Anulare act administrativ. Decizia nr. 3535/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3535/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1097/116/2013*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3535
Ședința publică de la 22.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECĂTOR - I. F.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - M. G.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. D. A. S.A. împotriva sentinței nr. 154/11.02.2015 pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, în cauza având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 19.06.2015, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a depus la dosar concluzii scrise, într-un singur exemplar, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, observând că intimata-pârâtă AJFP Călărași a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 din Codul de procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamanta S.C. D. A. S.A., inregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, C.U.I. RO_, cu sediul in loc. R., . a chemat în judecată pe pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala- Direcția Generala a Finanțelor Publice Calarasi, cu sediul in Calarasi, . 22 decembrie 9189, nr. 6-8, județul Calarasi si Administrația Finanțelor Publice Calarasi, cu același sediu, pentru ca, pe baza probelor ce se vor administra să se dispună anularea deciziei de impunere nr. F-CL 440/03.08.2012 emisa de Activitatea de inspecție fiscala din cadrul DGFP Calarasi, a raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. F-CL 417 din 03.08.2012 care a stat la baza emiterii acestei decizii, a deciziei nr. 56/24.10.2012 prin care li s-a respins contestatia formulata pe cale administrativa precum si a tuturor actelor subsecvente in ceea ce privește impozitul pe profit in suma de 531.776 lei si accesorii in suma de 140.388 lei si majorarile de intarziere aferente.
Prin Sentința civilă nr. 355 din 2 aprilie 2014 Tribunalul Călărași a admis cererea și a anulat actele administrativ-fiscale contestate.
Prin Decizia civilă nr. 7961 din 30.10.2014, Curtea de Apel București, în temeiul art. 498 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă, a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă AJFP Călărași, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 154 din 11 februarie 2015, Tribunalul Călărași a respins contestația, așa cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta . împotriva deciziei de impunere nr.440/03.08.2012, raportului de inspecție fiscală nr.417/03.08.2012 și a deciziei nr.56/24.10.2012, emise de pârâta AJFP Călărași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. D. A. S.A.
Apreciază ca soluția instanței de fond este nelegala si netemeinica, intrucit aceasta isi intemeiaza concluziile pe dispoziții legale care nu au aplicabilitate in speța si cu reținerea unor obligații care nu sunt menționate in dispozitile legale; in acest sens, ne referim la dispozițiile Ordinului 419/2002 care privea procedura de urmat in condițiile in care o societate dorea sa obtina despăgubiri de la Statul R. pentru situațiile de calamități, insa aceasta norma legala nu se refera in niciun caz la aspecte de ordin fiscal si nu reglementează actele necesare pentru ca si controlul fiscal sa aprecieze ca deductibile cheltuielile realizate cu infiintarea acestor culturi; de altfel, este de reținut ca niciun alt text de lege nu reglementează vreo astfel de norma care sa statueze care sunt actele pe baza cărora se poate stabili ca a existat sau nu calamitare, astfel incit in aceasta materie se pot folosi orice fel de probe, ori noi am administrat in acest sens probatorii cu acte care demonstrează ca aceste calamități au existat in realitate.
Așadar, proba situației calamităților nu este stabilit prin lege ca, din punct de vedere fiscal se face numai cu un anumit tip de documente, cu atit mai mult cu cit la dosar exista si astfel de documente depuse iar instanța nu le-a avut in vedere. Instanța nu a făcut decit sa preia ca atare susținerile A.N.A.F. fara a face verificări in acest sens.
Situația este similara si in privința asigurărilor, in sensul ca, nicio norma legala nu obliga pentru asigurarea deductibilității fiscale, ca agentul economic sa faca in mod obligatoriu asigurări pentru culturi, asa cum in mod eronat si nelegal a reținut instanța de judecata, reproducind motivările actului fiscal contestat.
A arătat că aceste mențiuni privitoare la documentele necesare obținerii despăgubirilor de la Stat de societățile care au sufeirt calamitari aveau ca temei legal Legea 381/2002 care a fost in vigoare pina la 31.12.2010, deci textul legal invocat si actele date in aplicarea sa nu mai erau in vigoare la data respectiva.
Totodată, recurenta a criticat soluția instanței de fond si pentru faptul ca a inteles sa indeparteze concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, fara a pune in discuția părtilor situația acestui raport de expertiza si, eventual, daca aprecia ca exista neconcordante sau nelămuriri, sa puna in discuție efectuarea unui alt raport de expertiza fiscala.
Așadar, singurele argumente pe care instanța respinge contestația sunt acelea in sensul ca, intrucit nu ar fi fost intocmite documentele prevăzute de dispozițiile Legii 381/2002, abrogata incepind cu 01.01.2011, nu se acorda dreptul de deducere, fara măcar sa arate acest aspect, nefacind o apreciere efectiva a probelor sau a situației deduse judecații, ci numai reproducind motivările din actul de control.
