Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 23940/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.189
Ședința publică de la 15.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta reclamantă F. (I.) D. F., împotriva sentinței civile nr.240/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale,
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ. și că prin Serviciul Registratură la data de 18.12.2014, intimata pârâtă a depus concluzii scrise.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 240/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul București, SCAF a fost respinsă cererea formulată de reclamanta F. (I.) D.-F. în contradictoriu cu pârâtul U. S. HARET, ca neîntemeiată.
Totodată a fost respinsă și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Frinculeasa (lonita) D. - F., pentru următoarele motive:
Motivul I de recurs: Nulitatea prevăzuta de art. art. 304 ind. 1 C.proc.civ. si anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele reținute de instanța in sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat consideră faptul ca este îndreptățită la eliberarea diplomelor de licența si a suplimentelor de diploma, dat fiind faptul ca recurenta a absolvit cursurile Facultății de Limbi Străine. Termenul de valabilitate al acestor adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverințele de studiu eliberate de U. S. Haret reprezintă acte premergătoare diplomelor finale, sunt actele ce atesta licențierea subsemnatei ce a fost obținută in urma promovării examenului de licența.
În baza acestei „recunoașteri" a adeverințelor de studiu eliberate, recurenta s-a inscris la master a depus eforturi financiare si in final fie nu pot susține un examen, fie nu pot susține lucrarea de disertație intrucat nu pot prezenta diploma de licența in original, desi recurenta asa cum a susținut si in acțiunea formulata pe fondul cauzei si-au indeplinit obligațiile fata de U. S. Haret prin achitarea taxelor de școlarizare, promovarea examenelor incluziv a examenului de licența.
Intimata U. Sipru Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obtina avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de către recurenta a studiilor, respectiv diploma de licența si suplimentul de diploma, având obligația legala de a completa si elibera actele de studii absolvenților.
Acest aspect este dovedit prin faptul ca prin plângerile prealabile am solicitat eliberarea diplomei de licența si a suplimentului diplomei de licența motivat de faptul ca potrivit art. 20 alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, la împlinirea termenului de 12 luni U. S. Haret trebuia sa elibereze documetele de studii.
Ca răspuns la solicitarea sa, U. S. Haret ne răspunde ca a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, a aprobărilor legale, pentru tipărirea formularelor de diploma de licența pentru absolvenții promoției 2009 prin "repetate" adrese.
In realitate, situația este diferita, in sensul ca adresa nr. 986/26.10.2009 vizează, insa, suplimentarea necesarului de diplome pentru anul universitar 2008, asa incat nu are relevanta, intrucat reclamantul au absolvit facultatea in anul 2009.
Adresele nr. 769/25.08.2009, nr. 960/08.10.2009 vizează, . studii necesare pentru anul 2009. Parata U. S. Haret s-a conformat, insa, doar in parte cerințelor impuse de MECTS prin adresa nr._/25.06.2009, in sensul ca a comunicat tipul diplomelor de licența cerute- conform Legii nr. 84/1995 si Legii nr. 288/2004-, cantitatea acestora (nr. buc) si numărul estimativ de absolvenți, dar a ignorat cerințele specifice "Machetei 2- Absolvenți licenta/studii universitare de licența" (specializare/program de studiu, forma de invatamant- ZI, ID, FR, Seral-,etc).
Respectivele cerințe ale Machetei 2 nu se regăsesc comunicate către Minister nici prin adresa nr. 1224/14.12.2009.
Adeverința de licența ale recurentei a fost eliberata la timp de parata U. S. Haret, ele exista, sunt in ființa, si constituie un act administrativ nerevocat sau anulat in vreun mod, de către instanțele de judecata.
Adeverințele de studiu eliberata de U. S. Haret, cum a mai susținut, sunt acte premergătoare diplomelor finale, sunt actele ce atesta licențierea subsemnatelor si obținerea Titlul de Licențiat in D..
Atât M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, cat si U. S. Haret, trebuia sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.
Prin urmare, câtă vreme pârâta, USH, însăși recunoaște că reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiați in științe juridice - acte ce premerg diplomelor finale de studii -, respectiv câtă vreme paratul MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâta a studiilor reclamanților, având în vedere dispozițiile legale sus expuse, cererea reclamantului este întemeiată sub aspectul obligării pârâtelor de a emite diplomele de licență și suplimentele la diplomă.
In concluzie, U. nu si-a îndeplinit obligația de a trimite o adresa completa către MECTS in vederea eliberării diplomelor de licența.
Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 isi găsesc aplicarea in executarea oricărei hotărâri de obligare a unei autorități la eliberarea unui inscris, termenul de 30 de zile fiind prevăzut de lege.
