Anulare act administrativ. Decizia nr. 735/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 735/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 6098/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 735
Ședința publică de la 09.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECĂTOR - I. F.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - M. G.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant R. N., împotriva sentinței civile nr. 3756/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SERVICIUL ARME, EXPLOZIVI, SUBSTANȚE PERICULOASE, având ca obiect „anulare act administrativ – obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant, personal, și asistat și avocat M. I. M., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 12.01.2015, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, iar la data de 02.02.2015, recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu are de formulat cereri prealabile judecății cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Susține că instanța de fond în mod nelegal a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și a respins acțiunea în acest sens, întrucât, în opinia sa, în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr._, reclamantul R. N., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SERVICIUL ARME, EXPLOZIVI, SUBSTANȚE PERICULOASE, a formulat plangere impotriva masurii anularii dreptului de detinere, port si folosire arme si munitii neletale, astfel cum rezulta din adresa nr._/21.01.2013.
Prin Sentința civilă nr. 3756 din 21.05.2014, Tribunalul București a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată ca inadmisibilă.
La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata . sau ori . printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Cum aceasta procedura reprezinta o conditie de admisibilitate a actiunii in fata instantei de contencios administrativ, tribunalul constata ca parcurgerea acestei procedurii anterior formularii actiunii in instanta, este obligatorie in speta de fata, intrucat conform art. 46 alin. 3 rap. la art. 59 alin. 4 din legea nr. 295/2004, masura anularii dreptului de port arma si de folosire arma neletala poate fi atacata in instanta doar potrivit legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel ca reclamantul avea obligatia de a contesta adresa nr._/21.01.2013, mai intai pe cale administrativa, in termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicata, la autoritatea emitenta, dupa care, nemultumit de raspuns, sau in lipsa unui raspuns de la aceasta autoritatea, avea deschisa cale unei actiunii in contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. N..
În motivare, a arătat că soluția instanței de fond este nelegala, deoarece in cauza nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004. Fiind vorba de un text de lege de stricta interpretare, in cazul in care legea nu face trimitere la procedura ce urmează a fi aplicabila spetei, sunt aplicabile prevederile de drept cormun. Așadar, in opinia recurentului, in cauza nu era necesara parcurgerea etapei plângerii prealabile reglementate expres de Lege.
Desi exista dispoziții in cuprinsul Legii nr. 295/2004, privind regimul armelor si munitilor, republicata, potrivit cărora regimul juridic aplicabil este cel prevăzut de Legea nr. 554/2004, acestea sunt de stricta interpretare, textul legal aplicabil nefiind cel reglementat expres de art. 7 din Legea mai sus menționata.
Recurentul a arătat că și-a respectat intocmai si la timp obligațiile asumate, nu a fost niciodată sancționat pentru vreo fapta care ar putea determina anularea permisului, corespunzând intrutotul si din punct de vedere medical.
Legal citată, intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Recurentul a formulat concluzii scrise.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Prin cererea de recurs, recurentul susține faptul că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât în cauza nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.554/2004, ci prevederile de drept comun, astfel încât nu era necesară parcurgerea etapei plângerii prealabile.
În fapt, Curtea constată că prin acțiunea soluționată prin sentința recurată, recurentul-reclamant acesta a contestat măsura de anulare a dreptului de deținere, port și folosire arme și muniții neletale, măsură care i-a fost comunicată de intimata-pârâtă prin adresa nr._ din 21.01.2013.
Potrivit prevederilor art.59 alin. (4) din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, legea specială incidentă în acest domeniu, „Măsura anulării sau suspendării dreptului de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării se comunică, în scris, titularului dreptului ori, în situația prevăzută la alin. (1) lit.c), succesorilor acestuia. Prevederile art. 46 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător".
În conformitate cu prevederile art.46 alin. (3) din același act normativ, la care face trimitere textul legal citat, „Măsura suspendării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc potrivit legii contenciosului administrativ."
În consecință, Curtea reține că în ceea ce privește contestarea măsurii anulării dreptului de port și folosire a armelor letale, măsură aplicată recurentului-reclamant, legea specială face trimitere la legea contenciosului administrativ – Legea nr. 554/2004 – ceea ce presupune obligativitatea respectării condițiilor și procedurii reglementate prin această lege.
