Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 8638/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8638/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1070/87/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8638
Ședința publică de la 20.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă D. M. împotriva Sentinței Civile nr.455/12 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TELEORMAN.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat de către recurenta – reclamantă și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alineat 1 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 455/12.06.2014 Tribunalul Teleorman – Secția C. a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TELEORMAN.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând casarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei AGENȚIA JUDETEANA PENTRU PLATl SI INSPECȚIE SOCIALA TELEORMAN la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului in varsta de pana la 2 ani si pentru cel de - al doilea copil geaman al reclamantei, D. E. - V., născută la data de 18.09.2006, pentru perioada 16.02._08 in suma de 600 lei lunar, pentru următoarele motive:
Motivarea instantei nu poate fi acceptata ca fiind temeinica si legala, datorita faptului ca Decizia nr. 662/2007 emisa de intimata la cererea recurentei, necontestata in condițiile Legii nr. 554/2004, este un act care trebuie interpretat in favoarea recurentei deoarece prin aceasta s-a aprobat dreptul la "indemnizație pentru creșterea copilului in cuantum de 600 lei"". Așadar, interpretarea acestei decizii trebuie facuta in sensul ca indemnizația a fost aprobata pentru fiecare copil in parte, deoarece daca se dorea aprobarea doar pentru un copil aceasta trebuia clar exprimata, iar pentru a putea interpreta in alt mod aceasta prevedere din Decizie trebuia sa aibă următorul continut: indemnizația pentru creșterea copiilor în cuantum de 600 lei.
Asa cum reiese din actele depuse ia dosar, recurenta a dat naștere la doi copii la data de 18.09.2006, indemnizația i-a fost acordata doar pentru un singur copil iar intimata a refuzat netemeinic acordarea si plata indemnizației pentru cel de-al doilea copil.
Obligația legala de plata a indemnizației pentru cel de-al doilea copil trebuie sa fie pentru perioada 16.02._08, cat a primit si celalalt copil.
In sprijinul cererii vine statuarea înaltei Curți de Casație si Justitie prin Decizia nr. 64/14.01.2010 data in soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 al. l si 3 si art.3 din Norme metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1025/2006, conform căreia acordarea indemnizației lunare trebuie raportata, conform art. 6 din OUG nr. 148/2005, la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație in care dispozițiile art.2 din Normele metodologice sunt nelegale.
Aceasta nelegalitate a fost rezolvata irevocabil prin admiterea recursului in interesul legii prin Decizia nr. 26/2011 pronunțata de in alta Curte de Casație si Justiție iar aceasta Decizie este obligatorie pentru instanțele de judecata investite cu soluționarea unor litigii in care se invoca aceeași chestiune de drept, potrivit art. 517 alin.4 din Noul Cod de procedura civila.
Prin acțiunea formulata împotriva intimatei nu a contestat nici o clipa Decizia nr. 662/19 martie 2007 ci doar obligarea acesteia la acordarea si pentru cel de-al doilea copil născut la data de 18 septembrie 2006 a indemnizației pentru creșterea copilului in vârsta de pana la doi ani, in cuantum de 600 lei lunar pentru perioada 16.02._08.
În drept, a invocat dispozițiile art. 483 si următoarele din Codul de procedura civila.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Potrivit actelor normative in vigoare la acea vreme a fost dispusa acordarea unei singure indemnizații, in cuantumul prevăzut de lege, ca mod de compensare a veniturilor persoanei ce beneficiază de concediul pentru creșterea copilului, fiind aferenta acestui concediu, caz in care aceasta indemnizație se cuvine părintelui, nefiind un drept al copilului.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
In cauza, pretențiile concrete principale ale reclamantei vizează un act administrativ asimilat (pretinsul refuz nejustificat de recunoaștere a dreptului legal la plata sumei restante de 600 lei lunar reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada 16.02._08).
