Pretentii. Decizia nr. 4441/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4441/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 35/98/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4441
Ședința publică de la 30.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 2312/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. C. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr._ din 03.01.2012 reclamantul Z. C. M. cu domiciliul în Slobozia, . 19, . jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLOBOZIA cu sediul în Slobozia, .. 14 jud. Ialomița a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.531 lei reprezentând taxa poluare, plata dobânzii legale calculată în conformitate cu art. 124 și urm. Cod procedură fiscală până la data plății efective precum și plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta AFP SLOBOZIA a chemat în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU motivat de faptul că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de această instituție.
Prin sentința civilă nr.521/F/01.03.2012, Tribunalul Ialomița a admis ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamantul Z. C. M. în contradictoriu cu pârâta AFP SLOBOZIA și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
A obligat pârâta AFP Slobozia către reclamant la plata sumei de 1.531 lei achitată necuvenit cu titlul de taxă de poluare, cât și la dobânda aferentă pentru perioada cuprinsă între data plății și până la achitarea efectivă.
Împotriva aceste sentințe, în termen, motivat, a declarat recurs pârâta A.F.P. Slobozia criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.3700/22.10.2012, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat în parte sentința civilă recurată în sensul că a trimis cauza, sub aspectul soluționării capătului de cerere privind chemarea în garanție, aceleiași instanțe și a modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii fiscale începând cu data de 28.01.2012 și până la data plății efective, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ .
Prin sentința nr. 2312/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, aceasta a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN GOLF, număr de identificare-. WVWZZZ1HZTW017089. Pentru ca acest autoturism să fie înmatriculat în România, reclamantului i s-a perceput o taxă de poluare în sumă de 1.531 lei, achitată prin chitanța . nr._/12.12.2008, ce s-a făcut venit la bugetul statului.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamant fiind de categoria M1 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second–hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța a constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Tribunalul a avut în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Astfel, în ambele hotărâri, C.J.E. a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională
Totodată, tribunalul a avut în vedere și decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Totodată, fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant o reprezintă acordarea dobânzii legale calculată potrivit art.124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală a fost actualizată cu această dobândă legală la data plății efective .
Potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Așa cum rezultă din aceste prevederi legale, soluția care se va da asupra cererii de chemare în garanție depinde de soluția care se va pronunța cu privire la cererea principală.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantul Z. C. M. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA.
A obligat pârâta AFP Slobozia către reclamant la plata sumei de 1.531 lei achitată necuvenit cu titlul de taxă de poluare, cât și la dobânda fiscală începând cu data de 28.01.2012 și până la data plății efective.
A obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei A.F.P. Slobozia suma necesară restituirii
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat aceeași pârâtă către reclamant la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul pârât Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta AFP Slobozia), prin care a solicitat casarea sentinței recurate, ca fiind pronunțata cu incalcarea prevederilor legale si menținerea ca legala si temeinica a deciziei de calcul a instituției fiscale .
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că taxa de poluare pentru autovehicule, reglementata de OUG nr. 50 /2008, se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscala .
În cuprinsul acțiunii, reclamantul face in tot cuprinsul acțiunii referire la obligativitatea respectării tratatelor europene, insa dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeana.
Mai mult decât atat, taxa de poluare este stabilita prin emiterea unei decizii, care reprezintă un act administrativ al organului fiscala unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul, in speța Z. C. M.. In aceste condiții, incasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima Înmatriculare, situație in care recurenta a considerat inutila referirea la Tratatele Europene, făcuta atat de reclamant cat si de instanța de fond.
Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de dobânda legala aferenta sumei in cuantum de 1.531 lei reprezentând taxa de poluare, prin admiterea recursului declarat, a solicitat respingerea deoarece OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, nu prevede acordarea de dobânzi decât pentru motivele expres stipulate la art.124, recurenta nefiind instituție bancara, pentru a acorda dobânzi pentru o suma de bani incasata in baza unui act normativ.
In concluzie, fata de cele prezentate mai sus, a solicitat admirea recursului asa cum a fost formulat, casarea Sentinței civile nr.2312F/l 7.09.2013 pronunțata de Tribunalul Ialomița si in consecința respingerea acțiunii formulate de reclamantul Z. C. M., ca neîntemeiata.
In drept a fost întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozițiile art.7 alin(l) din Legea nr.554/2004.
Legal citat intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
In cauza, prin decizia nr.3700/22.10.2012, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat în parte sentința civilă recurată în sensul că a trimis cauza, sub aspectul soluționării capătului de cerere privind chemarea în garanție, aceleiași instanțe și a modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii fiscale începând cu data de 28.01.2012 și până la data plății efective, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Prin urmare, s-a statuat in mod irevocabil cu privire la nelegalitatea taxei pe poluare achitate in speta, precum si cu privire la dobânda fiscala aferenta.
Curtea nu a fost sesizata prin cererea de recurs cu critici care sa vizeze pronuntarea din nou de catre judecatorul fondului asupra celor dispuse in mod irevocabil prin recurs si nici cu privire la modul de soluționare al capătului de cerere privind chemarea în garanție.
Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 ( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autoturismului dobândit de reclamant.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, negăsind întemeiat niciunul dintre motivele de recurs invocate, Curtea - în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 – va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 2312/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. C. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. IF/ 2 ex.
Jud. fond D. I. - Tribunalul Ialomița
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8378/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 5013/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