Recurenta făcut următoarele precizări:
1. Societatea are ca activitate principala si majoritara: cultivarea cerealelor si a plantelor oleaginoase -cod CAEN 111 și are in concesiune suprafața totala de 7.556 ha teren arabil de la AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI. Acest teren a fost concesionat pentru o perioada de 49 ani, societatea angajandu-se la plata unor redevente anuale si efecturea unor investiții in domeniul agricol in primii 10 ani in valoare de 2.200.000 euro, intre care: combaterea eroziunii solului, refacerea canalelor de desecare, repararea si repunerea in funcțiune a sistemului de irigare, imbunatatirea calității solului, amendamente, scarificari, desecări, ameliorări ale solului, etc.
Anul 2010 a fost primul an agricol al societății atat ca infiintare cat si recoltarea culturilor agricole, societatea inregistrand la finele anului 2010 un profit brut in suma de 30.680 lei.
Investițiile efectuate in anul 2010 fata de 2009 de S.C. „D. A." S.A., grupate pe categorii au avut următoarea evoluție și structură:
IMOBILIZĂRI CORPORALESold h 31.12.2009Sold h 31.12.2010
1.Terenuri0945.416
2.Construcții0945.416
3.Instalații tehnice și mașini04.417.988
4.Alte instalații, utilaje și mobilier063.316
5.Avansuri și imobilizări corporale în curs01.605.432
TOTAL08.229.938
2. Considera nelegale si abuzive constatările si concluziile oranelor de control inclusiv in interpretarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si a Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004. Abuzul consta in faptul ca acolo unde legea nu distinge si nu impune condiții, constituie un abuz din partea celor care o aplica, sa adauge sau sa considere ca trebuie indeplinite si alte condiții nespecificate de legiuitor.
A arătat că prevederile art. 21 alin. 4 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la care au făcut trimitere organele de control nu fac obiectul societății.
Din conținutul articolului sus menționat rezulta ca suprafețele degradate ca urmare a unor calamități naturale, respectiv stocurile in curs de productie(culturi înființate) pentru care s-au încheiat contracte de asigurare nu intra sub incidența acestor prevederi. A arătat că societatea a incheiat contract de asigurare pentru toate suprafețele de culturi infiintate in primăvara anului 2010, respectiv pentru intreaga suprafața de 7.606 ha conform Poliței de asigurare a culturilor agricole nr. AGR_ din 28.05.2010 pentru anul agricol 2009-2010,.
Condiția solicitata de legiuitor, este de a avea contract de asigurare. Pct. 41 din Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 este clar.
Constatările si concluziile organelor de control, precum ca societatea nu a incasat total sau parțial sume de bani de la societatea de asigurare este un abuz. Tot abuziva este si solicitarea de procese verbale intocmite dupa legislație si proceduri speciale si specifice sistemelor de asigurări.
Aplicarea art. 42 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 este cu atat mai neoportuna si abuziva.
In concluzie, recurenta apreciază ca aplicarea art. 21 alin. 4 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu se impune in aceasta maniera de interpretare si in acest caz.
3. Organele de control considera ca unele cheltuieli sunt nedeductibile fiscal, indicând ca nu ar fi respectat prevederile art. 19 din Codul fiscal, desi aceste cheltuieli se refera la plați efectuate către autoritățile statului. Este cazul impozitului pe teren plătite la bugetul statului si a redeventelor plătite către Agenția Domeniului Statului pentru terenul aflat in concesionare, pe care organele de control le considera nedeductibile potrivit concluziilor de la pag. 6 din Raportul de inspecție fiscala, cu trimitere la anexa 8 si 9.
Recurenta a arătat că ambele categorii de cheltuieli au fost efectuate in scopul realizării de venituri, respectiv societatea a incasat subvenții pentru fiecare ha deținut in proprietate sau concesionat si datorita efectuării acestor cheltuieli.
Având in vedere ca subvențiile s-au incasat doar datorita faptului ca societatea a cultivat acele terenuri, ca la aceste subvenții organele de control au aplicat impozit pe profit recurenta a arătat că nu intelege din ce motiv costurile de infiintare a culturilor sunt nedeductibile fiscal. Daca nu am fi efectuat cheltuieli de infiintare a culturilor nu am fi incasat subvențiile, iar pe de alta parte nici-un act normativ nu prevede ca neincasarea asigurărilor sau neintocmirea unor documente de calamitate constituie motiv de retragere a subvenției.
Interpretarea organelor de control este abuziva, deoarece legea prevede ca subvențiile sunt recunoscute in raport de cheltuielile aferente, iar organele de control adaugă la lege si impun alte si alte condiții iar in final nu recunosc costurile cu infiintarea culturilor drept cheltuieli aferente veniturilor. Cu alte cuvinte cuantumul intreg al subvenției devine profit si este impozitată integral toata subvenția.
Conform art. 19 din codul fiscal: „(1) Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Recurenta a arătat că potrivit OMFP - 3055/2009 in categoria veniturilor avem: 8.10.1. Venituri
252.- (1) în categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.
(2)Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.
(3)Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate, în contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare".
253.- (1) Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.
Coroborat cu următoarele articole din OMFP 3055/2009:
235.- Subvențiile aferente veniturilor cuprind toate subvențiile, altele decât cele pentru active.
236.- (1) Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.
