, in aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 30.01.2014
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
A. I. B.
Red. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 640/2014
Ședința publică de la 30.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
JUDECĂTOR – B. C.
GREFIER – A. I. B.
Per rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.107 din 28.02.2013 pronunțate de Tribunalul București – SECȚIA a IX-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . DISTRIBUTION SRL, având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.01.2014, la data de 27.01.2014, la data de 30.01.2014 când a hotărât următoarele:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8533/17.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2012, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și A. Sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată judecarea cauzei privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București în favocarea Tribunalului București – Secția a IX-a.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că litigiul are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la Fondul național unic al asigurărilor sociale, motiv pentru care nu sunt incidente prevederile art. 52 OUG nr. nr. 158/2005 care vizează raporturile juridice născute între angajator și salariatul asigurat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a IX-a C. Administrativ a Tribunalului București, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1073/28.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ..Distribution SRL în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând diferența între cuantumul indemnizației de asigurări sociale de sănătate plătite și cuantumul indemnizației de asigurări sociale de sănătate datorate.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență că reclamanta are calitatea de angajator, respectiv de plătitor al concediilor și indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate în sensul art. 36 alin.1 OUG nr. 158/2005, ca urmare a cererilor depuse de persoanele care sunt titularele certificatelor de concediu medical eliberat în condițiile legii și are dreptul, conform prevederilor OUG nr. 158/2005, la recuperarea sumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia către bugetul Fondului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI G., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 12.04.2013, sub nr._, solicitând admiterea căii de atac, modificarea sentinței tribunalului și respingerea în totalitate a acțiunii formulate ca nelegală.
Din documentele existente la dosarul cauzei, S.C. F. ..R.L. a depus la C.A.S.M.B cererea înregistrată cu nr._/30. 11.2011 prin care solicita recuperarea sumei de 37. 519 lei din Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate sumă reprezentând concedii și indemnizații plătite angajaților, pe perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010 . Urmare adresei sus mentionate si a verificarilor efectuate, C. de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti a răspuns reclamantei prin adresa nr. 49371T/13. 01.2012, prin care i s-a adus la cunostință că perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010 pentru care a solicitat recuperarea sumelor din FNUASS este prescrisa conform prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificarile si completarile ulterioare.
Soluția pronunțată de instanța de fond este criticabilă deoarece instanța nu a înțeles că în cauză e aplicabil termenul de prescripție de 90 zile în care beneficiarul poate solicita plata indemnizațiilor.
Nu se poate reține susținerea reclamantului că S.C. F. ..R.L în sensul că nu are calitatea de beneficiar fiind angajator, întrucât angajatorii sunt În primă fază plătitori ai indemnizațiilor de concedii medicale către angajați, iar apoi devin beneficiari pentru indemnizațiile plătite asiguraților și care se recuperează apoi din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a Ordonanței de urgență nr. 158/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a înțeles că actul normativ menționat reglementează modalitatea de plată a indemnizațiilor pentru concedii medicale atât în ceea ce privește plata către angajați cât și recuperarea de către angajatori a sumelor achitate fără a fi prevăzute termene distincte, iar în cuprinsul OUG nr. 36/2010 se face vorbire despre termenul imperativ de 90 de zile de la data intrări în vigoare pentru depunerea certificatelor de concediu medical, obligație ce îi revine angajatorului și nicidecum angajatului .
În drept, dispozițiile art. 483 - 487 Cod de Procedură Civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997.
Legal citat, intimatul – reclamant nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
La termenul de judecată din 20.01.2014, în cond. art. 306 alin. 2 C.pr.civ.(1865), Curtea a pus în discuție din oficiu ca motiv de recurs art. 304 pct. 1 C.pr.civ.(1865) referitor la alcătuirea instanței de fond care a pronunțat hotărârea recurată, motiv de casare invocat prin prisma naturii litigiului, respectiv dacă este unul de contencios administrativ sau unul de asigurări sociale și trebuia judecat într-o altă compunere.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
Recursul este fondat pentru motivul de ordine publică pus în discuție din oficiu.
Prin cererea de chemare în judecată, partea reclamantă ..Distribution SRL a solicitat ca pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București să fie obligată să îi plătească diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, aferent perioadei 2008 – 2010.
După cum s-a arătat mai sus, la termenul de judecată din 20.01.2014, în cond. art. 306 alin. 2 C.pr.civ.(1865), Curtea a pus în discuție din oficiu ca motiv de recurs art. 304 pct. 1 C.pr.civ.(1865) referitor la alcătuirea instanței de fond care a pronunțat hotărârea recurată, motiv de casare invocat prin prisma naturii litigiului, respectiv dacă acesta trebuia soluționat de un complet de judecată specializat în litigii de contencios administrativ sau de un complet specializat în litigii de asigurări sociale.
