Anulare act administrativ. Sentința nr. 973/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 973/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 2707/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.973
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.04.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M.-C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. D. C. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, T. A. având ca obiect „ anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.03.2015 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015 și 03.04.2015 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal reclamantul C. D. C. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, T. A. a solicitat:
I. Anularea raportului de evaluare nr._/0/11/02.04.2014, raport netemeinic și nelegal, întocmit abuziv cu exces de putere, conform căruia au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul conflictului de interese în materie administrativă "întrucât în perioada exercitării funcției publice de conducere acesta s-a aflat în situația în care interesele sale patrimoniale i-au influențat decizia de a semna (fiind chemat să rezolve cereri și să ia decizii cu privire la Sindicatul Direcției Financiare C. S. persoană juridică cu care avea relații cu caracter patrimonial) documente emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., neîndeplinindu-și cu obiectivitate atribuțiile ce îi reveneau, situație ce constituie conflict de interese, în raport de dispozițiile art. 70 coroborate cu dispozițiile art. 79 alin. 1) Ut. a) și c) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.".
II.Obligarea pârâtei ANI la plata de daune morale, având caracter simbolic în cuantum de 1 leu.
III.Obligarea pârâtei T. A. la plata de daune morale, având caracter simbolic în cuantum de 1-leu.
Obligarea pârâților, la suportarea cheltuielilor de judecată, inclusiv onorariu de avocat și oricare cheltuieli pricinuite de prezenta procedură, conform art. 451-455 NCPC.
În motivarea acțiunii, în esență, s-a arătat că întreaga fază de cercetare s-a derulat cu încălcarea art. 13 alin. 1 din Legea 176/2010 deoarece, conform acestei prevederi soluționarea sesizării se face după repartizarea aleatorie.
Schimbarea Inspectorului de Integritate pe durata cercetării încalcă această garanție de imparțialitate, punând sub semnul întrebării întreaga procedură administrativă, zădărnicind principiile edictate de art. 8 alin. 3 și atrăgând nulitatea absolută virtuală, dedusă din formularea imperativă a art. 13 conform căruia cercetarea începe după repartizarea aleatorie a lucrării.
Subliniează că deși în cadrul procedurii în fața ANI, conform legii, avea dreptul la apărare. În realitate acest drept a fost vidat complet de substanță, fiind suprimat în mod concret și efectiv, de către inspectorul de integritate T. A. care a acționat în acest scop.
Modul în care drepturile sale consfințite infraconstituțional de art. 14 din Legea 176/2010 au fost suprimate rezultă direct din aceea că niciodată pe durata procedurii derulată de Inspectorul de Integritate nu i s-a adus la cunoștință care este fapta concretă care reprezintă conflict de interese, fiindu-i deci imposibil să-și exprime un punct de vedere scris ori personal, fiindu-i imposibil să administreze probe în apărare (drept reglementat de art. 14 și 20 alin. 1 din Legea 176/2010).
Nu i s-a adus la cunoștință și nici acum nu știe, fiindcă nu rezultă nici din raportul de evaluare, care sunt interesele personale în discuție, care este atribuția de serviciu neîndeplinită obiectiv și nici care este decizia luată, fiindcă adresa în discuție a fost semnată conform legii și fișei postului pe care este obligat să o respecte.
Solicitarea de a se calcula aceste drepturi nu este prima, practic succede unei alte acțiuni a Sindicatului, inițiată in anul 2009, după rămânerea definitiva a sentinței civile 1843/2008.
Aceleași calcule individuale au fost făcute anterior, tot la solicitarea Sindicatului, care a purtat negocieri cu reprezentanții MFP.
Mai mult, cu adresa 88/13.05.2009 s-a transmis către Direcția Generala a Finanțelor Publice Gorj, la solicitarea acestora, un necesar de credite pentru plata suplimentului postului si a treptei, inclusiv contribuțiile aferente.
Aceste sume au fost determinate de Serviciul Resurse Umane si Salarizare, respectiv Serviciul Financiar, pe baza calculelor individuale pentru fiecare salariat.
Solicitările de credite au fost transmise către DGFP Gorj, deoarece aceasta a primit mandat de reprezentare in instanță din partea MFP, pentru punerea în aplicare a sentinței 1843/2008.
Acțiunile Sindicatului au inclus si transmiterea către DGFP a adresei nr. 108/04.06.2009, prin care Sindicatul solicita acordul meu in scris de a plați suplimentul postului si al treptei in procent de 25% din salariul de baza.
