Anulare act administrativ. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 25891/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 493
Ședința publică din data de 29.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S. JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant O. P. împotriva Sentinței civile nr. 3378/ 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și cu intimata – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - reclamant – prin avocat M. E. D., cu împuternicire avocațială la fila 34 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatei – reclamante precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând, pe fondul recursului, admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii de fond, ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.
Susținerile sale nu au fost corect reținute de instanța de fond, astfel cum a dezvoltat pe larg în cuprinsul motivelor de recurs.
Înțelege să critice hotărârea primei instanțe pe aspectul faptului că motivarea instanței de fond este străină de natura pricinii, fiind evident că nici un moment nu a susținut că art. 4 din OUG nr. 9/2013 ar fi neconstituțional, făcându-se aprecieri la modul simplist de către instanță, că singurul organ competent să constatate contrarietatea dintre OUG nr. 9/2013 și Constituția României este Curtea Constituțională.
Consideră astfel că instanța de fond nu a analizat actele din dosar și cererea de chemare în judecată, consecința fiind nemotivarea hotărârii.
Temeiurile de drept invocate atât în cererea de chemare în judecată cât și oral cu prilejul dezbaterilor în fața instanței au fost cele referitoare la contradicția dintre norma internă, respectiv OUG nr. 9/2013 și tratatele sau convențiile la care România a aderat prin Legea nr. 157/2005 prin care statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității.
Tot timpul a susținut că OUG nr. 9/2013 este contrară dreptului Uniunii Europene.
Indiferent de cum a purtat denumirea această taxă de-a lungul timpului, începând din 2007, respectiv taxă de poluare, taxă specială, taxă de primă înmatriculare, timbru de mediu, finalitatea este aceeași: se ajunge practic la o discriminare între autoturismele importate și ai căror proprietari vor să le înmatriculeze în România și autoturismele care sunt deja second hand în România și se urmărește înscrierea acestora.
Astfel cum a expus ș în cuprinsul motivelor de recurs, atâta vreme cât taxa de primă înmatriculare este evident mai mare decât taxa de înmatriculare plătibilă la 31.03.2013, consideră că este încălcat Tratatul Uniunii Europe.
Invocă astfel cauza T., cauza C., ce s-au aflat pe rolul CJUE de la Luxembourg, în cuprinsul cărora avocatul Curții a susținut în continuare că este evident că există o discriminare evidentă în privința autoturismelor second hand importate din afară și cele care se află în țară la care se dorește înscrierea acestora.
M. ghinion al reclamantului a fost că și-a cumpărat un autoturism sub imperiul OUG nr. 9/2013 și nu sunt imperiul Legii nr. 9/2012.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, solicită chiar casarea hotărârii în baza art. 498 alineat 2 C.pr.civ.și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece, practic, singura motivare este aceea că OUG nr.9/2013 este contrată normelor Uniunii Europene și nicidecum că ar fi contrară Constituției României. Nici un moment nu a susținut că art. 4 din OUG nr. 9/2013 ar fi neconstituțional.
În privința cheltuielilor de judecată, își rezervă dreptul de a le solicita, eventual, pe cale separată.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3378/ 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2013 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCURESTI, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată. S-a respins cererea privind pe reclamantul O. P. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 PRIN DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată. S-a respins cererea de chemare in garanție ca lipsita de obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. O., solicitând admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței civilă criticate, în sensul admiterii cererii de chemare in judecata; în subsidiar, in temeiul art. 480 alin 3 NCPC evocând fondul cauzei, să fie anulată hotărârea atacata, intrucat Tribunalul București in mod greșit nu a intrat in cercetarea cauzei, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea cuprinde mai multe aspecte de nelegalitate, astfel:
- Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiata, cu motivarea ca au fost lipsite de sens susținerile reclamantului, in sensul ca prevederile OUG nr. 9/2013 ar contraveni legislație naționale.
Precizează recurentul, sub acest aspect, că niciun moment nu a susținut ceea ce instanța de fond a încercat in mod nelegal sa acrediteze, nerezultand aceste aspecte care nu au un suport legal din cuprinsul cererii de chemare in judecata si nici din susținerile in fata instanței cuprinse in practicaua hotărârii.
Prin urmare, motivarea instanței de fond este străina de natura pricinii.
Temeiurile de drept invocate atat in cererea de chemare in judecata, cat si oral, cu prilejul dezbaterilor in fata instanței, sunt cele referitoarea la contradicția dintre norma interna, respectiv OUG 9/2013 si tratatele si convențiile la care România a aderat prin Legea nr. 157/2005 prin care statul și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității.