Date fiind aceste motivări consider intemeiat recursul formulat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii si obligarea intimatei la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma.
Motivul II de recurs: Nulitatea prevăzuta de art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ. si anume cand „hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii.
Cata vreme U. S. Haret insasi recunoaște ca reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de invatamant legal stabilite si a emis acestora acte ce recunosc acest fapt si calitatea de licențiați in psihologie, respectiv cata vreme M. Educației si Cercetării nu a invocat nelegalitati in organizarea de către U. S. HARET a studiilor recurentei, cererea subsemnatei este întemeiata sub aspectul obligării intimatelor de a emite diplomele de licența si suplimentele la diploma.
In acest context, U. S. Haret ca parte a sistemului național de invatamant se bucura conform Legii nr. 84/1995 in vigoare in perioada in care recurentul a urmat cursurile acestei instituții de invatamant superior, de autonomie universitara, care evident ca presupunea si presupune, printre altele, si dreptul comunității universitare respective de a exercita libertățile academice si de a-si asuma un ansamblu de competente si obligații, inclusiv pe aceea de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor si a specializărilor universitare.
In aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis la data de 7.03.2006 Ordinul nr. 3404, in cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2 „Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența pe baza metodelor stabilite de fiecare univeristate", iar la art. 3 se prevede ca „Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamantul la distanta pot fi organizate numai de universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate."
F. de acest cadru legal, care ii permitea sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri la zi, si fata de împrejurarea ca nici dupa încheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art. 8 din Legea nr. 443/2002 si nici dupa emiterea H.G. nr. 676/2007 si a H.G. nr. 635/2008, precum si nici dupa . OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul recurentului iar M. a autorizat eliberarea de diplome de licența pentru absolvenții formei de invatamant la distanta, organizata de ea, eliberând tuturor absolvenților, mai puțin absolvenții care au obținut diploma de licența la nivelul anului 2008 si 2009 sunt îndreptățiți sa se indrepte împotriva MECTS.
Pe cale de consecința, fata de reglementările de atunci si de conduita abordata de organul de specialitate al administrației publice centrale, care avea atributul de a organiza si conduce sistemul național de educatie si in raport de prevederile art. 32 al. 6 din Constituția României si art. 60 din Legea nr. 84/1995 a fost indrituita sa organizeze si, aceasta forma, pe care insa subit a inlaturat-o MECTS in anul 2010.
Prin art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către M. Educației s-a recunoscut posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta. Cata vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se pot face discriminări intre reclamant si alti absolvenți, cata vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de invatamant urmate. Nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atat vreme cat pentru alti absolvenți MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma. Finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome, este o consecința a recunoașterii formei de invatamant urmata, de către M. Educație, Cercetării, Tineretului si Sportului.
De asemenea, intre parata S. Haret si parata M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportuluiexista un raport juridic născut din refuzul Ministerului de a aproba tipărirea de către . formularelor tipizate care sa poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licența.
Acest refuz este nejustificat, in sensul art 2 alin (1) lit i) din Legea nr 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, intrucat Ordinul nr 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate la formei de invatamant „la distanta", pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru domeniile urmate de reclamanți.
Acest refuz constituie un exces de putere, in condițiile in care in perioada 2005-2009 M. Educației sau Agenția R. de asigurare a Calității in învățământul Superior (ARACIS) nu au derulat nicio procedura administrativa in urma căreia sa se constate funcționarea in afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputand fi imputata reclamantei care a acționat cu buna-credinta.
In consecința, in raport de cadrul normativ precizat atat in acțiunea promovata cat si in cadrul cererii de recurs, precum si de buna-credinta a reclamantei, aceștia au dreptul de a solicita eliberarea diplomelor de licența, drept recunoscut si de Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
In acest context, atâta timp cat, nici la încheierea perioadei de monitorizare si nici ulterior acestui moment, M. Educației, in exercitarea atribuției sale de control si monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de invatamant de stat si particulare, nu a reclamat nereguli in procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum si in cel al susținerii examenului de licența, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator si conducător al sistemului al sistemului național de educație, este obligat sa recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamant sis a ia masurile administrative corespunzătoare care sa permită satisfacerea dreptului acestora de a li se elibera diploma de licența, in condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/28.09.2007.
Într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemul național de educație sa persiste in refuzul de a aproba eliberarea tipizatelor solicitate de către Universitate doar pentru ca nu sunt "prevăzute in nicio hotărâre de guvern din anul 2002 pana in anul 2007" din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 leagă posibilitatea organizării acestei forme de invatamant doar de condiția acreditării cursurilor de zi, in domeniile respective, si de existenta unor departamente specializate, in cadrul universității organizatoare, simplul refuz neputand inlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal.