Pe aceasta cale, sindicatul a solicitat emiterea unor decizii privind acordarea acestor drepturi către reclamant.
A fost invocată prescripția extinctivă a răspunderii administrative reținută pe baza unor pretinse (dar inexistente și nedovedite) relații patrimoniale cu Sindicatul DGFP C. S., având în vedere că în conformitate cu raportul de evaluare nr._/G/II/02.04.2014, fapta pentru care a fost cercetat reclamantul, este sancționată de art. 25 din Legea 176/2010.
Așadar, fiind vorba despre o sancțiune administrativă disciplinară, corelativă unei fapte incriminate prin lege specială, temeiul răspunderii funcționarului public este legea generală și anume Legea 188/1999.
Acest cadrul legal este de altfel norma generală conform art. 32 din Legea 176/2010: "Dispozițiile prezentei legi se completează cu [...], ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Dispozițiile Legii 188/1999 instituie răspunderea disciplinară stabilind cu titlu expres și imperativ în art. 77 alin. 5 că pentru faptele disciplinare ale funcționarului public termenul de prescripție este:
"(5) Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare."
Acest raport de control intern a vizat perioada - 28.10._12, dar, și-a încetat activitatea în funcția de Director Executiv (la care se referă exclusiv raportul ANI) la data de 04.07.2012.
Raportul întocmit la 14.02.2013 dispune sesizarea Comisiei de Disciplină în termen de 5 zile, adică cel târziu la 19.02.2013.
Cum până la 19.02.2014 nu i-a fost aplicată nici o sancțiune disciplinară pentru aceeași faptă ce a fost sesizată ANI, apreciază că operează prescripția răspunderii disciplinare, astfel că raportul ANI emis la 02.04.2014 vizând fapte prescrise este nelegal.
Mai arată reclamantul că se reține în sarcina sa, C. D. C., că se face vinovat de conflict de interese prin faptul că a avut relații patrimoniale cu Sindicatul DGFP C. S..
Sub acest aspect, respectiv existența unor relații patrimoniale cu Sindicatul DGFP C. S., afirmă fără nici un dubiu că nu există nici o relație patrimonială între reclamant și Sindicatul DGFP C. S. începând cu 07.09.2005, după examenul de promovare si numirea sa pe funcția de director executiv.
Raportul indică existența unei relații patrimoniale sau unor relații cu caracter patrimonial între subsemnatul și Sindicat, dar nu arată cu subiect și predicat, în ce constau aceste relații.
Chiar și așa, cum nicio relație nu există între el și Sindicat, motiv pentru care probabil nici raportul nu menționează vreo probă și evită să indice în mod clar în ce rezidă aceste relații patrimoniale, este clar că nu se poate vorbi, a fortiori, de existenta unei relații patrimoniale.
Așadar, nici o valoare economică, nu a părăsit patrimoniul sau pentru a ajunge în patrimoniul Sindicatului și cu atât mai mult, viceversa.
Raportul este așadar netemeinic fiindcă reține fapte care în realitate nu există în materialitatea lor, fapte neadevărate.
Hotărârea judecătorească prin care au fost acordate drepturile salariale este irevocabilă. Drepturile salariale cuvenite (inclusiv suplimente ori sporuri) nu pot constitui interes personal, ci un drept cuvenit prin lege!
Interesul personal de natura patrimonială vizat de art. 70 nu poate fi tocmai salariul, fiindcă atunci orice act de serviciu este un potențial conflict de interese, deoarece orice angajat, funcționar public sau nu, își îndeplinește munca și implicit orice act de serviciu, având reprezentarea și tocmai pentru a primi un salariu care nu este nimic altceva decât echivalentul bănesc al muncii.
Nu numai interesul personal de natură patrimonială este cerut de lege ca și condiție constitutivă a conflictului de interese administrativ, ci și o condiție suplimentară esențială de natură subiectiv-volitivă, anume, ca acest interes să poată influenta îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu obiectivitate.
Ad absurdum.
Suntem în ipoteza unui conflict de interese potențial, menționat expres în raportul de evaluare și reținut în sarcina sa cu exemplificarea - a stabilit relații de natură patrimonială cu Sindicatul (pg. 9 din 11 paragraf ultim a raportului de evaluare) ?!.
