Anulare act administrativ. Sentința nr. 1404/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1404/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 133/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1404
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.05.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. G. .., în contradictoriu cu pârâtul C. Concurenței, având ca obiect „anulare act administrativ – Decizia nr. 47/06.12.2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul C. Concurenței, prin inspector de concurență M. Besnila, cu delegație de reprezentare la dosar, fila 199, lipsă fiind reclamanta S.C. G. ...
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa relațiilor solicitate de la reclamantă, respectiv a dovezii de achitare a cauțiunii în cuantum de 3.592 lei, precum și faptul că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosarul cauzei, cu data de 22.04.2014, de către reclamanta S.C. G. .., o cerere intitulată precizare de acțiune introductivă, la care a anexat Încheierea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență, în două exemplare.
Curtea procedează la comunicarea către reprezentantul pârâtului a unui exemplar al cererii depuse de reclamantă pentru termenul de astăzi cu înscrisul atașat.
Totodată, verificând conținutul cererii depusă de reclamantă, constată că prin această cerere s-a arătat că, datorită stării de insolvență în care se află, nu va achita cauțiunea aferentă cererii de suspendare. Acordă cuvântul pârâtului pe acest aspect.
Pârâtul C. Concurenței, prin inspector de concurență, arată că plata unei cauțiuni reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii privind suspendarea deciziei Consiliului Concurenței, conform Legii concurenței, astfel încât, invocă imposibilitatea de a pune concluzii pe cererea de suspendare.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
Pârâtul C. Concurenței, prin inspector de concurență, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pârâtului pe fondul cererii de anulare.
Pârâtul C. Concurenței, prin inspector de concurență, solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, având în vedere următoarele: C. Concurenței a declanșat o investigație pe piața distribuției adezivilor și mortarelor pentru polistiren și rezultatele acesteia au fost consemnate în Decizia nr.47/2013. Prin decizia atacată, C. Concurenței a individualizat, în mod corect, amenda aplicată reclamantei. Aceasta a fost judicios determinată, în conformitate cu prevederile Legii concurenței, care, pentru încălcarea art. 5, respectiv realizarea unei înțelegeri între producători și distribuitori, un acord pe verticală, se aplică o sancțiune de 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul anterior sancțiunii. În individualizarea amenzii aplicate, C. a ținut cont de gravitatea și de durata faptei. S-a plecat de la nivelul de bază stabilit de lege pentru faptele de gravitate mică, cu un impact redus asupra pieței, așa cum a fost aceasta, și de o durată medie, între un an și 5 ani, în cazul de față a fost de un an și 11 luni. La nivelul de bază al amenzii, de 0,66%, au fost aplicate trei circumstanțe atenuante în favoarea reclamantei, rezultând astfel o amendă sub minimul legal stabilit de lege, respectiv de 0,43% din cifra de afaceri totală. Consideră că, în condițiile în care legea prevede praguri pentru nivelurile de gravitate ale faptelor și minimul general de 0,5% a fost conceput tocmai pentru a nu se coborî sub acest nivel, faptul că s-a ajuns prin circumstanțe atenuante la un nivel inferior minimului legal, este suficient pentru a se putea aplica o amendă pentru încălcarea legislației în domeniul concurenței, astfel încât, solicită să se respingă cererea în anulare formulată de reclamantă.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată din oficiu și pe fondul cererii în anulare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta S.C. G. .. a chemat în judecată pe pârâtul C. Concurenței, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reindividualizarea sancțiunii aplicate prin Decizia nr. 47/ 06.12.2013, în sensul diminuării amenzii și suspendarea deciziei atacate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. 47/ 06.12.2013 emisă de C. Concurenței, a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 35 923 lei reprezentând 0,43 % din cifra de afaceri totală aferentă anului 2012, reținându-se în sarcina sa săvârșirea faptelor prevăzute la art. 51 alin. 1 lit. a din Legea concurenței, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a cu aplicarea art. 52 din aceeași lege. Față de aplicarea acestei sancțiuni, aduce mai multe critici.
Astfel, în situația în care cu ocazia audierilor preliminare a depus și în scris punctul său de vedere raportat la aplicarea unei sancțiuni pecuniare, în sensul de a se ține cont în varianta în care culpa sa este dovedită și de situația economică la nivel național, adică cuantumul amenzii aplicate să nu destabilizeze întreprinderile, adică să existe o stare de insolvabilitate iminentă. Deși s-a subliniat acest aspect, reprezentanții Consiliului au apreciat în mod injust faptul că întreprinderile nu sunt într-o situație dificilă. Se arată că în noiembrie 2013 cu mare greutate, reclamanta a reușit prelungirea liniei de credit cu BRD Romania.