Legea stabilește expres faptul ca subvențiile sunt recunoscute ca venit . doar daca, pentru primirea acestor subvenții societatea a realizat anumite cheltuieli.
Potrivit prevederilor legale enunțate, recurenta considera ca pentru suprafețele nerecoltate organele de control fiscal au încadrat eronat si abuziv cheltuielile efectuate cu aceste suprafețe la art. 21 alin 4 lit c din codul fiscal, deoarece pentru fiecare ha de cultura infiintata si nerecoltata amobținut o subvenție de aproape 545 lei.
Organul de control tratează costurile culturilor nerecoltate ca nedeductibile conform art 21 alin 4, litc:
,,c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme".
Recurența a arătat că societatea a primit subvenții si pentru culturile pe care nu le-a recoltat din cauza calamităților. Subvenția totala primita este de 4.159.344,31 lei. Totodată societatea a efectuat cheltuieli pentru infiintarea unor culturi care au fost duse pana in diverse stadii. Situația suprafețelor calamitate (cheltuieli si venituri) se prezintă astfel:
SuprafațaCosturiCosturiSubvenție primita
CulturaHamediu pe hatotalepe aceea suprafața
considerateconsiderateaprox
nedeductibilenedeductibile130 euro/ha
stab. de org destab. de org de*4,2 = 546 lei
controlcontrol
A123= col 1x24
Orzoica817._._.415,06
F. soarelui244._._.606,20
Porumb967,_._,506.16
Total1._.527,42
Recurenta a susținut că în mod abuziv organele de control considera aceste cheltuieli nedeductibile si aplica impozit asupra lor iar ulterior aplica alt impozit si asupra veniturilor din subvenții. Aplicarea prevederilor art. 19 alin 1 s-a efectuat fara obiectivitate, in disprețul legii.
4.Organele de control considera ca celelalte costuri efectuate pentru culturile înființate in anul 2009-2010 sunt nedeductibile fiscal considera abuziv ca are o lipsa in gestiune pentru suprafețe de peste 2030 ha) in lipsa unor venituri, desi societatea a încasat subvenții, inclusiv pentru aceste suprafețe, deci a realizat venituri.
4.Desi in contestația precedenta, la pct. 4, a invocat ca la calculul profitului impozabil pentru anul 2010 nu au fost luate in considerare investițiile efectuate si respectiv profitul reinvestit, organele de control, in disprețul legii nici măcar nu au reverificat acest aspect.
Recurenta a precizat ca in acest caz, in mod abuziv, organele de control-reverificare, au nesocotit prevederile deciziei Directorului general al DGFP Călărași care prin dispozitivul si motivarea deciziei de anulare si reverificare, respectiv prin Decizia nr. 35/06.07.2012 la cap. I pct. 4 lit. a-d la pagina 5 a indicat clar si explicit ca investițiile trebuie reverificate.
In ce privește investițiile efectuate de societate, considera abuziv modul de tratare, interpretare a legii si emiterea concluziei ca societatea nu este beneficiara unui drept conferit de lege si care nu se supune aprobării organelor fiscale. In cuprinsul Raportului de inspecție fiscala, la pag. 10 se fac constatări si concluzii nelegale si abuzive deoarece:
a)exercițiul financiar 2010 se imparte in mai multe perioade: respectiv 01.01._10 si 01.10._10 in ce privește repartizarea profitului cat si a realizării investițiilor. Aceasta impartire pe perioade se aplica potrivit Codului fiscal, numai pentru calculul profitului impozabil si a impozitului pe profit.
b)Asimilarea acestei interpretări devine abuziva, deoarece legea nu prevede incheierea a doua exerciții financiare. Facem precizarea ca societățile cat si societatea noastră, pentru exercițiul financiar au încheiat un singur bilanț, au determinat un singur rezultat financiar pe intregul an, au făcut o singura repartizare din profitul net.
c)Societatea nu a calculat aceste facilitați la finele celorlalte trimestre ci numai la finele anului, cand se cunoștea volumul profitului net, a investițiilor realizate si cand acționarii puteau decide repartizarea profitului net la surse proprii de finanțare.
d)Interpretarea este abuziva si speculativa, deoarece se sugerează ca la data primei facturi de achiziții imobilzari din 11.08.2010 - pag. 10 din Raportul de inspecție fiscala, societatea nu a incheiat un bilanț cu rezultatul la acea data inclusiv repartizarea acestui rezultat la data de 11.08.2010.
Recurenta a citat prevederile art. 192 din Codul fiscal și ale 171 și 172 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 și a arătat că organul de control nu a precizat, nu a arătat sau demonstrat ca prevederile legale mai sus menționate impun impartirea anului 2010 in doua perioade, calcularea profitului net la data realizării investițiilor la data efectuării investiției -11.08.2010, etc.
Aceste abuzuri sunt cu atat mai grave cu cat s-au desființat de doua ori actele de control iar al treilea act de control, al DGFP Călărași, a ajuns la aceleași interpretări abuzive ale legislației in domeniu dar si prin omiterea motivațiilor noastre in ce privește investițiile.
Recurenta a susținut că în cuprinsul Legii nr. 571/2003 privind Codului fiscal nu exista prevederi potrivit cărora pentru anumite producții agricole nerealizate sau realizate inferior fata de o norma, se poate pretinde impozit pe profit aferent suprafețelor nerecoltate sau nerealizarii totale sau parțiale a producției.
Dimpotrivă, art. 21 alin 1 al Legii nr. 571/2003 privind Codului fiscal, prevede o corespondenta intre cheltuieli si venituri.
A arătat că societatea a intocmit pentru fiecare caz in parte Note de constatare, privind starea de degradare a culturilor si concluziile comisiilor din care rezulta starea de degradare a culturii calamitate, inclusiv calcule comparative din care rezulta ca ar fi efectuat cheltuieli mult mai mari decât venitul obținut, fapt ce ar fi contravenit si prevederilor legale de mai sus.
Documentele intitulate „Nota de constatare" intocmite pentru fiecare caz in parte, de comisii de specialitate, sunt intocmite in conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul MFP nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile. Aceste documente nu au fost luate in considerare de organele de control.
Cu alte cuvinte, societății i se pretinde un impozit aferent unui asa zis profit nerealizat (cheltuielile de infiintare a culturilor au fost tratate ca nedeductibile de catre organul de control). Societatea avea intradevar doua alternative:
•sa recolteze toate suprafețele inclusiv cele degradate si compromise( situație in care ar fi inregistrat pierderi si nu ar fi virat deloc impozit pe profit - cheltuielile de infiintare a culturilor ar fi fost tratate ca deductibile de catre organul de control, chiar daca ar fi depășit mult ca nivel veniturile realizate) sau
•sa nu recolteze toate suprafețele degradate si compromise, situație in care a realizat profit(neefectuand cheltuieli neeconomicoase care ar fi condus spre pierderi), a virat impozit pe profit dar- cheltuielile de infiintare a culturilor sunt tratate ca dedeductibile de catre organul de control.
Considera ca justificările organului de control nu sunt temeinice si legale, intrucit acesta a apreciat ca nu ar fi prezentat documente justificative care sa ateste degradări si calamitățile naturale suferite la anumite culturi pe anumite suprafețe de teren pe care le indica in detaliu, considerind ca nu a prezentat o documentație completa potrivit dispozițiilor Ordinului Ministerului Agriculturii nr. 419 din 17 septembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor in caz de calamități naturale in agricultura.
Considera ca organul de inspecție fiscala face o confuzie intre dispozitile legale aplicabile procedurii pentru obținerea calamităților, cu cele referitoare la documentele justificative pentru obținerea despăgubirilor ca urmare a calamităților naturale suferite.
Astfel, potrivit Ordinului 3512/27.11.2008 privitor la normele metodologice de întocmire si utilizare a documentelor financiar contabile, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea 82/91, consemnează operațiunile economico-finainciare in documente justificative; documentele justificative trebuie sa cuprindă următoarele elemente: denumirea documentului, denumirea si sediul persoanei fizice/juridice care il intocmeste, numărul si data acestuia, menționarea pârtilor care participa la realizarea sa (când este cazul), conținutul operațiunii económico-financiare si temeiul legal, cind este cazul, datele cantitative si valorice ale operațiunii economico-finainciare efectuate, numele si prenumele persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii si alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operațiunilor efectuate.
In primul rind, nu s-a ținut cont de faptul ca societatea a întocmit note de constatare, ca acte justificative in intelesul Ordinului 3512/2008, din care rezulta ca in urma recoltării unor suprafețe parțiale, prin sondaje, din diverse locuri ale tarlalei, producția de cereale era mica dar nu corespundea nici standardelor de umiditate si corpuri străine (mult depășite fata de cele standard) Toate aceste date, informații si calcule de determinare au demonstrat si demonstrează ca o eventuala recoltare ar fi condus la costuri suplimentare, ce ar fi generat pierderi financiare si mai mari decit cele inregsitrate de catre societate ca urmare a calamităților naturale manifestate. In consecința, a prezentat si deține in continuare documente justificative despre care organul de control, desi a luat la cunoștința, nu a făcut vorbire, in sensul ca pentru curățarea respectivelor suprafețe, s-a luat măsura tocarii acestor vegetatii(culturi si buruieni) pentru a ingrasa solul pentru recoltele viitoare. Asa cum rezulta si din documentele din notele de constatare, intocmite de societate s-a concluzionat ca nu se impunea recoltarea unor suprafețe din cauza următoarelor motive:
-raportul cost/venituri este nefavorabil costurilor, depășind veniturilor din recolta;
-gradul de umiditate este de 2 ,3 ori mai mare decât cel admis;
-degradarea si celelalte aspecte de mai sus, afectează si calitatea producției obținute de pe suprafețe neafectate, argumente neluate in discuție si inlaturate in vreun fel de organul de control, tocmai pentru ca nu a dorit sa inteleaga faptul ca ii lipseau infirmatiile de baza care tin atit de efeicienta culturilor cit si de agronomie, etc.
Recurenta a precizat ca in cuprinsul Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal nu exista prevederi potrivit cărora pentru anumite producții agricole nerealizate sau realizate fata de o norma, se poate pretinde impozit pe profit aferent nerealizarii totale sau parțiale.
In al doilea rind, referitor la situația actelor de calamitate si legislația aplicabila - respectiv Ordinul MA nr. 419/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor in caz de calamități naturale in agricultura., asa cum rezulta din titlul legii si a ordinului de aplicare, acestea nu au legătura cu Codul fiscal si nici cu normele fiscsale, ci reglementează modul de acordare a unor despăgubiri pentru culturi asigurate si afectate de calamități. Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal nu face trimitere la prevederile Legii nr 381/2002 privind acordarea despăgubirilor in caz de calamități naturale in agricultura si invers. Rezulta ca aceste legi reglementează domenii diferite care nu se condiționează prin prisma prevederilor cumulate ale celor doua legi.
Referitor la situația ca procesele-verbale nu ar fi fost semnate de către toti membrii comisiei, recurenta a arătat că, pe lingă faptul ca acestea sunt documente folosite exclusiv la obținerea despăgubirilor ca urmare a calamităților, faptul ca una sau doua persoane nu au semnat procesul verbal de calamitate nu echivalează ca aceasta degradare si calamitate nu a avut loc. Certitudinea si dovada este data de persoanele care au semnat aceste documente si a căror semnătura reprezintă ceva, probabil!
Pe de alta parte, exista si situații ca in cazul proceselor verbale care au fost intocmite si semnate de toti membrii comisiei (inclusiv reprezentantul Finanțelor), care nu au fost luate in considerare culturile calamitate in proporție de 70% fara sa se explice motivul, ceea ce intareste susținerile sale în sensul că ca punctul de vedere al pârâtei este incoerent si nelegal.
Se mai susține si faptul ca societatea nu ar fi încheiat contract de asigurare, insa societatea a încheiat contract de asigurare pentru toate suprafețele de culturi înființate in primăvara anului 2010, respectiv pentru intreaga suprafața de 7.606 ha conform Poliței de asigurare a culturilor agricole nr. AGR_ din 28.05.2010 pentru anul agricol 2009-2010, pe care-1 anexam la prezenta. Societatea de asigurări Grupama nu a acordat despăgubiri deoarece printre riscurile asigurate nu exista si riscul de BĂLTIRI DE APA. Acest fapt reiese din toate procesele-verbale de calamitate intocmite de societatea de asigurări Grupama (se găsește si la dosar) pentru nicio societate de asigurări nu asigura in România acest risc. Coroborat cu faptul ca societatea a incasat subvenții pentru terenurile calamitate ( PV de calamitate au fost inregistrate la APIA) considera ca se încadrează la art 21 alin 11 al Legii nr. 571/2003 Codului fiscal. A menționt ca subvențiile se acorda doar pentru suprafețele de teren cultivate sau întreținute. Acest fapt implica efectuarea anumitor cheltuieli (arat, discuit, semănat, fertilizat, erbicidat, samanta, pesticide, ingraseminte)
În legătura cu subvenția primita, apreciază ca in mod greșit instanța a respins contestația, motivind foarte succint sentința pronunțata, fata de următoarele apărări pe care nu le-a avut in vedere:
Subvențiile sunt venituri amânate care trebuie recunoscute la momentul realizării producției. Subvențiile in culturile agricole au ca scop acoperirea unor costuri in vederea obținerii unei producții competitive. Subvențiile acordate pentru culturi agricole sunt aferente anilor agricoli si care diferă de anul calendaristic.
La data de 16.12.2010, cand a fost emisa Decizia APIA, societatea a trecut in anul agricol 2010-2011 si a efectuat cheltuieli legate de pregătirea terenului inclusiv araturi, scarificari, desecări etc. pentru producția anului agricol 2010-2011.
A menționat ca subvenția incasata in luna ianuarie 2011 si inregistrata la venit tot in luna ianuarie 2011 a fost utilizata pentru plata lucrărilor agricole aferente anului agricol 2010-2011 ( arat, discuit, semănat, samanta).
In acest caz considera ca a procedat legal, si cu respectarea prevederilor pct. 36 si 236 din Ordinul MFP nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, inregistrand veniturile in anul 2011 atunci cand a incasat subvenția. A arătat că este ilogică pretenția organelor de control de a solicita impozit, inainte de incasarea subvenției.
In consecința subvenția primita de societate pentru stimularea producției agricole a fost corect evidențiata pe venituri in anul 2011. Considera ca incorect organele de control au tratat aceasta subvenție ca venit impozabil aferent anului 2010 si au pretins impozit pe profit de 16% din subvenția primita. Suma impozitului pe profit aferenta acestor subvenții este de 267.191 lei.
In privința materialului probator, recurenta a arătat ca toate inscrisurile despre care a făcut vorbire se afla depuse la dosrul cauzei, acestea demonstrind ideea ca nu era eficient economic sa procedeze la recoltarea a ceea ce mai rămăsese dupa calamitare, continuind sa mărească pierderile si nemaiavind posibilitea sa plătească impozit pe profit la bugetul de stat, in condițiile in care ar fi înregistrat pierderi.
Considera ca societatea a aplicat corect OMF 3055/2009 deoarece sumele incasate ca subvenție in anul 2011 in valoare de_.03 lei au fost folosite pentru plata consumurilor si lucrărilor agricole aferente anului agricol 2010-2011.
Nu in ultimul rind, trebuie avute in vedere concluziile raportului de expertiza contabila efectuat in cauza, raport care statuează fara echivoc asupra faptului ca expertul fiscal considera ca societatea nu datorează impozit pe profit suplimentar si nici impozit pe veniturile din subvenții.
In drept, recurenta a invocat art. 483-502 C..
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Din analizarea situației de fapt expuse de părți prin raportare la prevederile legale incidente, rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurata este legală și temeinică.
Prima critică a recurentei vizează faptul instanța de fond a inteles sa indeparteze concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, fara a pune in discuția părtilor situația acestui raport de expertiza si, eventual, daca aprecia ca exista neconcordante sau nelămuriri, sa puna in discuție efectuarea unui alt raport de expertiza fiscala.
Această critică este neîntemeiată, întrucât, în primul rând, așa cun rezultă din înscrisurile de la dosar, instanța de fond a pus în discuția părților raportul de expertiză și a dat acestora posibilitatea să formuleze obiecțiuni, intimata-pârâtă depunând la dosar obiecțiunile de la filele 44-46, față de care recurenta-reclamantă a formulat punctul de vedere de la fila 51.
În al doilea rând, în cauză nu se impunea efectuarea unui alt raport de expertiză, în condițiile în care obiecțiunile exprimate de intimata-pârâtă constituie, în fapt, contraargumente la concluziile expertului, fiind apărări de fond care, în măsura în care sunt însușite de instanță, așa cum dealtfel s-a întâmplat, determină înlăturarea concluziilor expertului judiciar și nu necesitatea efectuării unei alte expertize.
Referitor la criticile ce vizează soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea constată că în urma inspecției fiscale pentru anul 2010, în sarcina recurentei-reclamante a fost stabilita suplimentar o baza de impozitare in suma de 3.323.600 lei, si un impozit pe profit in suma de 531.776 lei, cu accesorii aferente acestuia in suma de 140.388 lei, din care suma de 264.585 lei aferenta cheltuielilor cu producția in curs de execuție,
Curtea reține că potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare „C. de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepțiile prevăzute la art. 38 (...).”
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din același act normativ „ Profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.”
Punctul 12 din HG 44/2004 privind normele de aplicare a Codului fiscal prevede că: „Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele inregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare.”
De asemenea, se reține că potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) lit c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, „Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: ... cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adăugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VI.
Nu intra sub incidența acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forța majora, in condițiile stabilite prin norme.”
Punctul 42 din H.G.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal,prevede că: „În sensul prevederilor art. 21, alin. (4), lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile si mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forța majora sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, in măsura in care acestea se găsesc situate in zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru flecare domeniu, afectate de calamități naturale sau de alte cauze de forța majora.
Totodată, sunt considerate deductibile si cheltuielile privind stocurile si mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe si in caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe si in caz de război sunt cele prevăzute de Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicata, cu modificările si completările ulterioare.”
Din interpretarea acestor prevedert legale, rezulta ca pot fi considerate cheltuieli deductibile, cheltuielile privind stocurile si mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale, în măsura în care acestea se găsesc situate in zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru flecare domeniu, în speța in domeniul agriculturii.
Susținerea recurentei, potrivit căreia art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal nu este aplicabil, întrucât societatea a încheiat contracte de asigurare pentru toate suprafețele de culturi înființate în anul 2010, nu poate fi primită, întrucât, așa cum tot recurenta a afirmat, printre riscurile asigurate nu există și riscul de „Băltiri de apă”, acesta fiind dealtfel și motivul pentru care societatea de asigurăei Grupama nu i-a acordat despăgubiri. În condițiile în care Polița de asigurare a culturilor agricole nr. AGR_ din 28.05.2010 nu acoperă și acest risc asigurat, societatea recurentă se află în situația în care s-ar afla și dacă nu ar fi încheiat asigurare, astfel încât intră sub incidența prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
Curtea mai reține că, pentru a putea fi considerate cheltuieli deductibile, cheltuielile privind stocurile distruse ca urmare a unor calamități, contribuabilului ii revine sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declarațiilor sale, in speța, faptul ca nu a obținut venituri deoarece zonele au fost calamitate.
Referitor la susținerea recurentei, potrivit căreia Codul fiscal nu face trimitere la dispozițiile Legii nr. 381/2002 și invers, aceste două legai reglementând domenii diferite care nu se condiționează prin prisma prevederilor cumulate ale celor două legi, Curtea constată că este neîntemeiată, legătură dintre cele două acte normative fiind evidențiată de punctul 42 din H.G.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, potrivi căruia cheltuielile privind stocurile si mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forța majora sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, in măsura in care acestea se găsesc situate in zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamități naturale sau de alte cauze de forța majora.
În condițiile în care Normele metodologice ale Codului fiscal fac trimitere expresă la prevederile legale privind declararea zonelor afectate de calamități naturale, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat că dovedirea acestei stări de fapt invocate de recurentă trebuie să se facă cu respectarea exigențelor acestor acte normative în vigoare în perioada de referință, inclusiv în privința documentelor doveditoare.
În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia mențiunile privitoare la documentele necesare obținerii despăgubirilor de la stat, de către societățile care au suferit calamități aveau ca temei legal Legea nr. 381/2002 care a fost în vigoare numai până la 31.12.201o, nemaifiind în vigoare la data respectivă, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată.
Astfel, Legea 381/2002 privind acordarea despăgubirilor in caz de calamități naturale in agricultura a fost abrogata prin Legea nr.281/2010 publicata în Monitorul Oficial nr.888/30.12.2010 iar perioada supusa verificării a fost 01.10._10, în această peroiadă Legea nr. 381/2002 fiind în vigoare, aceeași concluzie fiind valabilă și cu privire la actele normative de punere în aplicare a acestei legi.
Recurenta a prezentat Procesul verbal de constatare si evaluare a pagubelor la culturile agricole nr.3517/08.07.2010 pentru suprafața de 130 ha cultura porumb afectata in totalitate si Procesul verbal constatare si evaluare a pagubelor la culturile agricole nr.3597/14.07.2010 pentru suprafața de 40 ha cultura porumb afectata in totalitate.
Curtea constată că potrivit prevederilor art.9 din Ordinul nr.419/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor in caz de calamități naturale in agricultura:
„(1) Constatarea pagubelor si stabilirea nivelului despăgubirilor acordate se fac în prezenta producătorului agricol afectat, de către o comisie numita de prefectul județului, la propunerea directorului general al direcției generale pentru agricultura si industrie alimentara județeană si a municipiului București, formata din primarul localității pe raza căreia s-a produs calamitatea, unul sau doi specialiști de la centrul agricol ori, dupa caz, de la circumscripția sanitara veterinara zonala in cazul pagubelor produse la animale, un delegat din partea organelor județene ale Ministerului Finanțelor Publice si reprezentantul societății de asigurare-reasigurare cu care producătorul agricol are incheiata asigurare potrivit prevederilor Legii nr. 381/2002.
(2) Comisia de constatare a daunelor si de stabilire a valorii despăgubirilor va utiliza devizele-cadru si normele tehnice de constatare, evaluare a pagubelor si stabilire a despăgubirilor, elaborate de societățile de asigurare si asigurare-reasigurare cu care producătorul agricol a incheiat asigurarea.”
Examinând procesele-verbale de constatare si evaluare a pagubelor la culturile agricole, se constată că, așa cum au reținut în mod corect organele fiscale, acestea nu respectă cerințele prevăzute de textul legal citat, în sensul că nu precizează componența comisiei numite de prefectul județului și nu rezultă că această comisie ar fi folosit devizele-cadru si normele tehnice de constatare, evaluare a pagubelor si stabilire a despăgubirilor, elaborate de societățile de asigurare si asigurare-reasigurare, motiv pentru care, în mod temeinic s-a apreciat că nu pot fi acceptate ca documente justificative valabile pentru dovedirea calamității.
Societatea reclamanta a precizat in acțiune ca in unele cazuri a intocmit note de constatare din care rezulta ca in urma recoltării suprafețelor parțiale din diverse locuri ale tarlalei, producția era mica si nu ar fi corespuns standardelor de umiditate si corpuri străine. Curtea constată însă că aceste note de constatare nu pot constitui documente justificative ale situației de calamitate, în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, Ordinul nr.419/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 prevede la art. 9 că, în acest sens, trebuie întocmit un document de către Comisia de constatare a daunelor si de stabilire a valorii despăgubirilor.
Or, așa cum s-a reținut și anterior, în condițiile în care pct. 42 din Normele metodologice ale Codului fiscal fac trimitere expresă la prevederile legale privind declararea zonelor afectate de calamități naturale, respectiv Legea nr. 381/2002 și Ordinul nr.419/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, documentele prin care se probează starea de calamitate trebuzie să respecte exigențele acestor preveder legale, notele de constatare încheiate de recurentă neîndeplinind această condiție.
Ordinul nr. 3512/27.11.2008 la care face referire recurenta nu are relevanță din perspectiva constatării stării de calamitate, acesta având ca obiect de reglementare normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile iar notele de constatare fiind documente justificative ca acte financiar contabile și nu ca acte de constatare a unei stări de calamitate naturală.
De asemenea, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 3 din Legea 381/2002 privind acordarea despăgubirilor in caz de calamități naturale in agricultura: „Caracterizarea si incadrarea in categoria de calamitate naturala se realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentației si Pădurilor si se aproba prin hotărâre a Guvernului".
Or, Ministerul Agriculturii, Alimentației si Pădurilor nu a emis niciun act normativ, prin care zona in care culturile au fost infiintate de către recurenta-reclamanta, sa fie declarata zona calamitata.
Se constata ca suprafețele pe care societatea a infiintat respectivele culturi, nu se găsesc situate in zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamități naturale sau de alte cauze de forța majora.
În concluzie, în mod corect organele fiscale au exclus de la deducere cheltuielile recurentei de infiintare a culturilor de orzoaica, porumb si floarea soarelui, iar pe cale de consecință, în mod temeinic instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză cu privire la acest aspect și a pronunțat soluția recurată.
Referitor la criticile recurentei-reclamante privind impozitul pe profit in suma de 267.191 lei, Curtea constată că în fapt, în anul 2010, Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultura a emis Decizia nr._/16.12.2010 de acordare a plaților in cadrul schemelor de sprijin pe suprafața - campania 2010 care a fost transmisa de Central Județean Călărași sub nr. 750/16.12.2010 către recurenta S.C. D. A. S.A., în valoare de 2.910.001,76 lei, suma ce a fost distribuita societății astfel:
- suma de 1.240.058,8 lei in luna decembrie 2010;
- diferența de 1.669.943 lei in luna ianuarie 2011.
In drept, referitor la determinarea profitului impozabil, Curtea reține că sunt incidente prevederile art.19 alin. (1) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora ,,Profitul impozabil se calculează ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare."
Punctul 12 din H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevede că: „Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal."
Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aplicabile in anul 2010, au fost aprobate prin Ordinul nr.3055/2009, iar privitor la Contul 445 "Subvenții" si contul 741 "Venituri din subvenții de exploatare", precizează:
„Contul 445 "Subvenții" Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontărilor privind subvențiile aferente activelor si a celor aferente veniturilor, distinct pe subvenții guvernamentale, împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții si alte sume primite cu caracter de subvenții.
In debitul contului 445 "Subvenții" se inregistreaza(...)
-valoarea subvențiilor pentru venituri, aferente perioadei (741); In creditul contului 445 "Subvenții" se înregistrează:
-valoarea subvențiilor încasate (512).
Soldul contului reprezintă subvențiile de primit. "
„ Contul 741 "Venituri din subvenții de exploatare"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta subvențiilor cuvenite entității in schimbul respectării anumitor condiții referitoare la activitatea de exploatare a acesteia.
In creditul contului 741 "Venituri din subvenții de exploatare" se înregistrează:
-subvențiile de exploatare primite sau ce urmează a fi primite (512, 445); -subvențiipentru venituri, recunoscute anterior ca venituri amânate (472). "
De asemenea, la pct.236 alin.(l) si alin.(2) al aceluiași act normativ se preveăd următoarele:
„(1) Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematica, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează sa le compenseze.
(2) In cazul in care . încasează subvenții aferente unor cheltuieli care nu au fost inca efectuate, subvențiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.”
Potrivit art.2 din normele aprobate prin Regulamentul (CE) nr.73/2009, „plați pentru un an calendaristic dat” sau „plați în cursul perioadei de referința” înseamnă plați acordate sau care urmează sa fíe acordate pentru anul sau anii in cauza, inclusiv toate plățile care trebuie acordate pentru alte perioade care incep in cursul anului sau anilor calendaristici respectivi.
Astfel, Curtea constată că, față de aceste prevederi legale, în cadrul campaniei 2010, sprijinul stabilit reprezintă plați pentru anul calendaristic 2010, (acordate, sau care urmează sa fie acordate) și trebuie recunoscut drept venit al anului 2010, respectând astfel scopul acordării lui, respectiv, acela de a acoperi parțial cheltuielile efectuate in anul 2010.
Susținerea recurentei, în sensul că subvenția primita pentru stimularea producției agricole a fost corect evidențiata pe venituri in anul 2011, este neîntemeiată, întrucât, potrivit punctului 36 din Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul nr.3055/2009, „Efectele tranzacțiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzacțiile si evenimentele se produc (si nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit) si sunt înregistrate in contabilitate si raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.”
În raport de acest prevederi legale, dreptul recurentei de a încasa acest sprijin trebuie evidențiat pe seama veniturilor, conform contabilității de angajamente, în momentul stabilirii acestui drept, respectiv în anul 2010, și nu pe măsura încasarii sumei.
Prin urmare, în mod corect a stabilit instanța de fond că sumele încasate cu titlu de sprijin financiar pentru campania agricolă aferentă anului 2010 reprezintă venit pe anul 2010, chiar dacă suma a fost încastă în două tranșe, la date diferite, mai ales că recurenta-reclamantă efectuase cheltuielile de înființare a culturilor la data încasării banilor.
Pe cale de consecință, în mod corect a procedat instanța de fond la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză referitoare la impozitul pe profit, acestea fiind contrare dispozițiilor legale anterior citate.
Din aceste considerente, sentința recurată fiind legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. D. A. S.A. împotriva sentinței nr. 154/11.02.2015 pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2015.
Președinte Judecător Judecător
D. M. D. I. F. C. P.
Grefier
M. G.
Red/thred. jud. PC/ 5 ex/ 2015.
Jud. fond: N. M. T. - Tribunalul Călărași.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1303/2015. Curtea de Apel... |
|---|