Trecând peste faptul că dreptul său la sporurile salariale, cu atât mai mult cu cât era consfințit prin decizie irevocabilă ce intră în sfera de protecție a art. 6.1. din Convenție, nu poate fi un interes patrimonial personal de natură a influența actele de serviciu, ci element esențial al raportului de muncă va demonstra că nu poate influenta atribuțiile de serviciu.
Conform Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 1348/2009 in vigoare in anul 2012 cap. II art. 5, în calitate de director executiv avea dreptul de a emite decizii care au caracter de act administrativ de autoritate individual.
Pentru toate motivele invocate, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a inspectorului de integritate T. A. și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea ca temeinic și legal a raportului de evaluare_/G/II/02.04.2014 întocmit de inspecția de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.
Art. 32 din Codul de Procedură civilă, prezintă condițiile de exercitare a acțiunii civile:
(1)Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:
a)are capacitate procesuală, în condițiile legii;
b)are calitate procesuală;
c)formulează o pretenție;
d)justifică un interes.
(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor
Din cuprinsul art. 36 din același act normativ, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Astfel, calitatea procesuală este una din condițiile necesare pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în proces, presupunând existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular dreptului juridic dedus judecății, respectiv între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, iar excepția lipsei calității procesuale reprezintă mijlocul procedural prin care se invocă, fie existența încălcării unui drept izvorât dintr-un raport juridic de drept material, fie inexistența unei legături de conexitate cu un astfel de raport, care să-i confere îndreptățirea acelei persoane de a sta în judecată, fie lipsa abilitării pe care legea o conferă, în mod excepțional, unor persoane străine de raportul juridic de drept substanțial pentru ocrotirea unor drepturi legitime ale unor persoane sau apărarea unui interes social.
Solicită a se observa faptul că raportul de evaluare a fost întocmit de către doamna T. A. în calitate de inspector de integritate prin interpretarea documentelor primite de la diferitele entități precum și a legislației în vigoare.
Totodată, solicită a se observa faptul că reclamantul nu poate demonstra existența vreunui prejudiciu adus de către inspectorul de integritate, astfel încât în speță nu poate fi incident art. 16 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
Potrivit procedurii stabilite de Legea nr. 176/2010, repartizarea lucrărilor către inspectorii de integritate se face în mod aleatoriu, de către conducerea inspectorilor de integritate, prin sistem electronic. De asemenea, repartizarea lucrării inițiate la sesizarea atât a oricărei persoane fizice sau juridice, cât si a celei din oficiu, se face în mod aleatoriu.
În fapt, în data de 13.03.2013, urmare înregistrării unei sesizări formulate de Direcția Corpul de Control - Direcția Generală de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (la care a fost anexat Raportul . de control intern nr._/14.02.2013 privind încălcarea regimului conflictelor de interese de către C. D.- C., director executiv al DFFP C.-S.), în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a declanșat, în lucrarea nr._/S/II/13.03.2013, evaluarea respectării regimului conflictelor de interese de către C. D.-C., director executiv în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
Activitatea de evaluare s-a efectuat pentru perioada 23.09._12 (data numirii în funcție publică de conducere - data semnării adresei nr. 196/13.02.2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.- S.).
Contestatorul exercită funcție publică începând cu data de 28.07.2000, iar la data de 23.09.2005 a fost numit în funcție publică de conducere (director executiv) în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C.- S. (detașat, începând cu data de 06.01.2013 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C.- S., în funcția de director executiv);
În calitate de director executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., la data de 13.02.2012 a semnat două adrese (înregistrate sub același număr, respectiv nr. 196/13.02.2012) cu conținut diferit, cu care a fost transmisă Sindicatului Direcției Financiare C.-S., situația întocmită, la cererea Sindicatului, de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. privind calculul suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare aferente perioadei 22.03._08, pentru 444 de angajați ai Direcției (calcul efectuat pentru 25% din salariul de încadrare pentru suplimentul postului și 25% din salariul de încadrare pentru suplimentul treptei de salarizare).
Prin Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. (rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 519/02.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara), Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a fost obligată să plătească reclamanților (total 444 de reclamanți, printre care și C. D.-C.) reprezentați de Sindicatul Direcției Financiare C.-S. „drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public".