In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție, care in considerentele Deciziei nr. 2874 din 01.06.2010, retine ca finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea, in urma acestuia, a unei diplome, "presupune in fapt
recunoașterea formei de invatamant urmata, de către M. Educației, Cercetării" menționatul refuz neputand acoperi lipsa de acțiune a instituțiilor publice cu atributiuni in domeniul asigurării calității educației, in condițiile in care OUG nr. 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual ARACIS rapoartele de evaluare interna, iar pe instituția de interes public național menționata sa avertizeze furnizorul de educație, atunci cand ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale in vigoare, urmând ca, in cazul in care si al treilea raport de evaluare externa ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze sis a promoveze, dupa caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program, demersuri pe care ministerul nu dovedește ca le-a inițiat si finalizat.
Instanța de fond, în sentința recurată, a apreciat în mod greșit ca neîntemeiate susținerile întrucât se întemeiază pe interpretarea necorespunzătoare a dispozițiilor legale invocate în solicitarea adresată pârâților de a i se elibera diploma de licență, respectiv a se elibera formularul tipizat pentru a fi completat.
În motivarea celor reținute, instanța de fond face trimitere, în mod greșit, la nerespectarea de către pârâta U. S. Haret a dispozițiilor legale privind procedura de acreditare sau de autorizare provizorie, prevăzută de art. 60 din Legea nr. 84/1995, a formelor de învățământ ID sau FR, precizând că modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993, O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1011/2001.
Nici Legea nr. 88/1993 și nici H.G. nr. 1011/2001 (în ceea ce privește modalitatea de evaluare se face trimitere la Legea nr. 88/1993) nu sunt incidente situației subsemnatei.
Raportat la anul admiterii recurentei actul normativ aplicabil a fost O.U.G. nr. 75/2005, în care, dacă instanța de fond nu s-ar fi limitat doar să-l invoce și ar fi lecturat atribuțiile A.R.A.C.I.S. enumerate limitativ în art. 17, ar fi observat că această structură are competențe de evaluare în scopul autorizării sau acreditării furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii.
Este evident că legiuitorul nu a avut în intenția sa de reglementare evaluarea formelor de învățământ.
De altfel, susținerea este confirmată și de art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005, în care se stipulează, pe de-o parte că "Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii. înainte de a începe să funcționeze", iar pe de altă parte că "în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă".
în ceea ce privește motivarea instanței cu privire la necesitatea de evaluare a formei de învățământ, aceasta este contrazisă chiar de dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005 (act normativ invocat de instanța de fond în susținerea motivării), care la alin. 3 prevede, în mod neechivoc, că acreditarea se face la nivelul programului de studii care duce la o calificare distinctă. Parcurgerea unor forme de învățământ diferite (cu frecvență, cu frecvență redusă sau la distanță) nu duce la o calificare distinctă. Ceea ce dă calificarea absolventului este specializarea programul de studii.
Ulterior recurenta și-a precizat motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 488 din NCPC, respectiv nulitatea prevăzuta de art. 488 al. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedura civila, si anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța in sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat consideră faptul ca are dreptul la eliberarea diplomelor de licența si a suplimentelor de diploma, dat fiind faptul ca recurenta a absolvit cursurile Facultății de Limbi Străine. Termenul de valabilitate al acestor adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverințele de studiu eliberate de U. S. Haret reprezintă acte premergătoare diplomelor finale, sunt actele ce atesta licențierea ce a fost obținută in urma promovării examenului de licența, reluând în continuare susținerile din acțiunea introductivă și motivele de recurs menționate anterior.
Motivul II de recurs: Nulitatea prevăzuta de art. 488 al. 1) pct. 8 din Noul C. Pr. Civ. si anume cand „hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material”, reluând în fapt și în drept susținerile menționate în cuprinsul cererii inițiale de recurs.
In temeiul art 453 N C.proc. Civ. a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecata ce vor fi ocazionate cu acest proces (taxa judiciara timbru, onorariu avocat).
Intimata-pârâtă U. "S. HARET", in temeiul dispozițiilor art .205 N.Cod proc.civ., a formulat întâmpinare, solicitând în cazul admiterii recursului, inclusiv a cererii de chemare în garanție.
În motivare, intimata a învederat următoarele:
Ca o prima precizare.consideră ca nu poate fi admis recursul si acțiunea recurentei -reclamante fara a fi admisa si cererea de chemare in garanție formulata in conformitate cu dispozițiile art. 72-74 N.Cod proc.civ. de către U. S. Haret, întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependență, dupa cum urmează:
U. S. Haret, a fost infiintata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatâmant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național. Prevederile legale la momentul inscrierii reclamantului la cursurile USH, ne obliga sa obținem acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatâmant.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi.seral.cu frecventa redusa si la distanta.Formele de invatâmant seral.cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatâmant superior.care au cursuri la zi.
