Pretentii. Decizia nr. 585/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 879/3/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 585
Ședința publică de la 30.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER:I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S. 1, împotriva sentinței civile nr. 1459/20.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant B. D., prin reprezentant convențional, avocat B. M., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul de fond (fila 25), lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Curtea, în raport de dispozițiile OG 74/2013 și HG 520/2013 dispune rectificarea citativului în sensul în care recurentă-pârâtă va fi ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant, prin reprezentant convențional, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arată că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, taxa fiind calculată și plătită către Administrația Financiară a Sectorului 1, iar instanța în mod corect a hotărât restituirea de către această autoritate a taxei de poluare, urmând ca ulterior această instituție să se regularizeze cu Administrația Fondului pentru Mediu. Pe fond, arată că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și ale art. 11 din Constituție. Depune note scrise și solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanță.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.1459/_ pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a IX-a a fost admisa in parte actiunea privind pe reclamantul B. D. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 1 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București,s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFPS 1 ,dispunandu-se obligarea paratei AFPS 1 sa restituie reclamantului suma de 7791 lei achitata de aceasta cu titlu de taxa pe poluare conform chitantei . nr._/06.01.2012 si dobanda aferenta acestei sume calculata conform prevederilor art. 124 c.pr.fiscala. Totodata ,a obligat parata AFPS 1 sa plateasca reclamantului suma de 1739,6 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta soluție ,Tribunalul a retinut urmatoarele:
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFP S1,invocata de aceasta prin intampinare, tribunalul a arătat ca ,desi potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului pentru Mediu, aceasta se calculeaza si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, in speta de catre parata Administratia Finantelor Publice S. 1, astfel cum rezulta si din decizia de calcul nr._/05.01.2012(f.8) dar si din chitanta . nr._/06.01.2012 (f.7), astfel ca in prezenta actiunii care vizeaza restituirea acestei taxe, calitatea procesuala pasiva nu poate avea decat autoritatea fiscala care a calculat si incasat taxa, iar faptul ca suma incasata a ajuns . AFM nu intereseaza raportul juridic dedus judecatii, ramanand ca ulterior, cele doua institutii sa-si regleze conturile in vederea returnarii acestei taxe, in eventualitatea admiterii actiunii.
Prin urmare, tribunalul a apreciat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFP S1 ca neintemeiata
Cat priveste fondul cauzei, tribunalul retine ca in fapt, reclamantul a achiziționat in cursul anului 2011, din Comunitatea Europeana un autoturism second hand marca BMV, cu numarul de identificare WBANC51090B130014, ce a fost inmatriculat prima data in Germania in data de27.04.2004,(f.11), iar pentru inmatricularea acestuia in Romania, Administratia Finantelor Publice S. 1 i-a adus la cunostinta ca potrivit OUG nr. 50/2008 trebuie sa plateasca taxa de poluare in cuantum de 7791 lei, suma stabilita in sarcina sa prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/05.01.2012, emisa de aceeasi parata (f. 8), si pe care reclamantul a achitat-o potrivit chitantei . nr._/06.01.2012 (f.7),.
Ulterior, a adresat AFP S. 1, o cerere prin care a solicitat restituirea sumei platita cu titlu de taxa de poluare (f.34,35,36), insa parata nu a dat curs solicitarii.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta Tribunalul consideră in mod gresit AFP S. 1 a impus reclamantului sa plateasca taxa de poluare mentionata si implicit in mod nelegal a refuzat sa-i restituie taxa astfel platita.
In acest sens tribunalul constata ca problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozitiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare si din analiza acestor dispozitii rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa reduca introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii fiind astfel orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule deja inmatriculate in Romania, iar aceasta tendinta este cu atat mai evidenta cu cat, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul ca in Romania se fabrica autoturisme cu aceste caracteristici, daca acestea se inmatriculeaza aici pentru prima data in perioada 15.12._09, protejandu-se astfel productia interna de automobile .
Totodata tribunalul constata ca in conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competentelor, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei AFPS1 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 1,prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, aratand ca hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind incidente dispozițiile art.304 ind.1 C.pr.civ.