II. In continuare, instanța se contrazice in aprecieri de genul „este adevărat ca norma interna care nu a fost declarată neconstitutionala - art. 4pct. (a) din OUG 9/2013 contravine normelor Uniunii Europene si trebuie inalurata de la aplicare potrivit principiului priorității dreptului U.E., dezvoltat de jurisprudenta CJUE si potrivit art. 148 alin 2 din Constituția României”, insă, concluzionează ca efectul discriminator nu poate fi retinut in privința timbrului de mediu reglementat de aceeași ordonanța.
Din analiza paralelismului intre art. 4 (lit. a) si art. 4 (lit. c) si din OUG 9/2013 rezulta ca instanța nu a cunoscut la momentul pronunțării hotărârii, 07.05.2014, Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) dată în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13.
Prin urmare, hotărârea criticata a fost pronunțata fara a se respecta norma fundamentala care prevede in art. 148 alin 2 nu numai competenta instanteor judecătorești dar si obligația de a aplica norma comunitara.
- Timbrul de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 înlocuiește taxa percepută de Statul Român la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autovehicul, denumită pe rând: „ taxa specială pentru autoturisme și autovehicule"-instituită prin dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal - cu începere de la 1 ianuarie 2007 până la 1 iulie 2008, „taxa pe poluare pentru autovehicule" - instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, cu începere de la 1 iulie 2008 până la 10 ianuarie 2012, respectiv „taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ”, instituită prin Legea nr. 9/2012, modificată prin O.U.G. nr. 1/2012, cu începere de la 10 ianuarie 2012 până la 1 ianuarie 2013. Începând cu 1 ianuarie 2013 O.U.G. nr. 1/2012 a fost abrogată, rămânând în vigoare Legea nr. 9/2012, până la data de 15 martie 2013, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Anterior datei 1 ianuarie 2007 - data aderării României la UE. - pentru autovehiculele care se înmatriculau pentru prima dată în România se percepeau accize - ( art. 207 lit. g), art. 208 alin. (5) din Codul fiscal 2006). Faptul că după 1 ianuarie 2007, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost instituită în locul accizelor, este demonstrat prin reglementarea conținută în art. 221/1 din Codul fiscal 2007.
IV. Toate reglementările taxei auto percepute de Statul Român în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 ianuarie 2013 - 15 martie 2013 la prima înmatriculare în România a unui autovehicul de ocazie provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, au fost considerate și dovedite ca fiind contrare reglementării internaționale - art. 90 paragraful I din T.C.E. - devenit art. 110 paragraful I din T.F.U.E. (cauza C- 402/09 – T., cauza C-263/10 – N.)
Totodată, recurentul menționează Decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011, al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Mai arată recurentul că, spre deosebire de vechile taxe auto, TIMBRUL DE MEDIU afectează atât folosința ( art. 4 lit. a),b) din o.u.g. nr. 9/2013) cât șl dispoziția - ( art. 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013.) ca prerogative ale dreptului de proprietate asupra autovehiculului.
Timbrul de mediu reglementat prin art. 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013 creează diferențieri între categoriile de autovehicule similare înmatriculate în România: pentru cele în privința cărora s-a restituit taxa auto achitată nelegal ori au fost înmatriculate fără plata acestei taxe. Ordonanța timbrului de mediu le impune la vânzare o taxă, în timp ce pentru autovehiculele similare în privința cărora nu s-a restituit taxa auto achitată nelegal această taxă nu este impusă.
V. Prin O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o nouă reglementare în esență cvazi-identică cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 (lege aflată în vigoare până la abrogarea acestui act normativ de către O.U.G. nr. 9/2013).
Prin OUG 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene invariabil această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România (art. 4 alin. 1 lit a din OUG 9/2013), astfel încât rezultă caracterul indirect discriminator față de produsele importate al actualei reglementări interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 T.F.U.E.
Raportat la cele mai sus expuse, rezultă că dispozițiile OUG 9/2013 sunt contrare dispozițiilor art. 110 T.F.U.E. în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre în vederea punerii acestora în circulație în România, întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu, descurajându-se în acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect pe care jurisprudența CJUE l-a sancționat în alte cauze. (a se vedea cauza I. T.).
In mod evident, prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulații a mărfurilor, neutralității impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110TFUE).
Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. In mod aparent, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 este înlăturată discriminarea la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă deoarece, în realitate, aplicarea unor taxe cu titulatura de timbru de mediu în cuantumuri destul de însemnate pentru cele achiziționate second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene conduce în mod evident la diminuarea livrărilor intracomunitare de autovehicule și încurajarea producției interne de astfel de bunuri și achiziționarea lor, o asemenea măsura intrând în categoria celor cu efecte restrictive din punct de vedere cantitativ. Deși, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehiculele second-hand achiziționate din afara României și cele similare de pe piața internă este, cel puțin, identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenției legislativului de înnoire a parcului auto național cu autovehicule produse în țara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziționate din spațiul intracomunitar, numărul tranzacțiilor de vânzare-cumpărare cu autovehiculele deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii poluante fiind infim.