Ca atare.singura condiție pentru desfășurarea formei de invatâmant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatâmant la zi.
In acest sensjegiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii.care duc la o calificare universitara distincta.si nu la nivelul formelor de invatâmant.
Programa de studii este cea care susține calificarea distinctajndiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurentii-reclamanti era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta,care duce la o calificare universitara distincta.Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: ajautorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza,dupa caz,admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza.dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant.ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „ program de studii " a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior în condițiile legii,pentru aceeași specializare sunt echivalente .indiferent de forma de invatamant absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita(zi,frecventa redusajnvatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara,ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult,art,4 din HG nr.535/1999 arata ca :" Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi.Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi,pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditarejnstitutiilor de invatamant superior."
Invatamantul deschis ia distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ" Invatamantul deschis la distanta.similar cu invatamantul fara frecventare poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca: "(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează incepand cu anul universitar 2005/2006,pentru anul intai de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de invatamant superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre jntra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006." U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.
1 un 1 v 11 picvcuci uui eu i.u Uni i \j uf ui/tuuf Spcuioil£cil ilclUllilciCf aifc Ualui UCMUIIIIM au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora,cu modificările ulterioare.care funcționează incepand cu anul I ,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora.al specializărilor reglementate sectorial si/sau general.Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat fntr-un cadru legal.
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale.chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi.tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educației,a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant ia distanta.pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi.confera reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licentajnsotita de Suplimentul la Diploma.drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor.aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Asa cum a remarcat si subliniat Înalta Curte de Casație si Justiție acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat în fapt sau in drept.de divergentele ce au aparut în decursul timpului,intre U. "S. Haret" si M. Educației,pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de invatamant la distanta,pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate,atâta timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității,in învățământul Superior(ARACIS), infiintata in baza O.U.G. nr.75/2005,nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal,in condițiile in carejn principiu,Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității".
Iar in vederea eliberării diplomei de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului ,in sensul in care am comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Astfel, s-a adresat Ministerului, prin adresele nr.385/06.04.2009; nr:769/25.08.2009;nr.31/21.06.2010;nr.557/12.10.2010; nr.569/18.10.2010; nr.573/26.10.2010;nr.1054/03.02.2011;nr.960/08.10.2009,nr.278/05.08.2010, a solicitat sa îi fie data aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
U. S. Haret, s-a conformat cu promptitudine si întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate de noi, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor instituțiilor de invatamant de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoarei....) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Invatamant Superior."
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007.in vigoare la data cand reclamanții au parcurs studiile superioare si au susținut licența, "M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, invatamant. tineret si cercetare, exercitând si atribuțiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate"..iar conform art.3 si 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,..." evaluează si controlează realizarea politicilor si programelor in domeniu si stabilește sau propune, dupa caz, masuri de corectare a lor controleaza si monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si Instituțiilor de invatamant particular;
Preluarea de către judecătorul fondului însusirea si redarea in cadrul considerentelor hotărârii a apărărilor invocate de Minister (MEN) in alta cauza cu referiri exprese la „motivele concrete și temeinice" extrapolează aspectele legate de admisibilitatea, administrarea și chiar aprecierea probelor, atribute exclusive ale magistratului, de la puterea judecătorească la reprezentanții Ministerului parat-chemat in garanție. Aceasta întrucât temeinicia, precum și caracterul concret al motivelor nu pot fi stabilite în afara cadrului trasat de legalitatea, pertinenta, concludenta și utilitatea probelor.Pe de alta parte având in vedere apărările Ministerului ,in speța nu ne aflam in fata unui litigiu dedus judecații .având ca obiect anularea diplomei sau aspectele de legalitate /nelegalitate a documentului a cărei eliberare o solicita reclamantul.
In speța data ,avand ca obiect obligarea emiterii Diplomei de Licența, instanța de fond era abilitata cel mult ,sa solicite dovezi referitoare la parcurgerea unui programe de studii de licența si dovezi ale susținerii si promovării examenului de licența in cadrul unei instituții abilitata si infiintata prin lege ca furnizor de educație asa cum este U. S. Haret.