Tribunalul a calificat greșit obiectul cererii de chemare în judecată întrucât nu a fost contestată decizia nr 662/2007, ci acțiunea este îndreptată împotriva refuzului nejustificat de a-i soluționa favorabil cererea de plată a indemnizației pentru al doilea copil. Ca atare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea este inadmisibilă.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 ”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Art. 2 din același act normativ arată că, în înțelesul prezentei legi, ”refuzul nejustificat de a soluționa o cerere” înseamnă ” exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane” (lit. i), ”excesul de putere” reprezintă ”exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor” (lit. n).
Conform art. 8 alin. 1 din același act normativ ”se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
În cauză, reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere vizând plata diferenței dintre indemnizația lunara pentru creșterea copilului in vârstă de pana la doi ani efectiv încasată și cea care i se cuvenea pentru creșterea a doi copii proveniți dintr-o sarcina gemelara, însă aceasta solicitare i-a fost respinsa prin adresa nr. 3294/15.04.2014, motivația fiind in sensul că mamele care au născut anterior datei de 17.06.2009 vor primi retroactiv indemnizația suplimentară, conform deciziei ICCJ numai în baza unei decizii judecătorești (fila 43 dosar fond).
Împotriva refuzului considerat nejustificat reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare în judecată.
O astfel de acțiune se poate introduce, după cum dispune art. 11 alin. 1 lit. b în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare.
Cum cererea dedusa judecății a fost introdusa în aceeași zi în care s-a formulat și cererea cu caracter administrativ, iar în cursul procesului a fost emis refuzul pârâtei de a plăti indemnizație și pentru cel de-al doilea copil din sarcina gemelară, rezultă că excepția prescripției invocată în subsidiar de pârâtă este neîntemeiată.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 la care s-a făcut referire în considerentele sentinței nu poate fi primită, termenul de 3 ani calculându-se de la data de 14.11.2011, dată la care legislația a devenit accesibilă, iar jurisprudența previzibilă în lumina deciziei pronunțate de ICCJ într-un recurs în interesul legii, această decizie fundamentând de-altfel și cererea sa administrativă.
Cât privește fondul pretenției, Curtea consideră că pârâta este obligată la plată, câtă vreme Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia în interesul legii nr. 26/14.11.2011 că ”[...] În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, [...] pana la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: [...], 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009. [...]”.
Or, dezlegarea problemelor de drept judecată în această procedură este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, Partea I, după cum dispune art. 330 ind. 7 C. proc. civ.
D. fiind că, în speță, reclamanta a născut doi copii, provenind dintr-o sarcină gemelară, iar pârâta nu i-a acordat indemnizația de creștere reglementată de OUG nr. 148/2005 decât pentru unul singur, raportat la considerentele de mai sus, rezultă că soluția judecătorului fondului trebuie reformată în sensul obligării pârâtei la plata si a diferenței dintre indemnizația lunara pentru creșterea copilului in vârsta de pana la doi ani efectiv încasata si cea care i se cuvenea pentru creșterea a doi copii proveniți dintr-o sarcina gemelară.
Pe cale de consecință, constatând că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C., Curtea în temeiul art. 496 și art. 498 alin. 1 C. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa în tot hotărârea recurată și în rejudecare va admite acțiunea, va fi obligată pârâta la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și pentru cel de-al doilea copil geamăn al reclamantei - D. E. - V. - născută la data de 18.09.2006, pentru perioada 16.02._08, în sumă de 600 lei lunar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă D. M., CNP_, cu domiciliul ales la C.A. R. F., în A., ., J. TELEORMAN împotriva Sentinței Civile nr.455/12 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TELEORMAN, cu sediul în A., ., J. TELEORMAN.
Casează în tot hotărârea recurată și în rejudecare dispune admiterea acțiunii.
Obligă pârâta la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și pentru cel de-al doilea copil geamăn al reclamantei - D. E. - V. - născută la data de 18.09.2006, pentru perioada 16.02._08, în sumă de 600 lei lunar.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. P.S./12.12.2014/4 ex.
JUD. FOND R. M. - Tribunalul Teleorman – Secția C.
| ← Obligaţia de a face. Încheierea nr. 20/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 3/2014. Curtea de... → |
|---|