În vederea punerii în executare silită a Sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, Sindicatul Direcției Financiare C.-S. (în calitate de reprezentant legal al reclamanților - printre care și C. D.-C.) a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. (prin adresa nr. 02/08.02.2012 transmisă de Sindicat Jn atenția d-nului director executiv D. C. C." să i se pună „la dispoziție o situație reprezentând sumele cuvenite salariaților menționați în hotărârea judecătorească, sume calculate la procentul estimat de noi de câte 25% asupra salariului de încadrare (25% suplimentul postului și 25% suplimentul treptei de salarizare)".
Ulterior semnării, în calitate de director executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice C.- S., a celor două adrese înregistrate sub același număr (respectiv nr. 196/13.02.2012), persoana evaluată a solicitat executarea silită a debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S.:
•indirect, prin creditorul Sindicatul Direcției Financiare C.-S. - reprezentantul legal al celor 444 de reclamanți, printre care și persoana evaluată, menționați în Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S., Biroului Executorului Judecătoresc N. N.. Cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul Judecătoresc N. N. (admisă de Judecătoria Reșița, prin încheierea nr. 403/15,03,2012 pronunțată în dosarul nr,_ ) a fost însoțită de un „centralizator" întocmit de creditorul Sindicatul Direcției Financiare C.-S. în baza situației transmise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. cu adresele nr. 196/13.02.2012, „centralizator" ce conține (ultimul paragraf) mențiunea „Totalul acestor sume a fost preluat de pe lista nominală întocmită la nivelul DGFP C.-S. ...., urmare solicitării adresată sindicatului de către beneficiarii Sentinței civile nr. 1843/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.- S. în dosarul nr_ °
- direct și personal Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda S. A.. Cererea de încuviințare a executării silite formulată de Executorul Judecătoresc Casagranda S. A. (admisă de Judecătoria Sectorului 5 București, prin încheierea din data de 28.08.2012 pronunțată în dosarul nr._/302/2012) a fost însoțită de situația individuală privind pe C. D., transmisă Sindicatului Direcției Financiare C.-S. de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., cu adresele nr. 196/13.02.2012;
Rezultă că în perioada exercitării funcției publice de conducere (director executiv) în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.- S., aflată în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara), C. D.-C. s-a aflat în situația - ce constituie conflict de interese, în raport cu dispozițiile art. 70 și art. 79 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 - în care interesele sale patrimoniale i-au influențat decizia (luată ca urmare a faptului că a fost chemat să ia o astfel de decizie, cu privire la o persoană juridică - Sindicatul Direcției Financiare C.-S., cu care avea relații cu caracter patrimonial) de a semna adresele nr. 196/13.02.2012 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. (adrese cu care au fost transmise situațiile solicitate de Sindicat, întocmite folosindu-se procentul indicat în cerere de Sindicat, respectiv procentul de 25% din salariul brut, pentru fiecare supliment), neîndeplinindu-și cu obiectivitate atribuțiile ce-i reveneau în exercitarea funcției publice de conducere.
Dacă și-ar fi îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile ce-i reveneau în exercitarea funcției publice de conducere, s-ar fi abținut de la rezolvarea cererii nr. 02/08.02.2012 a Sindicatului Direcției Financiare C.-S. și implicit de la luarea deciziei de a semna adresele nr. 196/13.02.2012 (întrucât, pe de o parte se afla în relații cu caracter patrimonial cu Sindicatul, iar pe de altă parte cunoștea că instanța nu a stabilit, prin Sentința Civilă nr. 1843/28.10.2008, cuantumul procentului de calcul al drepturilor bănești și că situațiile respective erau solicitate de Sindicat în scopul efectuării silite a plății de către Direcția Financiare C.-S. - așadar erau solicitate în scopul producerii de efecte juridice) și l-ar fi informat de îndată, cu privire la această situație, pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct (persoană care avea obligația să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 79 alin. (2) teza ultimă și alin 3 din Legea nr.161/2003.