Recurenta a aratat ca solutia instantei de fond de respingere a exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive s-a bazat pe o interpretare eronata a textelor normative pe care le-a citat în motivare, schimbând sensul juridic al acestora. Astfel, faptul că taxa de poluare se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului pentru Mediu arată clar că titularul contului și în același timp destinatarul direct al taxei de poluare este exclusiv Administrația Fondului pentru Mediu.
Din interpretarea textelor legale sus citate, art.5 al. 4 din OUG 50/2008, rezultă fără dubiu că prin plata taxei pe poluare, de către reclamant, se naște un raport juridic direct între plătitorul taxei și Administrația Fondului pentru Mediu, și nu între acesta și AFP S. 1, nici această instituție și nici bugetul general consolidat al statului nefiind titular al contului deschis la Trezoreria Statului.
Prin intrepretarea facută în motivarea sentinței recurate. instanța de fond schimbă sensul vădit neîndoielnic al textului normativ citat, astfel că și concluzia la care ajunge (respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP S. 1) este nelegală.
Avand in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administratia Finantelor Publice S. 1,conform dispozitiilor art.16 din O.G. ur. 92/2003, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare așa cum gresit a retinut de instanta de fond prin sentinta recurată.
Cu privire la netemeinicia sentintei, privind obligarea AFP S. 1, la restituirea catre petent a sumei de 7791 lei, achitată de către acesta cu titlu de taxa de poluare, se arata plata efectuata a fost legal incasata de catre Trezoreria Statului sector 1 pentru Administratia Fondului pentru Mediu, la data platii fiind in vigoare O,U.G. Nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Sustinerile reclamantului ca taxa de poluare, asa cum aceasta era reglementata in legislatia intema a Romaniei la data platii, ar contraveni art. 90 paragraful 1 din Tratatul instituind Comunitatile Europene,sunt neîntemeiate întrucât valorile sociale a caror ocrotire au fost avute in vedere de legiuitorul national atunci când a edictat norma juridica in temeiul careia a fost incasata taxa respectiva sunt diferite fata de cele avute in vedere legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Instanta de fond trebuia sa circumstantieze corect si legal cadrul legislativ, atunci cand a dispus analizarea dispozitiile legale prevazute de O.G. nr. 50/2008, precum si sustinerile reclamanurlui care lasa cum rezulta din considerentele sentintei) sustine ca perceperea taxei de poluare ar încalca dispozițiile Tratatului Institutiv al Comunității Europene, instanța de fond în mod greșit pronuntând o sentință fără a dispune o abordare cu particularizare strictă la spetă, prin administrarea probatoriului propus de către părți și fără să constate că există diferenta de regim juridic între taxa de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare.
Potrivit legislatiei nationale in vigoare la data platii taxei de poluare, aceasta taxa speciala trebuia achitata cu ocazia primei inmatriculari in Romania, atat pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, productie interna sau achizitii din afara tarii, cat si pentru autovehicule la mâna a doua, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din afara spatiului comunitar, chiar daca acel autovehicul a mai fost inmatriculat in circulatie in tara de provenienta.
Comisia Europeană a recomandat reașezarea acesteia pe alte principii, astfel încât nivelul taxei să se reducă pe măsura ce se diminuează valoarea autovehicolului, păstrându-se totuși principiul „poluatorul plătește”, ceea ce s-a și întâmplat prin abrogarea dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 50/2008 care prevede: " ... (2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 214/1 ¬214/3 din Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, nu se poate face o abordare globala a judecatii prezentei cauze fara particularizarea stricta la speta dedusa judecatii, si fara administrarea probatoriului despre care am facut vorbire mai sus,
Prin urmare, până nu se stabilește dacă s-a născut raportul juridic în temeiul cărui bugetul de stat la României să fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlul de taxă de poluare și nu se poate reține că plata făcută de reclamant, cu titlu de taxă de poluare, ar fi nedatorată și încasată ilegal, astfel că instanța de fond nu putea pronunța în mod temeinic și legal sentința recurată. De asemenea, instanța de fond nu a reținut că Administrația Finanțelor Publice S. 1 a acționat în baza unui act administrativ cu putere de lege, emis conform dispozițiilor Constituției de către autoritățile publice abilitate.
Cat privește obligarea pârâtei AFP S. 1 la plata dobânzii, se arata ca, potrivit O.G. nr.13/2011, dobanda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobanda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor" .
