Acţiune în constatare. Sentința nr. 1406/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1406/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 19986/302/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1406
Ședința publică de la 19.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul C. G. E. în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul reprezentat prin consilier juridic B. G. care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul a depus prin serviciul registratură note de ședință și pârâtul a depus note scrise însoțite de practică judiciară, după care:
Pârâtul, prin consilier juridic, precizează la întrebarea instanței că renunță la a mai susține excepția netimbrării, față de faptul că reclamantul a achitat taxa judiciară astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță și că susține în continuare celelalte excepții invocate prin întâmpinarea depusă în fața Judecătoriei Sectorului 5.
Curtea acordă cuvântul pârâtului pentru susținerea excepțiilor inadmisibilității, lipsei de interes și autorității de lucru judecat, invocate prin întâmpinarea formulată în cauză.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției inadmisibilității și a lipsei de interes, arătând că i s-a răspuns reclamantului la solicitările sale iar precizarea cererii de chemare în judecată este nemotivată în fapt și în drept, fapt ce atrage inadmisibilitatea. Arată că reclamantul face o confuzie cu privire la funcția de comandă iar M. Apărării i-a răspuns în repetate rânduri că activitățile sale nu beneficiau de o comandă, neavând nici un om în comandă, motiv pentru care nu se putea lua acest spor în considerare la calculul pensiei. Arată că pentru recalcularea pensiei cu luarea în calcul a acestui spor ar trebui să fie vorba de o funcție de comandă și nu de comandament. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat solicită de asemenea admiterea având în vedere cele cinci sentințe pronunțate pe aceste aspecte.
Având cuvântul pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii solicitând să se aibă în vedere în primul rând faptul că cererea nu este motivată. Solicită amendarea reclamantului pentru abuz de drept și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul C. G. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constatate că funcția „Ofițer cu evidența efective" din statele de organizare ale Escadrilei 38 Aviație Cercetare nr. 13.18.01.00.5, valabil în perioada 30 iunie 1978 - 30 iunie 1981 și nr. 13.18.01.00.5, valabil în perioada 30 iunie 1981 - 30 iulie 1988, a fost în componența structurii „Comandament (comandă).
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 19 august 1979 - 14 octombrie 1982, subsemnatul a /ost încadrat pe funcția de „Ofițer cu evidența efective", comandă la Escadrila "38 Aviație Cercetare - Unitatea Militară nr._ Fetești, județul Ialomița, în prezent desființată.
Unele structuri ale Ministerului Apărării Naționale, respectiv Centrul M. Județean B. și Statul M. al Forțelor Aeriene, refuză să certifice faptul că funcția „Ofițer cu evidența efective" ar fi fost în compunerea structurii „Comandament (comandă) în perioada în care reclamantul a ocupat funcția respectivă.
Pârâtul M. Apărării Naționale a formulat întâmpinare, invocând mai multe excepții procesuale.
Astfel, pârâta a invocat EXCEPȚIA AUTORITĂȚII DE LUCRU JUDECAT având în vedere faptul că acțiunea reclamantului având ca obiect „refuz soluționare cerere" a fost deja soluționată irevocabil în dosarul_ .
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii pentru considerentul că prezenta cerere a rămas fără obiect, M. Apărării Naționale comunicându-i reclamantului în mod repetat faptul că funcția pe care a îndeplinit-o „nu este similară și nici asimilată cu funcția de șef al personalului, fapt pentru care nu vi s-a eliberat adeverința solicitată" prin răspunsul Ar6076/28.06.2013 al U.M._ București și alte adrese. "
Învederează instanței și faptul că această cerere se mai regăsește în alte 4 dosare civile (_ ,_ ,_ ,_ ), care fost deja soluționate, iar la P. M. de pe lângă Tribunalul M. București se află în faza de cercetare dosarul penal 237/P/2013.
Precizează că reclamantul a solicitat constatarea faptului că funcția de "ofițer cu evidența efective" a fost în componența structurii "comandament".
Mai mult acesta face o confuzie între noțiunea de comandament și funcție de comandă, în încercarea de a pretinde că a lucrat în condiții deosebite, special sau alte condiții, pentru a justifica pretinsul dreptul său de a beneficia de spor la vechimea în serviciu, conform Hotărârii de Guvern nr. 1294/2001 și încearcă astfel inducerea în eroare a instanței de judecată.
M. Apărării Naționale i-a răspuns petentului că activitatea desfășurată de acesta nu poate fi încadrată în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale sau alte condiții, astfel încât să beneficieze de recalcularea pensiei ca urmare a majorării vechimii în serviciu.
Odată cu dovada autorității de lucru judecat solicită și amendarea reclamantului pentru abuz de drept.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, reclamantul a susținut următoarele:
Potrivit legii, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.
Puterea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Altfel spus, pentru a exista puterea lucrului judecat trebuie ca o instanță să se fi pronunțat pe fondul cauzei, respectiv, să fie dată o soluție cuprinsă într-o hotărâre definitivă și irevocabilă, soluție prezumată a exprima adevărul, iar drepturile recunoscute prin hotărârea dată nu trebuie să fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară .
O cerere similară NU a mai fost formulată, dosarele enumerate de pârât în întâmpinare NU au nicio legătură cu acțiunea de față.
În concluzie, excepția autorității de lucru judecat NU poate fi primită.
Examinând cu prioritate excepțiaautorității de lucru judecat invocată de pârâtă, ce poate conduce la inutilitatea cercetării pe fond a litigiului în temeiul disp. art. 248 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Este de principiu că există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți cu aceeași calitate procesuală, iar potrivit art. 166 c. pr. civ. excepția poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a pricinii.
Prin urmare, pentru a exista lucrul judecat trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar prima hotărâre definitivă, să fi rezolvat cauza dedusă judecății.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că aceeași acțiune, cu aceleași considerente și întemeiată pe același text de lege s-a soluționat între aceleași părți prin sentințele 532/22 aprilie 2013 și 501/6 martie 2014, fiind respinsă pentru considerentele reținute pe larg în motivare.
Împrejurarea că primele solicitări au fost respinsă nu deschide reclamantului calea promovării unei noi cereri de chemare în judecată cu același obiect, fiind aplicabile în cauză prevederile privind autoritatea de lucru judecat.
Susținerile reclamantului că acțiunile soluționate anterior nu au legătură cu prezenta cauză nu pot fi primite, de vreme ce finalitatea dorită era aceeași atât în dosarele cu nr._ ,_ soluționate definitiv, cât și în prezenta speță.
Pe cale de consecință, excepția va fi admisă, iar acțiunea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă.
În ce privește solicitarea pârâtei de amendare a reclamantului pentru abuz de drept, Curtea constată că nu se impune o atare sancțiune, atâta vreme cât nu s-a dovedit în cauză că acesta și-a exercitat drepturile procesuale cu rea credință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. G. E. cu domiciliul în com. Chiojdu, ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, sect.5, ., ca inadmisibilă.
Respinge cererea de amendare a reclamantului pentru abuz de drept.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. G. C. O.
Red.jud.M.G./4ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2545/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3481/2015.... → |
|---|