C. D.-C. nu numai că nu s-a abținut de la rezolvarea cererii nr. 02/08.02.2012 a Sindicatului Direcției Financiare C.-S. și implicit de la luarea deciziei de a semna adresele nr. 196/13.02.2012, dar a și folosit (atât indirect prin Sindicat, cât și direct și personal) în vederea executării silite a Direcția Financiare C.-S., situația drepturilor bănești calculată pentru sine la procentul de 25% din salariul brut pentru fiecare supliment
Cu alte cuvinte, interesul său patrimonial constând în obținerea, de la Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., a sumei maxime pe care o putea obține (procentul de 25% din salariul brut pentru fiecare supliment reprezenta cuantumul maxim prevăzut de lege, în condițiile în care instanța nu a stabilit, prin Sentința Civilă nr. 1843/28.10.2008 cuantumul procentului) i-a Influențat decizia (luată ca urmare a faptului că a fost chemat să ia o astfel de decizie, cu privire la o persoană juridică - Sindicatul Direcției Financiare C.-S., cu care avea relații cu caracter patrimonial) de a semna adresele nr. 196/13.02.2012, neîndeplinindu-și cu obiectivitate atribuțiile ce-i reveneau în exercitarea funcției publice de conducere. Astfel, persoana evaluată a încălcat obligația ce-i revenea în conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. (2) din același act normativ (obligația de a se abține de la rezolvarea cererii respectiv luarea deciziei de a semna adresele nr. 196/13.02.2012), și implicit, obligațiile ce-i reveneau în i conformitate cu dispozițiile Codului de conduită a funcționarilor publici.
Deși Sindicatul Direcției Financiare C.-S. cunoștea că instanța nu a stabilit cuantumul suplimentelor la plata cărora a fost obligată Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., după data (02.04.2009) rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței Civile nr. 1843/28.10.2008 pronunțate de Tribunalul C.-S., în vederea punerii în executare a acesteia, la data de 08.02.2012 (cu adresa nr. 02/08.02.2012 formulată „în atenția dlui director executiv D. C. C.") a solicitat - inclusiv în numele si pentru C. D.-C. - Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., ca, „ținând cont... de necesitatea punerii în aplicare a acestei sentințe, necesitate determinată de dreptul solicitanților de a beneficia de aceste sume", să i se pună „la dispoziție o situație reprezentând sumele cuvenite salariaților menționați în hotărârea judecătorească, sume calculate la procentul estimat de noi de câte 25% asupra salariului de încadrare (25% suplimentul postului și 25% suplimentul treptei de salarizare".
Deși persoana evaluată, aflată în relații cu caracter patrimonial cu Sindicatul Direcției Financiare C.-S., cunoștea atât faptul că instanța nu a stabilit cuantumul suplimentelor la plata cărora a fost obligată Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., cât și faptul că Sindicatul a solicitat - inclusiv pentru și în numele său - respectivele situații în vederea punerii în executare a Sentinței Civile nr, 1843/28.10.2008, la data de 13.02.2012, în calitate de director executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., acesta a semnat adresele înregistrate sub nr. 196/13.02.2012, cu care a fost transmisă Sindicatului Direcției Financiare C.-S. situația solicitată, conținând sume calculate (pentru fiecare dintre cei 444 de reclamanți menționați în Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, printre care și C. D.-C.) la procentul de 25% pentru fiecare supliment, așa cum a fost indicat și solicitat de Sindicat.
În contestația sa, domnul C. D. C. a invocat „prescripția extinctivă a răspunderii administrative":
Față de această apărare a contestatorului, precizează faptul că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 161/2003, precum și cele ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora „Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora " (s.n ).
Față de aceasta, arătă că interesul patrimonial al contestatorului, reprezentat de obținerea, de la Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., a sumei maxime pe care o putea obține (procentajului de 25% din salariul brut pentru fiecare supliment reprezenta cuantumul maxim prevăzut de lege, în condițiile în care instanța nu a stabilit, prin Sentința Civilă nr. 1843/28.10.2008 cuantumul procentului), i-a influențat decizia (luată ca urmare a faptului că a fost chemat să ia o astfel de decizie, cu privire la o persoană juridică - Sindicatul Direcției Financiare C.-S., cu care avea relații cu caracter patrimonial) de a semna adresele nr. 196/13.02.2012, neîndeplinindu-și cu obiectivitate atribuțiile ce-i reveneau în exercitarea funcției publice de conducere.
Astfel, persoana evaluată a încălcat obligația ce-i revenea în conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. (2) din același act normativ (obligația de a se abține de la rezolvarea cererii respectiv luarea deciziei de a semna adresele nr. 196/13.02.2012), și implicit, obligațiile ce-i reveneau în conformitate cu dispozițiile Codului de conduită a funcționarilor publici.
De asemenea, contestatorul invocă hotărârea penală a Curții de Apel Timișoara (hotărârea nr. 311/P/16.12.2013 pronunțată de Secția Penală a Curții de Apel Timișoara în dosarul nr._ ).
