Obligaţia de a face. Decizia nr. 2545/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2545/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 21968/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2545
Ședința publică din data de 04.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S. N. D. împotriva sentinței civile nr.1542/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat Nere D., cu împuternicire avocațială nr._/2014, depusă la fila 7 din dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții faptul că la data de 10.04.2015, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă U. S. Haret a depus recurs provocat, în 3 exemplare, însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, lipsind concluziile solicitate Ministerului Educației Naționale, după care,
Curtea comunică avocatului recurentei-reclamante un exemplar al precizărilor depuse de intimata-pârâtă U. S. Haret și apreciază că, în raport de faptul că în procedura de regularizare a fost comunicată întâmpinarea formulată de U. S. Haret, nu mai este necesară comunicarea precizărilor, deoarece acestea reiau susținerile din întâmpinare.
Totodată, Curtea, în raport de poziția exprimată de intimata-pârâtă U. S. Haret și de faptul că aceasta a și timbrat recursul, dispune rectificarea citativului, în sensul că intimata-pârâtă U. S. Haret va avea calitatea de recurentă-pârâtă.
La interpelarea Curții, avocatul recurentei-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cele două recursuri.
Avocatul recurentei-reclamante, în principal, solicită admiterea recursului lor, astfel cum a fost precizat și motivat, în sensul desființării hotărârii atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii formulate.
În susținerea recursului, arată că, prin hotărârea recurată, instanța de fond a judecat alte capete de cerere decât cele cu care a fost sesizată. Prin înscrisurile atașate dosarului au demonstrat că între reclamantă și pârâta U. S. Haret a existat un raport educațional, în sensul că, odată cu promovarea examenului de licență de către reclamantă, pârâta U. S. Haret avea obligația de a emite diploma și suplimentul de diplomă.
În concluzie, solicită admiterea ambelor recursuri, inclusiv al recurentei-pârâte U. S. Haret, cu obligarea Ministerului Educației Naționale la tipărirea suplimentului de diplomă și a diplomei de licență pentru reclamantă, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, atât în fond, cât și în recurs, și onorariu de avocat de la fond.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 1542/03.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a IX-a C. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de chemata în garanție, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. N. D. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București și pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, a reținut, în esență că, față de prevederile art. 5 alin. 1 din Ordinul 2284/2007, U. S. Haret nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie. Corelativ, MECTS nu poate fi obligată la aprobarea tipizatului aferent diplomei decât în măsura verificării primei ipoteze.
Pentru forma de învățământ FR a Facultății de D. și Administrație Publică din București, specializarea Administrație Publică, la data înmatriculării reclamanților, această unitate nu avea o acreditare/autorizare distinctă, astfel încât reclamantul nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii și prin urmare acesta nu este îndreptățit a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici U., nu este îndreptățită să emită astfel de acte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S. N. D., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 11.09.2014.
În motivare, a arătat că este îndreptățită la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul că sunt absolvenți de studii universitare ai Universității S. Haret București și au promovat examenele de licență in sesiunea iulie 2009. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverințele corespunzătoare, a căror valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diplomele de licență. A mai menționat că formele de învățământ urmate au fost acreditate, că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau, astfel încât pârâta U. S. Haret are obligația să i elibereze diplomele de licență iar pârâtul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a le recunoaște titlul de licențiat. În măsura în care ar fi existat anumite neclarități în desfășurarea programelor de studii de licență parcurse în perioada 2004-2009 la U. S. Haret, pârâtul MECTS avea responsabilitatea de lua măsuri anterior începerii școlarizării, lucru ce nu s-a întâmplat. A mai arătat că este nedrept să nu poată beneficia de efectele teoriei validității aparenței în drept.
Întrucât nu a ținut cont de toate aceste aspecte, soluția primei instanțe este nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, Codul de procedură civilă, Legea nr. 85/1995.
Intimata U. „ S. HARET", a formulat întâmpinare, solicitând admiterea si modificarea in parte a soluției pronunțate de instanța de fond, in sensul de a admite atât acțiunea, cat si cererea de chemare in garanție a MEN (fost MECTS).
A precizat că nu poate fi admis recursul fără a fi admisă și cererea de chemare în garanție.
A arătat că U. S. Haret a fost înființata prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ (art. 1), iar facultatea urmată de reclamanți, a fost acreditata incă din anul 2002 prin insasi Legea de înființare a Universității S. Haret, nr. 443/2002.
U. S. Haret, avea dreptul ca in anul 2006 sa organizeze formele de învatamant seral FR si ID, atâta timp cat nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de invatamant.
A mai arătat că se impune admiterea cererii si in considerarea respectării principiului coerentei si unității jurisprudenței, consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, la data de 10.04.2015, intimata U. „ S. HARET", a depus o precizare privind calificarea juridică a întâmpinării sale față de dispozițiile art. 491 N.C.p.c. raportat la art. 473 N.C.p.c., în sensul că ea constituie și un recurs provocat
În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Recursurile sunt fondate.
Reclamanta a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică din București – Specializarea Administrație Publică, forma de învățământ FR, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința de licențiat.
