Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6561/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 6561/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 2037/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.6561

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.09.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

GREFIER: B. C.

Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 prin DGFPMB), împotriva sentinței civile nr. 1773/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. C.-I. și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că la data de 05.09.2014 intimatul reclamant a depus întâmpinare la dosar, prin intermediul Serviciului registratură al secției, după care:

Curtea constatând că recurenta pârâtă, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 din Codul procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul G. C.-I. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se anuleze decizia nr._/5.10.2012 a AFPS4 și să se restituie suma de 2960 lei reprezentînd taxă pentru emisiile poluante, cu dobînda aferentă.

În fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism pentru înmatricularea căruia a fost obligat la plata taxei speciale pentru emisiile poluante, în cuantum de 2960 lei. Reclamantul a considerat că taxa prevăzută de legea nr.9/2012 contravine art.110 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Reclamantul a mai susținut că, față de disp. art.148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare.

În drept, reclamantul a invocat Tratatul CE, legea nr.9/2012.

La dosarul cauzei, au fost depuse înscrisuri privind autoturismul și taxa plătită pentru înmatricularea acestuia, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Pârâta AFPS4 prin DGRFPB, a invocat prin întîmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a AFPS4, care doar a încasat taxa. De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, la bugetul căreia se face venit taxa pentru poluare, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, taxa fiind legal percepută.

Prin sentința civilă nr. 1773/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîtei AFPS4, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. C.-I., anulată decizia nr._/5.10.2012 a AFPS4 și obligată pîrîta AFPS4 să restituie reclamantului suma de 2960 lei reprezentînd taxă pentru emisiile poluante, cu dobînda aferentă de la data plății taxei și pînă la data restituirii efective.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a AFM, formulată cu motivarea că taxa se face venit la Fondul pentru Mediu. Reclamantul este nemulțumit de suma pretinsă de AFPS4 cu titlu de taxă pentru poluare. AFPS4 este instituția care a pretins și a încasat suma calculată prin decizie proprie, nr._/5.10.2012 – fila 30, nefiind deci un simplu încasator care să se conformeze dispozițiilor AFM.

Și excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca neîntemeiată de către tribunal, avînd în vedere că AFPS4 este emitentul deciziei de stabilire a taxei pentru emisiile poluante în baza căreia s-a pretins și încasat suma de la reclamant, deci nu este doar un simplu încasator pentru AFM. Reclamantul este nemulțumit de suma pretinsă de AFPS4 cu acest titlu, a contestat această sumă, iar ca efect al nesoluționării favorabile a cererii sale de restituire a sumei a introdus acțiunea de față.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru UE, potrivit înscrisurilor de la filele 34-39. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 2960 lei, potrivit chitanței de la fila 29, calculată prin decizia nr._/5.10.2012 a AFPS4 – fila 30.

Tribunalul a considerat că sînt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pîrîta AFPS4, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamant, nefiind deci un simplu încasator care să se conformeze dispozițiilor AFM.

Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.

Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.

Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.

Asadar, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamant, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.

Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Analizand dispozitiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe parcursul anului 2012, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.

Legea nr.9/2012 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.

Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane platesc taxa pentru emisiile poluante, desi este evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei speciale de faptul inmatricularii, desi s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plateste.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că taxa a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale reclamantului, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 al.1, 2 al.2 și 8 al.1 din legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art.18 al.1 din legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea în parte, a anulat decizia nr._/5.10.2012 a AFPS4 și a obligat numai pîrîta AFPS4 să restituie reclamantului suma de 2960 lei reprezentînd taxă pentru emisiile poluante, cu dobînda aferentă de la data plății taxei și pînă la data restituirii efective, impunîndu-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamantului prin pretinderea taxei, după cum a statuat și CJUE prin hotărîrea pronunțată în cauza I..

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE arătând că hotărârea este netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).

In mod nelegal instanta a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 4, arătând că taxa pentru emisiile poluante achitata de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 4, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către acesta, intre institutia pârâtă si intimatul -reclamant, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe pentru emisiile poluante, motiv pentru care solicita admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii excepției lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

2. Instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanie a Administrației F. Pentru Mediu, arătând că Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimantal-reclamanta, Administrația Finanțelor Publice Sector 4, avand numai atributia legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.

Întrucât prin plata taxei de poluare de către petenta in temeiul dispozițiilor Legii nr.9/2012 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parti, reclamanta, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanta nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.

Prin urmare, fata de dispozițiile mentionate anterior, instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție formulate.

3.In ceea ce privește fondul cauzei, arata ca instanta de fond in mod nelegal a admis acțiunea, arătând că reclamanta nu contesta modalitatea de calcul al taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr.9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.

Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia inmatricularii autovehiculului pentru prima data in Romania, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.

In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, arata ca prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare incepand cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art.4

Astfel, avand in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din Legea nr.9/2012, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca intimata- reclamanta nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care solicita ase considera taxa de poluare achitata de reclamanta ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.

4. In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale de la data plații si pana la data restituirii efective, arata ca nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acestora astfel cum este prevăzută de art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare.

