Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3481/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3481/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 24655/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3481
Ședința publică de la 18.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. G. A.
JUDECĂTOR - P. O. D.
JUDECĂTOR - C. C. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. E. împotriva sentinței civile nr. 7646/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant D. E. personal, lipsind intimata-pârâtă C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Recurentul-reclamant D. E. se legitimează cu actul de identitate C.I. . nr._ emis de SPCEP S6 biroul nr. 3 la data de 26.10.2007, arătând că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe recurs.
Curtea invocă, din oficiu, un motiv de recurs de ordine publică, în temeiul art. 488 pct. 8 NCPC, respectiv să se precizeze dacă C. Națională de Asigurări de Sănătate a Municipiului București avea competența de a emite decizia de impunere nr._/20.06.2013.
Recurentul-reclamant D. E., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței recurate și, rejudecând fondul să se admită acțiunea și să se anuleze deciziei de impunere nr._/20.06.2013 emisă de C.A.S.M.B. Arată că nu avea competență C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București să emită decizia de impunere pe care a contestat-o.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7646/19.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – SCAF a respins cererea privind pe reclamantul D. E. și pe pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul D. E., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 28.01.2014, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației la Decizia de impunere NR._/20.06.2013 și, în consecință, anularea deciziei atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, iar, în subsidiar, anularea în parte a deciziei contestate.
În motivare, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată, aceasta făcând doar o succintă referire la texte legale fără a explicita cum le-a aplicat, și totodată fără a se face vreo referire la probatoriul administrat în dosarul cauzei.
Astfel, recurentul-reclamant a susținut faptul că din actele administrate la dosarul cauzei reiese faptul că nu a avut nici un fel de activitate care să-i aducă venituri încă din anul 2009. Cu toate acestea, i-au fost calculate obligații de contribuții la fondul de asigurări de sănătate ca și cum ar fi obținut venituri. Totodată, recurentul-reclamant a menționat că este pensionar și că din pensia sa se oprește o dată contribuția pentru asigurări de sănătate.
Instanța din fond nu a făcut diferența dintre calculul estimativ și veniturile efectiv obținute. Din regularizările efectuate se poate observa, fără posibilitate de tăgadă, faptul că veniturile reclamantului erau zero.
De asemenea, instanța în mod greșit a reținut faptul că majorările de întârziere trebuiau plătite de către reclamant, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de a plăti contribuțiile în termen. Neaducându-i-se la cunoștință nici sumele de bani datorate cu titlu de contribuții și nici termenele la care trebuiau efectuate aceste plăți, recurentul-reclamant a arătat că nu poate fi obligat la plata unor penalități, mai ales că nu se știe când deveneau scadente sumele de plată.
Recurentul-reclamant a mai arătat că, în condițiile în care intimata nu a făcut dovada că a încheiat contract de asigurare cu acesta, nu se poate pune problema aplicării prevederilor art. 257 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
Ori, în lipsa unui contract de asigurări de sănătate nu sunt aplicabile nici prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală și nici dispozițiile art. 80 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a acestui cod, aprobate prin HG nr. 1050/2004, care să îndreptățească pe intimată să stabilească din oficiu obligații fiscale, mai ales că lipsa unui asemenea contract, reclamantul nu era obligat să depună declarație fiscală.
Decizia de impunere contestată nu cuprinde nici mențiuni privind audierea reclamantului în calitate de contribuabil, potrivit prevederilor art. 43 alin. 2 lit. j din Codul de procedură fiscală, încălcându-se astfel principiul general de conduită în administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, prevăzut de art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat, chiar dacă această deficiență nu atrage nulitatea prevăzută de art. 46.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 și următoarele din codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
La data de 12.02.2015, recurentul-reclamat a formulat precizări la motivele de recurs, prin care a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, care se referă la nelegalitatea hotărârii judecătorești în momentul în care acesta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, a arătat că instanța de fond nu a ținut cont și a interpretat greșit prevederile art. 211 alin. 1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevede clar faptul că sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară, calitate în care persoana în cauză trebuie să încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pentru plata contribuției lunare de 5.5% asupra tuturor veniturilor de natura celor prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006, este necesar ca persoana asigurată să încheie un contract de asigurare cu casa de sănătate. Nici aceste aspecte de drept material nu au fost luate în calcul de către instanța de fond.
Instanța de judecată nu a ținut cont nici de apărările reclamantului cu privire la faptul că în lipsa unui contract de asigurări de sănătate nu sunt aplicabile nici prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedura fiscală și nici dispozițiile art. 80 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a acestui cod, aprobate prin HG nr. 1050/2004.
Intimata-pârâtă C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat.
În acest sens, Curtea reține că prin decizia de impunere nr._/20.06.2013 emisă de CASMB, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de plată a sumei de 1343 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Conform art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011: „(1) Începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”
La art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 se prevede că „Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu: a) înregistrarea fiscală; b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.”.
Rezultă astfel că la data de 20.06.2013, în cauză competența stabilirii contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, respectiv a emiterii deciziei de impunere, revenea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar nu Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
În consecință, având în vedere că decizia contestată a fost emisă de o autoritate publică ce nu avea competența de a o emite, Curtea constată nelegalitatea deciziei contestate, urmând a dispune anularea acesteia.
Față de cele expuse, Curtea, în temeiul art. 496, art. 498 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și rejudecând în fond, va admite acțiunea și va anula decizia de impunere nr._/20.06.2013 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant D. E., domiciliat în București, ., .. 3, ., având CNP_ împotriva sentinței civile nr. 7646/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr. 1-3, sector 2.
Casează în tot sentința civilă recurată și, rejudecând fondul:
Admite acțiunea.
Anulează decizia de impunere nr._/20.06.2013 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. G. A. P. O. D. C. C. M.
GREFIER
M. I.
Red. P./ 4 ex./09.09.2015
Jud. fond P. G. G. – Tribunalul București
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1406/2015. Curtea de Apel... | Constatare aprobare tacită. Decizia nr. 2616/2015. Curtea de... → |
|---|