Printr-o maniera de interpretare distorsionata a dispozițiilor legale invocate - de altfel lămuritoare si favorabile reclamantului intrucat in cuprinsul sau se face vorbire de „instiutii de invatamant superior acreditate in specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr.88/1993 ca fiind abilitate sa organizeze invatamant la distant sau cu frecventa redusa- M. (MECTS) a concluzionat ca reclamanta nu era îndreptățit sa solicite diploma intrucat U. S.H.nu era acreditata sa organizeze aceste programe.
Ceea ce a omis instanța de fond este verificarea funcționalității USH -faptul ca fata de aceasta instituție de cultura legal infiintata ca Universitate -furnizor de educație NU s-a dispus printr-un Ordin al Ministrului Educației Naționale o măsura sancționară sau chiar desființarea acestei instituții asa cum prevede legiuitorul in cazul in care U. ar fi săvârșit abaterile de care este acuzata .
Prin urmare, chematul in garanție MEN (MECTS),in temeiul prerogativelor cu care a fost investit, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate trebuia sa elaboreze si sa promoveze.dupa caz.hotarare de guvern sau lege.decizie prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program sau instituție.
Dovadă a susținerilor este si aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma care echivalează cu recunoașterea din partea MEN ( METCS), ca am funcționat ., care ne-a permis sa organizam formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta.
Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS, ca a funcționat ., care ne-a permis sa organizam formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta.
învederam instanței faptul ca și-a indeplinit obligația legala de a emite Adeverința de studii pentru reclamant si a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului,in vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare,in scopul livrării lor.
Adeverința de licențiat a recurentului reclamant exista, este in ființa si constituie un act administrative nerevocat sau anulat in vreun mod de către instanțele de judecata. In incercarea de a-si justifica poziția MECTS isi circumscrie apărările pe aspecte legate de acreditarea sau neacreditarea formei de invatamant ,apărări ce nu se circumscriu obiectului acțiunii reclamantului.
A motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare in garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamantului diploma de licența atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind pusi astfel in imposibilitatea de a executa hotararea.daca se va admite cererea reclamantuiui, cata vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fara concursul efectiv al chematului,in garantie care în calitate de autoritate publica gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.Existând o interdependență intre cele doua cereri .obligația subscrisei de a elibera diplomele de licența fiind subsidiara si indisolubil legata de acordul chematului in garanție MECTS in vederea tipăririi acestor formulare.
În mod constant s-a statuat, in jurisprudenta Înaltei Curți de Casație si Justitie-Sectia de C. Administrativ si Fiscal, in litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma( a se vedea, in acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386/15._; 5722/29.11.2011; 5656/24.11.2011;2533/22.05.2012;628/08.02.2012;953/23.02.2012;2514/22.05.2012;2480/18.05.2012; 515/22.05.2012 ;2534/22.05.2012.
Asupra admiterii cererii de chemare in garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, dupa cum urmează: in Dosar nr._, in Dosar nr._, in Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._ ,Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, in sensul admiterii cererii subscrisei de chemare in garanție a MECTS-irevocabil.
F. de cele învederate solicită ca la soluționarea recursul promovat de recurentul reclamant sa aibă in vederea respectarea principiului coerentei si unității jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. contra României).
In temeiul art.453 N Cod proc.civ. solicită cheltuieli de judecata (onorariu avocat) asa cum rezulta din documentele atașate (extras de conțcontract de asist.jurid.)
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri: comunicare.adresa MECTS nr._/25.06.2009, practica judiciara si imputernicire avocațiala.
intimatul M. Educației Naționale a formulat recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea pretențiilor față de Ministerului Educației Naționale, din următoarele motive:
I. M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE nu are calitate procesuală pasivă, deci nu poate fi chemat în garanție de către universitate.
Cererea de chemare în garanție nu poate fi primită deoarece, în astfel de situații chematul în garanție ar trebui să se subroge în obligațiile celui ce 1-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantului. Or, M. Educației nu are și nu poate avea atribuții privind completarea și eliberarea diplomelor care să ateste parcurgerea unor cursuri care, nu numai că nu au fost organizate de noi ci, mai mult au fost organizate în ignorarea legislației.
Nu există nici un act normativ care să impună ca obligație Ministerului Educației Naționale emiterea unui aviz pentru tipărirea formularelor tipizate, fără a ține cont de condițiile în care au fost urmate studiile.
Potrivit art. 29 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005, acreditarea acordă „și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat". Este de reținut faptul că nu se menționează vreo obligație de avizare din partea ministerului.
Există un voluminos cadru normativ care reglementează aspecte legate de eliberarea diplomelor de licență și nicăieri nu este stabilită obligația ministerului de a da aviz pentru tipărirea formularelor tipizate în condițiile absolvirii unor forme de învățământ neacreditate/neautorizate. Facem referire la:
-Legea învățământului nr. 84/1995 (art. 140 alin. 3, art. 141),
-OMECTS nr. 295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior - examene de absolvire, licență, diplomă, selecție, disertație și de finalizare a programelor de pregătire universitară avansată din cadrul studiilor universitare de doctorat (art. 15)
-OMECT nr. 5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă (art. 3 alin. 2),
-OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
-Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare.