Față de aceasta, arătă că nu poate constitui cauză de înlăturare a acestui caz de conflict de interese m materie administrativă împrejurarea că drepturile salariale erau stabilite prin hotărâre judecătorească și nu prin documentul semnat de acesta. Hotărârea citată de contestator se referă exclusiv la elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, iar nu la un conflict de interese în materie administrativă.
Prin răspunsul la întâmpinare petentul a arătat că dreptul său la apărare în faza administrativă a fost încălcat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:
S-a constatat că petentul este invinuit de ANI că „nu numai că nu s-a abținut de la rezolvarea cererii nr. 02/08.02.2012 a Sindicatului Direcției Financiare C.-S. și implicit de la luarea deciziei de a semna adresele nr. 196/13.02.2012, dar a și folosit (atât indirect prin Sindicat, cât și direct și personal) în vederea executării silite a Direcția Financiare C.-S., situația drepturilor bănești calculată pentru sine la procentul de 25% din salariul brut pentru fiecare supliment”.
Într-adevăr în perioada exercitării funcției publice de conducere (director executiv) în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.- S., aflată în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara), C. D.-C. s-a aflat în situația - ce constituie conflict de interese, în raport cu dispozițiile art. 70 și art. 79 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 - în care interesele sale patrimoniale i-au influențat decizia (luată ca urmare a faptului că a fost chemat să ia o astfel de decizie, cu privire la o persoană juridică - Sindicatul Direcției Financiare C.-S., cu care avea relații cu caracter patrimonial) de a semna adresele nr. 196/13.02.2012 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. (adrese cu care au fost transmise situațiile solicitate de Sindicat, întocmite folosindu-se procentul indicat în cerere de Sindicat, respectiv procentul de 25% din salariul brut, pentru fiecare supliment).
Deși persoana evaluată, aflată în relații cu caracter patrimonial cu Sindicatul Direcției Financiare C.-S. cunoștea atât faptul că instanța nu a stabilit cuantumul suplimentelor la plata cărora a fost obligată Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., cât și faptul că Sindicatul a solicitat - inclusiv pentru și în numele său - respectivele situații în vederea punerii în executare a Sentinței Civile nr, 1843/28.10.2008, la data de 13.02.2012, în calitate de director executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., acesta a semnat adresele înregistrate sub nr. 196/13.02.2012, cu care a fost transmisă Sindicatului Direcției Financiare C.-S. situația solicitată, conținând sume calculate (pentru fiecare dintre cei 444 de reclamanți menționați în Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, printre care și C. D.-C.) la procentul de 25% pentru fiecare supliment, așa cum a fost indicat și solicitat de Sindicat.
Curtea a apreciat că inspectorul de integritate, ca angajat al Agenției de Integritate nu are calitate procesuală pasivă în plângerea celui evaluat. Instituția ANI este emitenta raportului de evaluare și instituția se folosește de serviciile unor agenți de integritate, secretare, șoferi, agenți procedurali.
Cu privire la motivele procedurale ale petentului (nerespectarea procedurii administrative în fața ANI, cu privire la repartizarea aleatorie a dosarului, nerespectarea dreptului său la apărare), în fața Curții nu a reieșit că dosarul petentului a fost realizate în alt mod decât cel regulamentar, folosit pentru instrumentarea tuturor dosarelor ANI.
Dreptul său la apărare este asigurat inclusiv prin accesul la instanță, drept de care a beneficiat și în fața ANI prin prezentarea punctului de vedere. Conform legii, dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. Persoana informată este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris. Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Petentul a prezentat punctul său de vedere înregistrat sub nr. 7507/G/II/24.02.2014. Rapoartele de repartizare aleatorie există la filele 354, 355 vol II. dosar.
Dacă după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.
Se constată că raportul de evaluare îndeplinește condițiile privind conținutul: a) partea descriptivă a situației de fapt;
b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;
c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;
d) concluzii.
Prin conflict de interese Curtea înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.
În speță, petentul în perioada exercitării funcției publice de conducere (director executiv) în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.- S., aflată în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara), C. D.-C. s-a aflat în situația - ce constituie conflict de interese, în raport cu dispozițiile art. 70 și art. 79 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 - în care interesele sale patrimoniale i-au influențat decizia (luată ca urmare a faptului că a fost chemat să ia o astfel de decizie, cu privire la o persoană juridică - Sindicatul Direcției Financiare C.-S., cu care avea relații cu caracter patrimonial) de a semna adresele nr. 196/13.02.2012 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. (adrese cu care au fost transmise situațiile solicitate de Sindicat, întocmite folosindu-se procentul indicat în cerere de Sindicat, respectiv procentul de 25% din salariul brut, pentru fiecare supliment).
