Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5539/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5539/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 16715/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5539
Ședința publică de la 27.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă A. ( B.) I M. împotriva sentinței civile nr.3318/ 10.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a d C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimații - pârâți U. S. HARET BUCURESTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( anterior M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI ).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta– reclamantă – prin avocat D. R. E., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații – pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei – reclamante depune la dosar dovada că s-a adresat în prealabil Universității S. Haret cu o cerere de eliberare a unui certificat de absolvire, astfel cum s-a dispus de către instanță la termenul anterior precum și alt înscris din care rezultă activitatea actuală a recurentei – reclamante.
Curtea, studiind actele și lucrările dosarului din ambele etape procesuale, din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei – reclamante în raport cu M. Educației Naționale în ceea ce privește capătul de cerere privind eliberarea formularelor tipizate și pe capătul privind daunele morale în legătură cu această pretinsă obligație a Ministerului Educației Naționale. Pe cale de consecință, acordă apărătorului recurentei – reclamante, cuvântul pe acest aspect.
Apărătorul recurentei – reclamante, având cuvântul pe acest aspect invocat din oficiu, lasă la aprecierea instanței.
Pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat și motivat, urmând a fi obligată intimata U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diploma de licență precum și la eliberarea certificatului pentru profesia didactică a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
Solicită a se avea în vedere că, pe fondul cauzei, prima instanță nu s-a pronunțat deloc pe capătul de cerere privind daunele cominatorii în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la eliberarea actelor solicitate, de asemenea, nu s-a pronunțat nici cu privire la daunele morale de 20.000 euro solicitate prin cererea de chemare în judecată, pentru prejudiciul suferit cauzat de tergiversarea eliberării diplomei.
De asemenea, instanța de fond a consemnat că recurenta a absolvit forma de învățământ de la distanță, de fapt fiind vorba de învățământ fără frecvență. Pe de altă parte, din cauza acestei situații recurenta nu se poate angaja conform studiilor absolvite și nu poate fi retribuită. Implicit, fără a i se acorda diplomele, i s-a recunoscut calitatea de absolvent a unui forme de învățământ superior permițându-i-se accesul la cursurile de masterat. Solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor justificative ce le depune acum la dosar. Depune la dosar și Note Scrise.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului, implicit pe excepția lipsei calității procesuale active a recurentei – reclamante în raport cu M. Educației Naționale în ceea ce privește capătul de cerere privind eliberarea formularelor tipizate și pe capătul privind daunele morale în legătură cu această pretinsă obligație a Ministerului Educației Naționale, invocată din oficiu la acest termen.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._, precizată la fila 61, reclamanta A. (B.) I. M. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. E., TINERETULUI SI SPORTULUI a solicitat obligarea pîrîtei USH la eliberarea diplomelor de licență, suplimentelor de diplomă și înscrisurilor aferente, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, cu daune cominatorii, eliberarea certificatului pentru profesia didactică, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 20.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
Pîrîta U. S. Haret - USH a formulat cerere de chemare în garanție a MINISTERULUI E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI care nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care pîrîta USH este în imposibilitate de a elibera diplome de licență tuturor absolvenților.
Prin sent.civ. nr.2397/04.04.2012 a Curții de Apel București s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București a pronunțat Sentința civilă nr.3318/ 10.06.2013, prin care a dispus: respingerea exceptiei lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitătii cererii, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată pe reclamanta A. (B.) I. M., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCURESTI și M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta este neîntemeiată, dat fiind că pretențiile formulate de către reclamantă vizează MECTS doar pe cel de-al doilea capăt de cerere, astfel cum a fost precizat, solicitându-se emiterea avizelor de către pârât, în conformitate cu atribuțiile în domeniu ale MECTS.
De asemenea, a fost respinsă și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, tribunalul apreciind că reclamanta are deschisă calea acțiunii în justiție pentru a obține eliberarea unui act administrativ, urmând a se stabili prin analiza fondului cauzei dacă acțiunea este întemeiată, în sensul existenței unui refuz nejusitificat.
Reclamanta s-a înscris la Facultatea de Sociologie-Psiholgie, specializarea Sociologie, din cadrul USH, forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID). Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamanta a obținut titlul de licențiat în sociologie, promovînd examenul de licență din anul 2009.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializările urmate de reclamanți, forma de învățămînt ID. Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru specializările urmate de reclamantă în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență .
Nu au fost primite susținerile pîrîtei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi. Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie.
Reclamanta au urmat studiile la forma de învățământ la distanță - ID, care nu a fost autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializările acestora.
Nu se poate susține că absolvenții sînt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățămînt urmată de către reclamanți nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele eliberate absolvenților au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul de eliberare a diplomelor de licență și actelor aferente după aprobarea tipizatelor, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. ( B.) I M., care a solicitat schimbarea Sentinței Civile nr 3318/10.06.2013, in sensul admiterii acțiunii principale si anume obligarea paraților la emiterea si eliberarea diplomei de licența si suplimentului la diploma si eliberarea certificatului pentru profesia didactica a cadrelor didactice din invatamantul preunviersitar.
Aceasta a sustinut ca a incheiat un contract de studii in anul 2006, studii pe care le-a urmat si le-a achitat. In contractul de licența rezulta ca parata U. S. Haret apare identificata ca fiind: "instituție de invatamant superior acreditata".