M. nu are obligația de a aproba emiterea de tipizate pentru eliberarea unui număr aleatoriu de diplome. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu.
Nu există interdependență între obligația universității de a emite diploma și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate.
U. are obligația de a gestiona, completa, și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate sau neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamant și universitate, executarea obligațiilor contractuale din partea reclamantei, nu pot duce la obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe eliberarea unor acte de studii care exced cadrului legal. Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
În susținerile sale, U. „S. Haref" face cu bună știință o gravă eroare, afirmând că există interdependență între obligația universității de a elibera diplome de licență și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza numărul de diplome cerut.
M. Educației Naționale nu este obligat să dea aviz pentru orice număr de diplome solicitat. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu. Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs solicitării primite.
O diplomă este avizată de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. In aceste hotărâri de guvern se află sub formă de tabel fiecare facultate, specializare și formă de învățământ acreditată/autorizată parțial să funcționeze, școlarizând studenți care au dreptul la diplomă de licență.
In concluzie, obligația Universității „S. Haret" de a elibera diploma de licență nu este subsecventă, corelativă sau interdependentă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei, pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.
M. Educației Naționale a emis avizul în vederea ridicării, de către U. „S. Haret" din București, a tipizatelor pentru actele de studii, de la ROMDIDAC S.A., numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern, în conformitate cu cifra de școlarizare aprobată.
M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
U. S. Haret invocă, în cererea de chemare în garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fără să recunoască, însă, faptul că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se statuează:
„După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Analizând procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare, se constată că fiecare din părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.
II. Privitor la incidența OMEC nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 - 2007, învederează următoarele:
U. „S. Haret" are în vedere art. 8 care prevede:"Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate". Acest articol reia prevederile Legii învățământului nr. 84/1995, conform art. 60 alin (1) din această lege: activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Legea este clară și nu lasă loc de interpretări: dacă este îndeplinită condiția de formă a organizării formelor de învățământ FR și ID în cadrul universităților {pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi), nu putem ignora și condiția de fond și anume acreditarea acestor forme de învățământ.
Normele citate din Legea învățământului și OMEC 3404/2006 nu duc însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare. Organizarea formelor ID și FR la unele specializări, dată de faptul că exista și forma ZI, nu excludea (și nu exclude) imperativul procedurii de autorizare, respectiv obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare și acreditare, neexcluzându-se nici obligația asigurării resurselor umane și materiale pentru fiecare formă și locație de învățământ în mod distinct.
Prin H.G. nr. 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ „sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată"". Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Leșii nr. 88/1993 republicată.
Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
III. Privitor la așa - zisa neimplicare a ministerului în modul de a acționa al Universității „S. Haret,, menționează următoarele:
Persoana care dorește să urmeze o formă de învățământ cât și persoana care asigură desfășurarea procesului de învățământ își asumă propriile decizii. Este în responsabilitatea fiecărei persoane juridice care asigură proces de învățământ, a respecta procedura legală a organizării lor. Nu se poate imputa altor subiecți de drept conduita instituțiilor de învățământ superior sau a persoanelor care s-au înscris și au urmat anumite forme de învățământ. Aprobarea tipăririi unui tipizat de diplomă de licență este efectuată de către M. Educației Naționale dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării studiilor în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. Toți candidații care și-au depus dosarele aveau vârsta majoratului, aveau discernământ, aveau capacitate deplină de exercițiu, și au ales singuri specializările pentru care au optat. Faptul că acești candidați nu au verificat suficient specializările și formele de învățământ la care și-au depus dosarele nu poate fi imputat M.E.N. In nici un caz neglijența nu poate fi similară bunei credințe, așa cum încearcă să se insinueze.
Ținând cont de principiile „nemo censetur ignorare legem"/,,Ignorantia juris non excusaf și "nemo auditor propriam turpiludinem allegans", nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Nici un candidat la momentul înscrierii nu întreabă sau nu obține vreun acord de la M. Educației Naționale pentru a-și exercita voința.
În judecarea unei cauze, conform art. 129 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul este ținut și de „aplicarea corectă a legii" și art. 124 alin.l din Constituția României, respectiv „Justiția se înfăptuiește în numele legii". Ori, neluând în seamă prevederile legale cu caracter imperativ și asimilând apărările ex-lex, considerăm că judecătorul își încalcă principala sa atribuție: aceea de a aplica legea în mod corect și concret la speța dedusă judecății. Atât timp cât o așa-zisă aparență încalcă prevederi legale imperative, nu mai vorbim de o aparență în drept ci de o fraudă.