Curtea apreciază că un astfel de motiv nu tratează sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865 o problemă legată de competență, ci de legala compunere a completului învestit cu judecata cererii, deoarece prin intermediul lui nu se pune în discuție competența materială sau teritorială a Tribunalului București de a judeca acțiunea.
Astfel, competența instanțelor reprezintă departajarea prerogativelor jurisdicționale între instanțele judecătorești, atât pe verticală (competența materială), cât și pe orizontală (competența teritorială) și este stabilită prin norme cu caracter procedural reglementate în Codul de procedura civila sau în legi cu caracter special, în timp ce problemele vizând formarea completelor de judecată țin de alcătuirea instanței.
Pe cale de consecință, Curtea concluzionează că aspectul pus în discuție nu privește o critică a hotărârii instanței de fond prin prisma „competenței” spre a se încadra în disp. art. 304 pct. 3 C.pr.civ.(1865), ci, după cum se va arăta în continuare, vizează motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 1 C.pr.civ._), respectiv cazul în care instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Cât privește constituirea completului de judecată, Curtea apreciază că în cauză este incident art. 304 pct. 1 C.pr.civ.(1865), ceea ce atrage în cond. art. 312 alin. 3 C.pr.civ.(1865) soluționarea recursului în sensul casării hotărârii primei instanțe.
Spre a judeca în acest sens, Curtea are în vedere că prin O.U.G. nr. 158/2005 se prevede la art. 52 că „Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale”.
Observă Curtea că textul menționat are o formulare generală, raportându-se la toate litigiile vizând modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de actul normativ menționat, fără a opera vreo distincție după cum raportul juridic litigios este stabilit între asigurat și angajator sau autoritatea publică ori este stabilit între angajator și autoritatea publică în a cărei competență intră gestionarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Art. 38, 40 și 42 din O.U.G. nr. 158/2005 prevăd că „(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.” (art.38), „(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.(2) Cuantumul indemnizațiilor solicitate potrivit alin. (1) se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical.” (art.40), respectiv că „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizații se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani. (2) Recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata acestor drepturi. (3) Casele de asigurări de sănătate recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuți la art. 36 alin. (3). (4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor de asigurări de sănătate se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. (5) Sumele nerecuperate din cauza decesului beneficiarilor nu se mai urmăresc.” (art. 42).
În plus, subliniază Curtea că litigiul de față nu este în legătură cu taxe, impozite, contribuții, datorii vamale în sensul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage atribuția de soluționare a instanței de contencios administrativ și o compunere a completului corespunzătoare. Astfel, acțiunea nu are ca obiect plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale ori refuzul autorității publice de restituire a unei sume plătite cu un astfel de titlu, ci privește sumele pretinse ca reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților și care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia, urmărindu-se recuperarea din bugetul Fondului național unic în cond. art. 38 din OUG nr. 158/2005.
În legătură cu disp. art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 indicate mai sus, Curtea mai reține că potrivit art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 „Completulpentrusoluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări socialese constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.”. Or, în cauza de față acțiunea a fost judecată la fond de un complet având în compunere un singur judecător, fără participarea asistenților judiciari.
În concluzie, motivul de recurs invocat din oficiu este întemeiat, cu consecința admiterii recursului, astfel că motivele expuse de recurenta-pârâtă implicând fondul cauzei și, astfel, o soluție de modificare a sentinței, nu se mai impun a fi analizate, fiind subsecvente, întrucâtsentința civilă recurată se casează cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul București – complet specializat în litigii privind asigurările sociale, deoarece nici acest complet din recurs, în ipoteza casării cu reținere și prin prisma principiului continuității completului, nu poate soluționa fondul cauzei în raport de specializarea de contencios administrativ, impunându-se ca judecata să se facă în ansamblul său atât în fond, cât și în calea de atac de judecători având o specializare corespunzătoare.
Observând deci disp. art. 312 C.pr.civ. (1865), Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului G., complet specializat în litigii privind asigurările sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.107 din 28.02.2013 pronunțate de Tribunalul București – SECȚIA a IX-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . DISTRIBUTION SRL .
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la T.B.-Secția a VIII-a C.M și A.S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
A. I. B.
Red. P.O.D./2 ex/26.03.2014
Jud. fond I. S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3554/2014. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 8638/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