Ulterior anilor de facultate recurenta a susținut examen de licența care, a fost promovat si, in conformitate cu adeverința nr 319/10.05.2011 deține TITLUL DE LICENȚIAT IN SOCIOLOGIE. Aceasta adeverința are antetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului- U. S. Haret București. Adeverința care atesta acest titlu este semnat si stampilat de rector, Decan, Secretar Sef Universitate si secretar sef facultate.
Recurenta a considerat ca in urma acestei adeverințe oficiale emise de Universitate i s-a recunoscut ca are titlul de licențiat, titlu ce trebuie conținut in diploma de licența.
A considerat aceasta Sentința de fond nelegala si netemeinica intrucat adeverința este un act administrativ ce ii atesta faptul ca a absolvit un examen in urma susținerii cursurilor.
2. Al doilea motiv de recurs este faptul ca instanța de fond nu a reținut si nici judecat capetele de cerere privind daunele cominatorii in cuantum 50 lei pe fiecare zi intarziere pana la eliberarea actelor solicitate, constatarea existentei dreptului sau de a primi daune morale pentru prejudiciul suferit cauzat de tegiversarea eliberării diplomei; si obligarea paratei la plata daunelor morale in cuantum de 20.000 euro reclamantei.
A sustinut aceasta ca a susținut examenului de licența in iulie 2010. In acești 3 ani si jumătate a fost grav prejudiciata prin faptul ca nu se poate angaja pe calificarea obținută si atestata de către parați prin acte oficiale semnate si stampilate.
Intimata-pârâtă U. "S. HARET" a depus întâmpinare, prin care a solicitat ca, în cazul admiterii recursului promovat de reclamant, să se admită si cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru motivele invocate în fața instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), în calitate de intimat - chemat în garanție, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Din cuprinsul actelor dosarului rezulta ca, s-a înscris la Facultatea de Sociologie-Psiholgie, specializarea Sociologie, din cadrul USH, forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID). Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamanta a obținut titlul de licențiat în sociologie, promovînd examenul de licență din anul 2009.
Din corespondența purtată între Universitate și M. Educației Tineretului și Sportului rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”.
Curtea constată, contrar opiniei primei instanțe, că refuzul de eliberare a diplomelor și a suplimentului de diplomă nu este justificat, reclamanta fiind îndreptățita la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. “S. Haret” a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamanta, Curtea observă că, în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma ID, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în „evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității “S. Haret”, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
În acest sens urmează a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă. Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamanților le-au fost eliberate adeverințe de licențiat, necontestate, aceștia au dreptul la a le fi eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată fiind întemeiată, revenind pârâtului M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru recurenții reclamanți, respectiv pârâtei U. S. Haret obligația de eliberare în favoarea acestora a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
În consecință, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului formulat de recurenta-reclamanta și modificarea in parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Se va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantilor, în ceea ce privește pe capătul de cerere formulat în contradictoriu cu M. Educației Naționale, respectiv la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență, și de a plăti daune morale și îl va respinge în consecință.
În acest sens, se va reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Ordinul nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Prin urmare, instituțiile de învățământ superior, cum este și USH, solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate, iar MECTS, după verificare, eliberează avizele respective. Rezultă deci că, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate, este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, MECTS și ROMDIDAC S.A., nicidecum absolvenții universităților respective.Singurul titular al dreptului subiectiv de a solicita MEN îndeplinirea acestei obligații este U. S. Haret, căreia îi incumbă obligația de a elibera diploma, după obținerea tipizatului, obligația pârâtei fiind deci subsidiară.
Întrucât, obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS, în prezent M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantilor adeverință că sunt licențiati și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
Va menține soluția cu privire la respingerea exceptiei lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitătii cererii, constatind ca in mod corect judecatorul fondului, a dispus respingerea acesteia, neformulindu-se critici in recurs asupra acestora.
În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligat chematul în garanție să plătească pârâtei U. „S. Haret” suma de 4,3 lei, cheltuieli de judecată aferente fondului, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pârâta USH la plata către recurenții-reclamanți a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.Sub acest aspect, Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 274 alineat 3 din Codul de procedură civilă, în sensul reducerii cuantumului onorariului de avocat, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, actele de procedură întocmite de intimat, dar și față de faptul că litigiul nu prezintă elemente de noutate.
Va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Universității „S. Haret” la eliberarea certificatului pentru profesia didactică a cadrelor didactice, intrucit recurenta nu a facut dovada prin plingerea prealabila ca s-a adresat in acest sens piritei iar aceasta ar fi exprimat un refuz nejustificat de eliberare a certificatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă A. ( B.) I M. împotriva sentinței civile nr.3318/ 10.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a d C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimații - pârâți U. S. HARET BUCURESTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( anterior M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI ).
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe capătul de cerere privind obligarea pârâtului MEN de a pune la dispoziția USH formularele tipizate și de a plăti daune morale și respinge aceste petite pentru lipsa calității procesuale active.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. „S. Haret” București la emiterea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” București.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea plății unor penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, în termen de 30 zile de la pronunțare.
Obligă chematul în garanție la plata sumai de 4,3 lei, cheltuieli de judecată, către pârâta U. „S. Haret”.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Universității „S. Haret” la eliberarea certificatului pentru profesia didactică a cadrelor didactice.
Menține soluția cu privire la excepții.
Obligă intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă în cuantum de 1000 lei, cu aplicarea art. 274 alin. 3 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. I. F.
JUD. FOND R. E. M. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 585/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3913/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