Se impune precizarea că este eronată susținerea recurentului, potrivit căreia în cauza nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.554/2004, ci prevederile de drept comun, întrucât, pe de o parte, art. 46 alin. (3) din Legea nr.295/2004 face trimitere expresă la legea contenciosului administrativ, deci la Legea nr. 554/2004 iar pe de altă parte, această lege constituie dreptul comun în materie, astfel încât aplicabilitatea dreptului comun presupune aplicabilitatea Legii nr. 554/2004.
În concluzie, din interpretarea coroborată a prevederilor legale menționate, rezultă că măsura administrativă constând în anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se poate contesta în condițiile Legii nr. 554/2004.
Or, potrivit prevederilor art.7 alin. (l) din acest act normativ, „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Astfel cum s-a statuat constant în doctrina și jurisprudența în materia contenciosului administrativ, procedura prealabilă instituită de prevederile art.7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, reprezintă o cerință obligatorie pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, fiind o condiție de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, neparcurgerea acesteia constituind un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată, aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
În cazul de față, Curtea constată că recurentul-reclamant nu a îndeplinit procedura prealabilă în ceea ce privește măsura anulării dreptului de port și folosire a armelor letale, comunicată prin adresa nr._/21.01.2013, în sensul că nu a formulat, anterior sesizării instanței de judecată, plângere prealabilă prin care să solicite intimatei-pârâte Direcția G. de Poliție a Municipiului București, revocarea măsurii dispuse, motiv pentru care în care în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În ceea ce privește critica recurentului privind pretinsa încălcare a art. 6 din CEDO, aceasta nu poate fi reținută, întrucât Curtea Constituțională a reținut în privința unor astfel de proceduri că „parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești”, aceasta reprezentând „o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent” prin care „se realizează astfel, pe de o parte, protecția persoanei vătămate și a administrației, iar, pe de altă parte, degrevarea instanțelor judecătorești de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității” (Deciziile nr. 132 din 25.02.2010, nr. 1224 din 20.09.2011 și deciziile citate în considerentele acestora).
Astfel cum a arătat Curtea Constituțională, dar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „nu obligă statele părți să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art. 6. Intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenție”
De asemenea, în mai multe cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că „dreptul de acces la o instanță nu este absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăși natura sa o reglementare din partea statului. În elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât atât, ele nu se conciliază cu art. 6 §1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat”
În concluzie, compatibilitatea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este condiționată de posibilitatea de a contesta ulterior hotărârea organului administrativ în fața unei instanțe, or, această posibilitate există, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.
De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin decizia nr. 121 din 9.02.2010 (M.Of. nr. 149 din 8 martie 2010), în care a statuat că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești”.
În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în cauza Le Compte, V. Leuven și De Meyere c. Belgia, parag. 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în cauza F. c. Austria, parag. 28, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 parag. 1 din Convenție. Ceea ce impun însă dispozițiile acestui articol convențional este ca decizia unei asemenea autorități să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică un „tribunal” în sensul Convenției.
În cazul de față, condiția este îndeplinită, având în vedere faptul că, în condițiile în care recurentul-reclamant ar fi urmat procedura prealabilă de contestare a măsurii anulării dreptului de port și folosire a armelor letale, comunicată prin adresa nr._/21.01.2013, decizia intimatei pârâte cu privire la plângerea prealabilă ar fi fost supusă cenzurii instanței de contencios administrativ, care este o „instanță” în sensul Convenției.
În concluzie, Curtea apreciază că cerința obligatorie de parcurgere a procedurii prealabile, reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr, 554/2004 este compatibilă cu art. 6 din Convenție, critica recurentului neputând fi primită.
Din aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant R. N., împotriva sentinței civile nr. 3756/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SERVICIUL ARME, EXPLOZIVI, SUBSTANȚE PERICULOASE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2015.
Președinte Judecător Judecător
D. M. D. I. F. C. P.
Grefier
M. G.
Red/thred. jud. PC/ 4 ex/ 2015.
Jud. fond: S. G. - Tribunalul București.
| ← Pretentii. Decizia nr. 445/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