Este adevărat că statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a stabili taxe pentru activitatea de comerț cu bunuri importate însă este necesar ca efectul economic al unei astfel de norme asupra circulației bunurilor importate să nu intre în conflict cu legislația comunitară, rolul judecătorului național fiind de a verifica respectarea principiului egalității de tratament între cele două categorii de mărfuri. Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzezihski C-313/05 și Krawczyhski C 426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art. 110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzezihski).
Prin urmare, și în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013,stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule noi produse în România.
VI. Consideră recurentul că autovehiculul său trebuie comparat cu un autoturism second hand identic de pe piața interna cand a avut loc prima înmatriculare a mașinii in Uniunea Europeana.
In prezenta cauză, la data primei înmatriculări 31.03.2003 in România nu exista taxa de prima inmatriculare conform art. 214 indice 1 din Codul Fiscal sau 0UG 50/2008 ci o taxa modica căreia nu i se poate aplica noțiunea de „valoare reziduala" cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul național auto. Deoarece taxa de prima inmatriculare de 6.953,00 lei este evident mai mare decât taxa de inmatricuare platibila la data de 31.03.2003 considera ca este incalcat Tratatul. Exista, așadar, o diferența de tratament fiscal intre un autoturism second hand importat dintr-un stat membru si care este supus taxei la prima inmatriculare si cele second hand existente de pe piața interna de aceeași natura cu cel importat si care nu au fost supuse taxei prevăzute de 0UG 50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art. 214 indice 1.
In drept, au fost invocate dispozițiile: art.480 alin 1-6 NCPG.art.466, art. 468, art.470 NCPC, art. 44 și ale art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ale art. 6 din Noul Cod Civil, ale art. 1. alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene raportate la cele ale art. 101 alin. (1) lit. a), b), d) și e) din T;F.U.E. (ex-articolul 81 T.C.E.), art. 110 T.F.U.E., art. 8 alin. (1) teza a doua și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 13 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., ale Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013 precum și ale art. 451- 453 din Nc.pr.civ.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 6953 lei, achitată la data de 26.06.2013, pentru înmatricularea unui autoturismului marca BMW, înmatriculat anterior pe teritoriul unui stat membru al UE.
Observând data plății,Curtea constată că în mod legal instanța de fond a respins cererea cu care a fost învestită de reclamant, întrucât reglementarea națională a timbrului de mediu, reprezentată de OUG nr. 9/2013, nu este contrară dreptului comunitar.
Astfel, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 stabilește cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu.
Conform art. 2 lit. i) prima transcriere a dreptului de proprietate reprezintă ”operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare”.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. OUG nr. 9/2013:
”Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Prin urmare, în prezent, timbru de mediu a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român.
Rezultă că instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Prin OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu pentru autoturisme si autovehicule, se plateste potrivit dispozitiilor anterior mentionate, cu ocazia primei inmatriculari in Romania, de catre o persoana fizica sau juridica al carei autoturism este supus înmatricularii, atat pentru autoturisme si autovehicule noi, cat si pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse in Romania.
Altfel spus, timbrul de mediu se datoreaza atat pentru atoturismele noi, cat si pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule care nu fac parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii, situatie in care se apreciaza ca nu poate fi retinuta existenta unei diferente de aplicare a acesteia.
Avand in vedere cele analizate, apreciaza instanta de recurs ca, in speta, nu exista nicio discriminare rezultata din faptul ca reclamantul, care a achizitionat un vehicul rulat, inmatriculat anterior . membru, este obligat a plati timbrul de mediu pentru prima inmatriculare, in conditiile in care, taxa pentru prima inmatriculare este datorata si de catre cei care achizitioneaza un vehicul produs/rulat în Romania.
Or, întreaga jurisprudență comunitară, citată de recurent, care a stabilit caracterul nelegal al versiunilor anterioare (OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012, în perioada de suspendare a aplicării prevederilor art. 4 lit. a) s-a bazat pe efectul indirect discriminatoriu între autoturismele de ocazie importate (supuse taxării) și autovehiculele de ocazie similare, prezente deja pe teritoriul național și pentru care nu exista obligația de plată a taxei de poluare/pentru emisii poluante, fiind fără aplicabilitate în cauza de față, când situația de prezintă diferit.
De asemenea, analizând sentința criticată, Curtea constată că instanța de fond a motivat corespunzător și la subiect respingerea cererii de chemare în judecată, neputând fi reținut motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant O. P. sector 5, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 3, ., . împotriva Sentinței civile nr. 3378/ 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 294, .> și cu intimata – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, sector 2, București, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.V R M/11.02.2015
JUD. FOND G. G. P. - Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( fosta SECȚIE A IX-A)
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 759/2015. Curtea... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 342/2015.... → |
|---|