Totodată, se mai arată că deși ., inițiatorul acestor fapte anticoncurențiale, a fost sancționat cu 0,46 % din cifra de afaceri, reclamanta a fost sancționată cu 0,43 %, lipsind diferența de individualizare dintre părți. Luând în concret fapta săvârșită, se arată că adezivul de polistiren a reprezentat doar 2, 2 % din cifra de afaceri a societății, iar încălcarea s-a realizat la 2542 de saci, atingerea adusă valorii ocrotite de lege este minimă. În situația actuală, societatea nu are capacitatea financiară de a achita această amendă, iar soluția ulterioară va fi declararea stării de insolvență cu toate consecințele juridice ce decurg.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciara de timbru conform art. 19 din Ordonanța de Urgență nr. 80/ 2013.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.02.2014, pârâtul C. Concurenței, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de reindividualizare a sancțiunii și de suspendare a executării amenzii.
La dosar a fost atașată documentația aferentă actului administrativ atacat (filele 56-188).
Prin încheierea de ședință din 02.04.2014, instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita cauțiunea în cuantum de 3592 lei aferentă cererii de suspendare.
Reclamanta a depus la data de 22.04.2014 o cerere precizatoare, prin care a arătat că nu poate achita suma stabilită cu titlu de cauțiune, deoarece a fost deschisă procedura de insolvență a societății.
La termenul din 07.05.2014, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de suspendare, pentru neplata cauțiunii.
Asupra excepției inadmisibilității cererii de suspendare, pentru neplata cauțiunii, Curtea reține următoarele:
Conform prev. art. 49 alin. 2 din Legea nr. 21/ 1996, „instanța poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate. În cazul amenzilor, suspendarea se va dispune doar cu condiția plății unei cauțiuni stabilite conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la creanțele bugetare.”
Constatând că plata cauțiunii este obligatorie și reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, având în vedere faptul că reclamanta a arătat că nu va achita această cauțiune și că nu se poate trece la judecarea pe fond a cererii, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge, pe cale de consecință, cererea de suspendare ca nefondată.
Analizând motivele contestației pe fond, în raport de apărările pârâtei și de probele administrate, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 47/ 06.12.2013, C. Concurenței a reținut că . și cei șapte distribuitori, printre care și reclamanta, au încheiat contracte de distribuție ce au reprezentat înțelegri verticale între întrepridneri care acționează la niveluri diferite ale lanțului de producție-distribuție. Aceste contracte aveau inserate clauze de fixare a prețului de revânzare, prin stabilirea de adaosuri minime, furnizorul fiind inițiatorul includerii acestor caluze cu obie ct anticoncurențial în contract. Distribuitorii au agreat aceste clauze anticoncurențiale, deși ar fi trebuit să solicite modificarea sau eliminarea lor din contract. Așadar, s-a reținut că înțelegerea în cauză reprezintă un acord pe verticală privitor la prețuri minime, prin stabilirea de adaosuri comerciale minime și intră în categoria încălcărilor per se ale legislației din domeniul concurenței, pentru care nu se acordă exceptare de la interdicția prev. de art. 5 alin. 1 lit. a din lege, în temeiul art. 5 alin. 2 din lege, fiind considerate restricționări grave ale concurenței.
În cazul reclamantei, amenda aplicată a fost de 35 923 lei, reprezentând 0,43% din cifra de afaceri pe anul financiar 2012.
Pârâta a reținut că fapta reclamantei este de gravitate mică, reținându-se nivelul minim de 0,6 % din cifra de afaceri totală pe anul financiar 2012; ca și durată, s-a reținut o durată medie a încălcării de 1 an și 11 luni, fiind crescut cuantumul amenzii cu 1% din nivelul de bază pentru fiecare lună ce depășește un an, respectiv un procent de 11%, ceea ce a dus la un nivel de bază de 0,666 %. Au fost reținute trei circumstanțe atenuante: 5% din nivelul de bază pentru încetarea încălcării imediat după inspecția inopinată din 27.01.2010; 11% din nivelul de bază pentru faptul că cifra de afaceri realizată de fiecare întreprindere pe piața relevantă reprezintă o parte relativ redusă de până la 20% din cifra totală a întreprinderii; 20 % din nivelul de bază, pentru recunoașterea săvârșirii faptei; prin diminuarea astfel cu 36% a nivelului de bază, a rezultat o amendă de 0,43 % din cifra de afaceri.
Cu privire la invocarea de către reclamantă a unei stări financiare preciare, Curtea constată că în fața instanței a fost depusă Încheierea civilă nr. 780 din 5 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș-Secția a II a Civilă de C. Adminsitrativ și Fiscal în dosar nr._, prin care a fost admisă cererea debitoarei . și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței pentru suma datoriilor de cca 5 040 577 lei.
Această împrejurare a intervenit ulterior stabilirii sancțiunii de către pârâtă, astfel că pârâtei nu i se poate imputa neaplicarea dispozițiilor din Cap. VI al Instrucțiunilor din 2 septembrie 2010 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 51 din Legea concurenței nr. 21/1996.