Faptul că în sensul cauzei deduse judecății, U. S. Haret a eliberat adeverințe care în opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, este o faptă ce i se poate imputa doar respectivei universități. Opoziția pe care, conform susținerii apărătorului părții potrivnice, ar fi trebuit să o facă M.E.N., respectiv eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe, se manifestă în limitele legale, nerecunoscând studiile efectuate fără respectarea condițiilor legale. După cum lesne se poate observa, tocmai opoziția, reacția M.E.N. față de eventualitatea manifestării efectelor legale ale unor adeverințe sau acte de studii eliberate cu nerespectarea prevederilor legii, se solicită în prezenta cerere introductivă de instanță, a fi desființată. Cum instanța este ținută a aplica prevederile legilor ce guvernează domeniul speței dedusă judecății iar acolo unde legea nu e clară și nu distinge, se apelează și la aplicarea principiilor de drept, în speță nu are cum să se dea eficiență principiului aparenței în drept.
Legislația este cât se poate de clară, fiind extrem de ușor de observat că, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit (susținerea de cursuri fără a respecta prevederile legale de acreditare sau autorizare) nu-și poate produce efecte licite (adică recunoașterea unor diplome sau adeverințe de studii ca valabile legal, deși organizarea cursurilor în baza cărora s-au eliberat respectivele diplome sau adeverințe, nu au respectat condițiile imperativ legale). Altfel spus, în baza principiului legalității, o faptă ilicită nu poate deveni licită, neexistând nici aparența în drept atâta timp cât există norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia să aibă știință de acest lucru, în baza unui minim de diligentă la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Reclamantul a urmat cursurile unei facultăți autorizate să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ „ZI", nu și pentru forma de învățământ efectiv urmată de aceștia -. JD".
Conform art. 138 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, „un program de studii universitare funcționează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Autorizarea provizorie și acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învățământ, fiecare limbă de predare și pentru fiecare locație geografică în care se desfășoară Organizarea și desfășurarea de programe de studii universitare care nu funcționează legal se sancționează cu nerecunoașterea studiilor pentru beneficiari... ". Legea nu lasă loc de interpretări, este foarte clară. Autorizarea / acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.
Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005, „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă". Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite. Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.
Potrivit art. 2, lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educațională a unei organizații furnizoare de educație. Forma de învățământ propusa de universitate face parte din oferta educațională deoarece formele distincte de învățământ atrag oferte educaționale diferite. Făcând parte din oferta educațională, forma concretă de învățământ propusă de universitate se concretizează în programele de studiu, potrivit art. 2 lit. c) din OUG nr. 75/2005. în vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare / autorizare. în art. 1.6, paragraful 3, M teza a doua a H.G. nr. 1418/2006 se menționează că programele de studii ( programe care sunt supuse acreditării / autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc. Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
În concluzie, universitatea nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ urmată de reclamant.
Raportat la cele de mai sus solicităm respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, iar pe fond vă solicităm respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, precum și a acțiunii ca neîntemeiate.
În drept: art.490 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011, OUG nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, H.G. nr. 1418/2006, OMECT 2284/2007, H.G. nr 1609/2004, Q H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008. H.G. 1175/2006, H.G. 749/2009, Legea nr.l din 2011.
Deliberând asupra recursului, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este fondat, urmând a fi admis în limita și pentru următoarele considerente:
Astfel, criticile formulate de către recurenta-reclamantă și întemeiate pe motivul de recurs reglementat de disp. art. 488 pct. 8C.proc.civ. vizând nerespectarea practicii judiciare constante și majoritare în admiterea unor astfel de cereri de chemare în judecată, prin raportare la principiile statuate de art. 6 din CEDO în cauza B. împotriva României sunt fondate.
În concret, Curtea constată că în cadrul acestei cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„32. Curtea reafirmă imediat că Convenția nu impune statelor contractante nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau prejudiciile cauzate înainte de a ratifica Convenția (a se vedea, mutatis mutandis, Kopecky împotriva Slovaciei [GC], nr._/98, paragraful 35, CEDO 2004-IX).
33. Cu toate acestea, dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională, este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski împotriva Poloniei [GC], nr._/96, paragraful 151, CEDO 2004-V și P. împotriva României, nr._/00, paragraful 92, CEDO 2005-... (extrase)).