Semnarea adreselor în cauză a servit la continuarea procedurii de executare silită a debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., prin creditorul Sindicatul Direcției Financiare C.-S. - reprezentantul legal al celor 444 de reclamanți, printre care și persoana evaluată, menționați în Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S., Biroului Executorului Judecătoresc N. N.. Cererea de încuviințare a executării silite formulată de Executorul Judecătoresc N. N. (admisă de Judecătoria Reșița, prin încheierea nr. 403/15,03,2012 pronunțată în dosarul nr,_ ) a fost însoțită de un „centralizator" întocmit de creditorul Sindicatul Direcției Financiare C.-S. în baza situației transmise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. cu adresele nr. 196/13.02.2012, „centralizator" ce conține (ultimul paragraf) mențiunea „Totalul acestor sume a fost preluat de pe lista nominală întocmită la nivelul DGFP C.-S. ...., urmare solicitării adresată sindicatului de către beneficiarii Sentinței civile nr. 1843/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.- S. în dosarul nr_ . Cererea de încuviințare a executării silite formulată de Executorul Judecătoresc Casagranda S. A. (admisă de Judecătoria Sectorului 5 București, prin încheierea din data de 28.08.2012 pronunțată în dosarul nr._/302/2012) a fost însoțită de situația individuală privind pe C. D., transmisă Sindicatului Direcției Financiare C.-S. de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., cu adresele nr. 196/13.02.2012.
Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiași comisii, constituite conform legii, cu funcționari publici care au calitatea de soț sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.
În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință.
Conducătorul autorității sau instituției publice, la propunerea șefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcționarul public în cauză, va desemna un alt funcționar public, care are aceeași pregătire și nivel de experiență.
Încălcarea dispozițiilor privind conflictul de interese poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.
Se constată că principiile care guvernează conduita profesională a funcționarilor publici trebuie să fie următoarele:
a) supremația Constituției și a legii, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a respecta Constituția și legile țării;
b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcției publice;
c) asigurarea egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a aplica același regim juridic în situații identice sau similare;
d) profesionalismul, principiu conform căruia funcționarii publici au obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate;
e) imparțialitatea și independența, principiu conform căruia funcționarii publici sunt obligați să aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea funcției publice;
f) integritatea morală, principiu conform căruia funcționarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alții, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcției publice pe care o dețin, sau să abuzeze în vreun fel de această funcție;
g) libertatea gândirii și a exprimării, principiu conform căruia funcționarii publici pot să-și exprime și să-și fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri;
h) cinstea și corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcției publice și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu funcționarii publici trebuie să fie de bună-credință;
i) deschiderea și transparența, principiu conform căruia activitățile desfășurate de funcționarii publici în exercitarea funcției lor sunt publice și pot fi supuse monitorizării cetățenilor.
Cu privire la prescripția răspunderii administrative invocate de petent, Curtea a constatat că activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora (art. 11 din Legea nr. 176/2010), adresele fiind semnate în anul 2012, iar cercetarea conflictului de interese fiind realizat în anul 2014.
Deși petentul invocă faptul că drepturile bănești respective erau cuvenite prin lege și că Decizia penală nr.311/PI/16.12.2013 a CATimișoara a apreciat că „nu se poate susține că aceste drepturi salariale au fost calculate fără a exista vreun temei legal”, totuși definiția „conflictului de interese” face ca semnarea respectivelor adrese să lase o aparență de lipsă de neutralitate în activitatea sa respectivă, corelată cu existența unui interes propriu în cuantificarea propriu-zisă a drepturilor cuvenite.
Pentru aceste motive, raportat la art. 70, 79 din Legea nr. 161/2003, art. 24 din Legea nr. 176/2010, Curtea va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a inspectorului de integritate. Respinge cererea formulată de reclamantul C. D. C. domiciliat în Reșița, ..73,. S. și cu domiciliul ales în București, .,sector 2 în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, T. A. ambii cu sediul în București, ..15,sector 1, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-C. I. D. Ș.
Tehred.M.C.I.
Dact D.S/5ex
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2628/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 910/2015. Curtea de... → |
|---|