Astfel, acestea stabilesc următoarele:
„În cazuri excepționale, la cerere, C. Concurenței va putea lua în considerare o eventuală reducere a amenzii, dacă întreprinderea dovedește că va fi în imposibilitate să plătească amenda fără să i se pericliteze existența. Simpla invocare a unei situații financiare negative sau generatoare de pierderi nu justifică o reducere a cuantumului amenzii. Reducerea amenzii pe acest considerent poate avea loc doar dacă întreprinderea dovedește dincolo de orice dubiu că este în stare de insolvență sau într-o situație financiară extrem de dificilă, care face iminentă ieșirea sa de pe piață.
Pentru ca cererea de reducere a amenzii pe motivul dificultății de a plăti să poată fi luată în considerare, întreprinderea trebuie:
a) să prezinte cel puțin următoarele situații economico-financiare ale întreprinderii: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, balanța de verificare sintetică și analitică;
b) să demonstreze, pe baza indicatorilor economico-financiari (solvabilitate, rată de îndatorare etc.), efectele negative asupra întreprinderii determinate de un cuantum al amenzii corespunzător propunerilor din raportul de investigație.”
Curtea apreciază că nu se impune reducerea amenzii aplicate reclamantei nici ca urmare a dovedirii stării de insolvență în care se află pentru următoarele considernete. Astfel, deschiderea procedurii insolvenței reprezintă o circumstanță de reducere a amenzii care este facultativă, iar nu obligatorie; apoi, aceasta ar putea funcționa ca și cauză de reducere a amenzii pentru acele amenzi care depășesc media cuantumului amenzilor aplicate de Consiliu în temeiul legii; or, amenda aplicată reclamantei a fost una situată spre minimul amenzilor aplicate în general de Consiului, ca urmare a reținerii celor trei circumsntațe atenuante.
Având în vedere impactul încălcărilor regulilor de concurență, care produc consecințe grave atât economiei în ansamblul său, cât și, în mod direct, consumatorilor și celorlalte întreprinderi de pe piață, pentru a fi eficiente, sancțiunile trebuie să transmită un puternic mesaj de descurajare contravenienților și să fie într-un cuantum necesar realizării efectului disuasiv.
O reducere și mai mare a acestei amenzi ar desființa efectul disuasiv al amenzii și ar lipsi de eficacitate sancționarea în sine a reclamantei.
A privi amenda doar ca o compensare pentru prejudiciile create ar echivala cu negarea efectului descurajator pe care aceasta trebuie să-l aibă și care se referă la comportamentul viitor, dar și a caracterului punitiv al unei astfel de măsuri în legătură cu respectiva încălcare comisă.
În ceea ce privește susținerea că nu există o diferență de individualizare între inițiatorul înțelegerii anticoncurențiale și reclamantă, Curtea reține că pentru inițiator s-a reținut circumstanța agravantă a inițierii înțelegerii cu adăugarea unui procent de 5% la nivelul de bază al amenzii, dar prin aplicarea acelorași trei circumstanțe atenuante, procentul rezultat al amenzii a fost de 0,46 % din cifra de afaceri, ceea ce în concret a reprezentat suma de 47 350 lei, mult mai mare decât cea aplicată reclamantei de 35 923 lei.
În ceea ce privește argumentul că atingerea valorii ocrotite este minimă, Curtea reține că este vorba despre un acord cu obiect anticoncurențial, astfel că încălcarea există indiferent de efectele concrete. Cu toate acestea, gradul de transpunere în practică a acordului a fost analizat pentru individualizarea faptei, ca urmare stabilindu-se minimul nivelului de bază de 0,6 % din cifra de afaceri.
Se mai reține că scopul clauzelor contractuale incriminate în constituie tocmai exercitarea unei politici prin care adaosurile comerciale practicate de distribuitori în cazul vânzărilor en gros să nu coboare sub nivelul stabilit. Adaosurile comerciale pentru vânzările en gros au fost peste limita minimă prevăzută în contract (10%) în cazul a 36 088 saci, deci clauzele anticoncurențiale au fost respectate în 93,4 % din cazuri, și sub limita impusă de producător în 6,6 % din cazuri (corespunzând unui număr de 2542 saci), deci exact invers față de modul în care reclamanta prezintă respectarea prevederilor contractuale anticoncurențiale.
Se mai reține că pârâta a avut în vedere ca și circumstanță atenuantă faptul că adezivul de polistiren a reprezentat doar 2,2 % din cifra de afaceri a societății.
Astfel, nefiind dovedit un motiv temeinic pentru reducerea cuantumului amenzii stabilite de pârâtă, Curtea, în temeiul art. 49 din Legea nr. 21/ 1996, va respinge cererea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare, pentru neplata cauțiunii.
Respinge cererea de suspendare, ca inadmisibilă.
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta S.C. G. .., cu sediul în Baia M., ./7, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI, cu sediul în sector 1, București, ., nr. 1, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru cererea de suspendare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru cererea în anulare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. R. B.
Red./Tehnored. A.V./4 ex./
l. 2 .>
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 343/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6561/2014.... → |
|---|