34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
În prezenta cauză, Curtea constată că intimatul-chemat în garanție MEN a refuzat să aprobe în favoarea recurentei-reclamante tipărirea tipizatelor diplomei de licență și a suplimentului la această diplomă invocând ca și argument esențial faptul că la data începerii și finalizării studiilor prin susținerea examenului de licență la specialitatea urmată de către aceasta nu exista un act normativ care să aprobe autorizarea/acreditarea formelor de învățământ urmată de către reclamantă, argument înlăturat însă în mod constant atât de Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF-în unanimitate, cât și de această instanță, potrivit jurisprudenței majoritare, prin înlăturarea acestui argument și recunoașterea unor persoane aflate în situații identice sau cel puțin similare cu situația de fapt invocată prin acțiunea introductivă, respectiv dreptul de a beneficia de diplomele de licență și suplimentele la această diplomă.
În plus, Curtea constată, potrivit înscrisurilor depuse în recurs de către recurentă, că în privința specializării urmată de către reclamantă atât Înalta Curte de Casație și Justiție, SCAF, cât și Curtea de Apel București, SCAF, au statuat în majoritatea cauzelor de acest tip, faptul că se impune admiterea unor asemenea acțiuni, întemeiat pe identitate de argumente invocate inclusiv în prezenta cauză, prin raportare la pretinsa lipsă de acreditare a formei de învățământ urmate de către reclamantă fie la ID, fie la FR, acțiuni admise în sensul petitului care formează obiectul acțiunii introductive și în prezenta cauză, context în care Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs, de ultim grad de jurisdicție, de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”, considerente față de care Curtea apreciază că nu se impune analizarea pe fond criticilor invocate de către intimatul MECTS cu privire la pretinsa nelegalitate a emiterii unor adeverințe de studii și inexistența potrivit dispozițiilor legale în sarcina acestuia a obligației de a acorda astfel de diplome și suplimente la diplomele de licență, fiind vorba despre argumente de fond a căror verificare devine inutilă din perspectiva obligației instanței interne de ultim grad în această materie de a da curs unei jurisprudențe majoritare și constantă, urmând ca în temeiul art. 488 pct.8 C.proc.civ. și art. 496 C.proc.civ. să fi admis recursul, casată în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei U.S.H la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă(în raport de specializarea pentru care, după caz, reclamanta-recurentă a susținut examenul de licență și a urmat cursurile organizate de către această pârâtă), urmare a reținerii caracterului nejustificat al refuzului acestei autorități publice, conform art. 1, art. 2 și art. 8 din legea nr. 554/2004, republicată, art. 11 din Constituția României și art. 6 alin. 1 din CEDO.
În temeiul art. 451-453 C.proc.civ. va fi obligată intimata-pârâtă USH către recurenta-reclamantă la plata sumei de 750 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariul de avocat, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta USH, având în vedere pe de o parte faptul că prin acțiunea introductivă pârâtă a fost exclusiv USH, iar nu și MEN, în raport de care recurenta-reclamantă nu a formulat pretenții proprii, respingerea cererii de chemare în garanție nefăcând obiectul recursului formulat de către recurenta-reclamantă, iar pe de altă parte, deși cererea de chemare în garanție a fost respinsă, soluția nu a făcut obiectul unui recurs declarat de către pârâta USH, iar împrejurarea că apreciază că întâmpinarea formulată în termenul legal prevăzut de lege are și natura unui recurs provocat nu poate conduce la reținerea unei astfel de calificări în contextul în care prin chiar notele scrise depuse în acest sens,intimata –pârâtă apreciază că nu se impune calificarea acestei întâmpinări și soluționarea ca recurs provocat, avansând o astfel de calificare exclusiv ca soluție subsidiară, prin urmare susținerile privind analizarea în recurs a modului în care prima instanță a respins și cererea de chemare în garanție nu pot fi analizate decât în limitele unei cereri având natura unei întâmpinări, iar nu a unui veritabil recurs provocat, context în care o astfel de cerere a fost luată în considerare pe fondul recursului formulat de reclamantă exclusiv ca susținere a motivelor de recurs și înlăturarea criticilor contrare invocate de către intimatul MEN, iar nu ca recurs provocat în temeiul disp. art. 491 raportat la art. 473 C.proc.civ, pârâta având posibilitatea unui demers procesual separat prin care să determine MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă F. (I.) D. F., cu domiciliul ales la CA „L. R.” din București, ..21, ., ., împotriva sentinței civile nr.240/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret cu sediul în București ..13, sect.3 și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale cu sediul în București, .. 28-30, sect.1.
Casează în parte sentința recurată.
Admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimata pârâtă U. S. Haret la plata către recurenta reclamantă a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex
Jud. fond:G.G.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 516/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1139/2015.... → |
|---|