F. de argumentele prezentate, solicita instantei admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in principal in sensul respingerii acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar pe fond ca neîntemeiate.

In drept, art.304. pct.9 Cod Procedura Civila.

Intimatul reclamant G. C. I. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență faptul că, invocarea lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei, in recurs, in condițiile soluționării acestei excepții in cadrul judecații de fond i se opune excepția de lucru judecat, instanta de fond pronuntandu-se in sensul respingerii acestei excepții; asa cum s-a aratat si de către jurisprudenta Înaltei Curți de Casație si Justitie, in raport de emiterea actelor administrative atacate, autoritatile administrative emitente au calitate procesuala pasiva, (pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere sau să fie constituite conform legii: Art. 41 alin. (2) din Vechiul C.. respectiv Art. 56 alin. (2) din Noul C.) ca atare susținerile recurentei raman in continuare nefondate, chiar si in ipoteza improbabila a reanalizarii acestei excepții.

2.In ceea ce privește motivul invocat de către recurenta, in sensul ca instanta de fond a respins in mod nelegal cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, considera ca doar in masura in care condițiile de admisibilitate a cererii de chemare in garanție sunt îndeplinite, aceasta putea fi admisa. Or in cazul de fata recurenta nu făcut dovada virării sumei achitate potrivit prevederilor art.1169 cod civil către Administrația F. pentru Mediu, ca atare nu se poate retine dovedirea raportului juridic născut intre aceasta si Administrația F. pentru Mediu

3.Pe fondul cauzei, arată ca susținerile recurentei cu privire la pretinsa nediscriminare a Legii Nr. 9/2012 la momentul stabilirii si incasarii taxei de poluare pentru care reclamantul a solicitat anularea actelor administrative atacate si restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de poluare sunt nefondate.

La momentul stabilirii si incasarii taxei contestate, dispozițiile Legii 9/2012 nu se aplicau in integralitate ci doar autoturismelor importate in Romania, celelalte autoturisme, deja Înmatriculate in Romania si care faceau obiectul transferului de proprietate fiind scutite prin efectul suspendării parțiale a aplicabilitatii dispozițiilor art. 4 alin 2 al Legii Nr. 9/2012 de către oue 1/2012 pana la data de 1 ianuarie 2013.

Recurenta invoca, incercand sa inducă in eroare, pretinsa conformitate a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 si a precedentei OUG 50/2008, cu dreptul comunitar, in speța cu Tratatele de Constituire a Comunităților Europene, in condițiile existentei practicii in sens contrar a Curții de Justitie a Uniunii Europene.

Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentintei atacate ca temeinica si legala si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata (taxa de timbru, onorariu avocat).

IN SUBSIDIAR, in masura in care se va admite excepția recurentei cu privire la nelegalitatea respingerii cererii de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicită menținerea in parte celelalte dispoziții ale sentintei civile nr. 1773/11.03.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru UE, potrivit înscrisurilor de la filele 34-39. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 2960 lei, potrivit chitanței de la fila 29, calculată prin decizia nr._/5.10.2012 a AFPS4 – fila 30.

Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.

În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii, având în vedere că reclamanta este indreptatită la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.

Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Potrivit art. 18 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 554/2004 Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar in cazul soluționării cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.

OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.

Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;

b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;

c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;

(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”

Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de urgenta nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.

Curtea constată că s-a invocat în susținerea acțiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor Legii nr.9/2012.

In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.

In conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incit descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.

Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.

Din dispozițiile legii nr. 9/2012 –forma in vigoare- rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.

Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art., 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,

Prin urmare, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.

La acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. raman actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.

In consecința, instanța retine ca legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.

Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate.

Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.

In consecința, instanța apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.

Pe cale de consecință, curtea constată că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Cu privire la motivul de recurs privind acordarea dobânzilor legale, Curtea apreciază că soluția instanței de admitere a acestora este greșită având în vedere că, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Dar, reclamantul nu a solicitat plata dobanzilor prin cererea adresata Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice București, astfel incat nu are dreptul la incasarea acestora.

Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată în cauză Curtea o apreciază ca fiind întemeiată reținându-se că, taxa se plătea de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației F. pentru Mediu, sens în care dispuneau prevederile art.5 din Legea nr.9/2012, urmând astfel a admite cererea de chemare în garanție în baza art.60 Cod proc.civ., obligând chematul în garanție la plata către pârâte a sumei susmenționate.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va admie recursul, va modifica sentința în parte, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale ca nefondat. Va admite cererea de chemare în garanție și va obliga pe chematul în garanție AFM să plătească pârâtei AFP Sector 4 suma de 2960 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 prin DGFPMB), împotriva sentinței civile nr. 1773/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. C.-I. și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

Modifică sentința în parte.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale ca nefondat.

Admite cererea de chemare în garanție.

Obligă pe chematul în garanție AFM să plătească pârâtei AFP Sector 4 suma de 2960 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

V. D. U. D. B. V.

GREFIER

B. C.

Red.jud.UD

Tehnored. CD/2 ex.

T.B.-S.II C.

Jud.fond.C. I.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1404/2014. Curtea de...		Despăgubire. Decizia nr. 1015/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6561/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6561/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI