Pretentii. Decizia nr. 2990/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 2990/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 20992/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2990
Ședința publică de la 25.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – Z. G. L.
JUDECĂTOR - P. C. F.
JUDECĂTOR - I. M. C.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței civile nr. 6522/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită și, că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității formulării recursului, reținând cauza spre soluționare asupra acestei excepții.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sent.civ. nr. 6522/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea Admite acțiunea formulată de reclamanta R. A. de Transport București, cu sediul în sector 1, București, .. 1, în contradictoriu cu pârâta . Group SA, cu sediul în sector 1, București, .. 23.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 19.540 lei contravaloare reparații efectuate la autobuzul nr._, precum și la plata sumei de 195,4 lei cheltuieli de judecata.
În dispozitivul hotărârii s-a făcut mențiunea că sentința este definitivă.
Pârâta . Group SA a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel la data de 22.12.2014, prin care s-a invocat nelegalitatea sentinței recurate (art. 488 pct. 6 și 8 NCPC), arătând, în esență, că nu există probe din care să rezulte că paguba este rezultatul unui risc acoperit de asigurarea CASCO.
Prin întâmpinare (f. 17 și urm.), intimata-reclamantă R. A. de Transport București a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, în raport de dispozițiile art. 28716 din OUG nr. 34/2006, iar pe fond, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În esență, cu privire la primul motiv invocat de titularul căii de atac, intimata a făcut referire la dispozițiile art. 457 NCPC, arătând că într-adevăr calea de atac în cauză este apelul.
Curtea din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 457 alin.(3) din Noul Cod de procedură civilă, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că în dispozitivul sentinței atacate se menționează eronat că sentința ar fi definitivă, iar recurenta – pârâtă a formulat recurs și potrivit art.28716 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, potrivit cărora calea de atac este apelul.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată din oficiu, în condițiile art. 248 alin.1 NCPC, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006, (1) procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
În condițiile art. 28716 din același act normativ, astfel cum acest text de lege a fost modificat prin art. 61 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel.
Modificările aduse legislației speciale prin Legea nr. 76/2012 au avut ca scop ,,punerea de acord a legislației procesual civile existente cu prevederileˮ Noului Cod de procedură civilă (art. 1 din Legea nr. 76/2012) și, ca atare, au intrat în vigoare la data de 15.02.2013, aplicându-se doar proceselor începute după această dată, ca și Noul Cod, de altfel (art. 3 din Legea nr. 76/2012).
Așa fiind, este fără relevanță că legea specială a fost modificată, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, prin OUG nr. 77/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în sensul instituirii căii de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare, întrucât, față de data adoptării și intrării în vigoare a acestei Ordonanțe de Urgență, acest act normativ a avut în vedere sistemul căilor de atac existent sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865, în care nu existau situații în care calea de atac să fie numai apelul, dar existau numeroase cazuri de hotărâri supuse numai recursului.
Această concluzie se impune, întrucât deși OUG nr. 77/2012 a fost adoptată la o dată ulterioară Legii nr. 76/2012, a intrat în vigoare și și-a produs efectele modificatoare la o dată anterioară datei de 15.02.2013, dată la care au intrat în vigoare dispozițiile modificatoare cuprinse în Legea nr. 76/2012, odată cu Noul Cod de procedură civilă. Este fără relevanță că OUG nr. 77/2012 a fost aprobată fără modificări prin Legea nr. 193/2013, întrucât această lege nu a adăugat efecte noi modificării aici discutate, pentru a se putea considera că aceasta ar fi ultima intrată în vigoare, ci doar a confirmat modificarea adusă la data de 1.01.2013; modificarea adusă art. 28716 din OUG nr. 34/2006 nu a produs însă efecte decât până la 15.02.2013, dată la care au intrat în vigoare modificările prevăzute de Legea nr. 76/2012.
Așadar, aplicarea corectă a adagiului lex posterior derogat priori impune, contrar aparențelor, concluzia că ultima lege modificatoare a dispozițiilor art. 28716 din OUG nr. 34/2006 și singura aplicabilă proceselor începute sub imperiul Noului Cod este Legea nr. 76/2012, de unde rezultă că apelul este calea legală de atac în prezenta cauză, apelul urmând a fi exercitat în termen de 5 zile de la comunicare.
Așa fiind, în temeiul art. 457 alin.3 NCPC, ale cărui dispoziții au caracter imperativ, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil, el fiind exercitat fără culpă de către recurenta-pârâtă ca urmare a mențiunii inexacte cuprinse în dispozitivul sentinței recurate (deși sentința recurată nu a indicat calea de atac a recursului, se cunoaște că în fosta reglementare hotărârile definitive erau cele supuse recursului, deci aparența înșelătoare create de mențiunea nelegală că sentința ar fi definitivă este de natură să prejudicieze titularul căii de atac și să justifice aplicarea textului menționat).
Având în vedere dispozițiile art. 457 alin.3 teza finală NCPC, de la data comunicării prezentei decizii va începe să curgă termenul de 5 zile pentru exercitarea apelului, părțile interesate fiind în drept să formuleze apel, în condițiile legii de procedură civilă.
Dispozițiile art. 457 alin.4 NCPC privind recalificarea recursului nu sunt aplicabile în prezenta cauză, față de data începerii procesului (9.04.2014), având în vedere că ele au fost introduse abia prin Legea nr. 138/2014, în vigoare la data de 19.10.2014, precum și dispozițiile art. 24 NCPC, conform cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ., sector 1, CUI_ împotriva sentinței civile nr. 6522/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 1, sector 1, CUI RO_, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Z. G. L. P. C. F. I. M. C.
GREFIER
M. I.
Red. LGZ/4 ex.
Jud. fond P. L. – Tribunalul București
← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3114/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1684/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|