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este indeplinita conditia prevazuta pentru acordarea acestora.
Referitor la obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice S. 1 la plata cheltuielilor de judecată se arata că, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul,, ori in situatia de fata nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina recurentei pentru ca sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ. și cu precădere prin prisma criticilor aduse sentinței de către recurentea Curtea retine urmatoarele :
1.Cat priveste asertiunea recurentei privitor la destinatia bugetara a sumelor incasate cu titlu de taxa de poluare ,Curtea retine că este irelevanta ,cata vreme AFP S. 1 se legitimează în calitate de emitent al deciziei de calcul al taxei de poluare ,pe baza careia reclamantul a achitat suma anterior mentionata.
Taxa de poluare achitata de către reclamant a fost încasată de către AFP S1,astfel că reclamantul a justificat abilitarea pârâtei de a sta în judecată de vreme ce există identitate între persona chemată în judecată și aceea obligată în raportul de drept fiscal dedus judecătii.
De altfel,în speță ,se contestă tocmai refuzul organului fiscal de restituire a sumelor achitate de către reclamant.
2.Pe de alta parte ,se retine ca in mod judicios a constatat instanta de fond neconformitatea taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE,insa Curtea consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
3. Cat privește solutia instanței de fond in sensul acordării dobanzii legale ,Curtea constata ca apărările recurentei privitor la inaplicabilitatea dispozitiilor OG 13/2011 referitor la dobanda legala, sunt straine cauzei deduse judecatii .
. dispus obligarea recurentei-pârâte la dobanzile prevazute de Codul de procedura fiscala ,in acord cu dispozitiile art.124 potrivit cu care, 1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz(…).
Asadar ,pentru repararea integrala a prejudiciului ,legiuitorul a stabilit dreptul contribuabilului la dobanda aferenta sumelor de restituit sau de rambursat de la buget .
Solutia de acordare a dobanzilor legale este in acord si cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe. În aceste condiții, este nerelevant că dobânda nu a fost solicitată prin cererea administrativă adresată pentru restituirea taxei, dacă aceasta este solicitată prin cererea de chemare în judecată.
4.Critica recurentei în ceea ce priveste dispozitia instantei de fond de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata,este apreciata de catre Curte ca nefondata.
Curtea retine că de vreme ce parata a cazut în pretentii -fiind obligata la restituirea taxei de poluare- culpa sa procesuala este evidenta ,fapt ce indreptateste reclamantul ,în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ ,la a pretinde si primi cheltuielile de judecata efectuate in cadrul litigiului dedus judecatii.
Faptul ca taxa de poluare are o consacrare in legislatia romaneasca nu indreptateste concluzia recurentei in sensul ca nu se poate identifica vreo culpa a sa in declansarea procedurii judiciare ,cata vreme ,astfel cum s-a aratat anterior ,aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse Curtea ,retinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate ,in baza art.312 alin.1 C.proc.civ.,va respinge recursul ca nefondat.
F. de solutia data cererii de recurs ,Curtea retinand culpa procesuala a recurentei,in temeiul art.274 C.proc.civ.,va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata catre intimatul –recurent in cuantum de 300 de lei ,reprezentand onorariu avocat redus.
Reducerea onorariului se impune avand in vedere dispozitiile art.274 alin.3.C.proc.civ ,care reglementeaza facultatea acordata instantei de judecata de a obliga partea aflata in culpa procesuala la plata onorariului într-un cuantum diferit de acela convenit de avocat si partea adversa ,ori de cate ori constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari ,fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
În aprecierea cuantumului onorariului,deci, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
In speta ,Curtea apreciaza ca onorariul solicitat de intimatul-reclamant ,în cuantum de 1500 lei, este nerezonabil nu doar in raport de valoarea pricinii,dar si fata de munca indeplinita de catre avocat, cauza fiind una de complexitate redusa ,mai ales in contextul in care CJUE s-a pronuntat asupra neconformitatii taxei de poluare in discutie cu dispozitiile comunitare ,iar cererea a fost solutionata la primul termen de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1459/20.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D. ca nefondat.
Obligă recurenta să achite intimatului reclamant suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red.PBL
Jud.fond G.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5701/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5539/2014.... → |
|---|