Potrivit Ordinului MECT nr.2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rol conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentei i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, aceasta are dreptul la eliberarea diplomei de licențiat și suplimentului de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată de aceasta fiind întemeiată. La fel, față de cele mai sus reținute, Curtea constată că revine Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului obligația de a-și da avizul și de a desemna unitatea de specialitate pentru tipărirea diplomelor de licență, astfel încât U. S. Haret să poată elibera reclamanților diploma de licență.
Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și art. 498 NCPC, va dispune admiterea recursului și a recursului provocat, va casa sentința civilă recurată și, rejudecând, va admite acțiunea și cererea de chemare în garanție, va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, va obliga chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă.
Totodată, Curtea va obliga chematul în garanție MEN la plata către pârâta USH a cheltuielilor de judecată la fond în cuantum de 104,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă, respectiv va obliga intimatul-chemat în garanție la plata către recurenta USH a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 104,15 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă.
În acest din urmă sens, Curtea reține că potrivit art. 451 alin. 2 NCPC, „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”, iar potrivit art. 453 alin.1 NCPC „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Pentru a hotărî astfel, Curtea are în vedere că, față de disp. art. 24 din Constituția României și art. 3 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 51/1995 rep., părțile la procedură au dreptul de a fi asistate sau reprezentate de un avocat. În consecință, în cond. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 rep. avocatului i se datorează onorariu pentru activitatea sa profesională. Cum raportul juridic se stabilește între avocat și client, stabilirea acestui onorariu este rezultatul un ansamblu de factori implicând atât considerente de ordin obiectiv, cum ar fi complexitatea cauzei, amploarea activității de asistență și reprezentare ce se impune a fi prestată de avocat, dar și considerente de ordin subiectiv cum ar fi, cu titlu exemplificativ, măsura în care beneficiarul poate sau este dispus să negocieze onorariul ce i se solicită.
În cauza de față, USH și-a exercitat dreptul incontestabil de a beneficia de asistența juridică de specialitate a unui avocat ales. Astfel, instanța constată că activitatea efectiv desfășurată de avocatul ales al intimatului - pârât, astfel cum este reflectată în înscrisurile atașate și lucrările dosarului de recurs, a constat în formularea de întâmpinări și a unui recurs provocat însoțite de un set de înscrisuri.
Desigur, cenzura instanței de judecată aplicată în ce privește cheltuielile vizează exclusiv raportul procesual de judecată stabilit între părți, fără a aduce atingere raportului contractual stabilit de client și avocatul ales, raport juridic liber consimțit de părțile acestuia cât privește onorariul de avocat acceptat de beneficiarul serviciului juridic prestat.
Or, în concret, raportat la cauza de față, vizând o cerere cu caracter repetitiv, în care U. S. Haret participă prin intermediul aceluiași cabinet de avocatură, care depune aceeași întâmpinare/recurs provocat și același set de înscrisuri, obligarea părții petente la plata unei sume de 620 lei, mai întâi în fond, iar apoi în recurs, cu titlu de cheltuieli de judecată apare ca fiind lipsită de caracter rezonabil, nefiind proporțională cu scopul vizat prin prisma activității de care a beneficiat efectiv intimatul, adică simpla transmitere la dosar a unei întâmpinări/recurs provocat standard, similare celor identificate în celelalte dosare aflate pe rolul aceluiași complet, însoțite de același set de înscrisuri.
Astfel, pentru motivele arătate, Curtea limitează cuantumul onorariului de avocat în cond. art. 451 alin. 2 NCPC la suma de 100 lei, la care se adaugă suma plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Având în vedere aceleași prevederi legale privind cheltuielile de judecată, mai sus-enunțate, Curtea va obliga pârâții U. S. Haret și M. Educației Naționale la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată la fond în cuantum de 1039,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă, respectiv va obliga recurenta USH și intimatul – pârât - chemat în garanție MEN, în solidar, la plata către recurenta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 8,15 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Curtea apreciază că se impune reducerea onorariul de avocat și in ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 5559, 92 lei achitat de către reclamantă la fond, acesta fiind nejustificat de mare raportat la complexitatea cauzei și la munca prestată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S. N. D., cu domiciliul în București, sector 2, .. 1, ., .>și recursul provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, .. 13, împotriva sentinței civile nr. 1542/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 1, .. 28-30.
Casează în parte sentința civilă recurată și rejudecând, dispune:
Admite acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Obligă pârâtul - chemat în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă.
Obligă chematul în garanție la plata către pârâta USH a cheltuielilor de judecată în cuantum de 104,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă.
Menține în rest sentința.
Obligă recurenta USH și intimatul – pârât - chemat în garanție MEN, în solidar, la plata către recurenta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,15 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Obligă intimatul-chemat în garanție la plata către recurenta U.S.H. a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 104,15 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial redus în condițiile art. 451 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred.P.O.D./25.05.2015
Jud. fond –C.A. B./T.B.- S. a II-a C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 910/2015. Curtea de... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1406/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
