Anulare act administrativ. Sentința nr. 910/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 910/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2322/339/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 910
Ședința publică din 31.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR CERVENIA și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR TELEORMAN, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns reclamanta, personal, lipsind pârâții.
Procedura de citate este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că părțile au fost citate cu mențiunea de a-și preciza poziția asupra competenței materiale a instanței, iar la data de 13.02.2015, la dosar, prin C. Registratură al instanței, s-a depus de către reclamantă note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, în patru exemplare, după care:
Curtea procedează la legitimarea reclamantei D. M., care se identifică cu carte de identitate ., nr._.
Curtea acordă cuvântul pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Reclamanta susține excepția invocată și solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Z..
Curtea reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. în data de 11.09.2014, reclamanta D. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CERVENIA și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TELEORMAN, anularea actului administrativ eliberat de Instituția Prefectului Jud. Teleorman cu nr. II/FF49000/20.08.2014.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea defunctului D. T. R., cu ultimul domiciliu în localitatea Cervenia, jud. Teleorman, în calitate de nepoată. Defunctul nu a avut copii și a avut probleme de sănătate, fiind îngrijit de tatăl reclamantei, până la decesul acestuia. La data de 25.02.1953 autorul reclamantei a predat statului român suprafața de 5 ha teren situat în . în vigoare a Legii nr. 169/1997, reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și pentru aceste 5 ha, cerere pe care nu o mai deține în materialitatea ei, dar care a fost depusă la Primăria . formulării cererii de reconstituire autorul reclamantei figura cu suprafața menționată, însă s-a constatat că fila din registrul agricol nu mai există. A solicitat la primărie și dovada înregistrării cererii de reconstituire, însă nu au avut bunăvoința să îi răspundă. Reclamanta a făcut demersuri la Arhivele Naționale pentru a procura actele care au stat la baza trecerii în proprietatea statului a terenului în cauză. Primăria Cervenia nu i-a comunicat niciun răspuns în scris cu privire la solicitarea reclamantei, motiv pentru care s-a adresat Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate Teleorman, care în urma verificărilor i-a răspuns reclamantei că nu este înregistrată nicio cerere pe numele reclamantei pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Consideră că cererea nu a fost soluționată de C. L. Cervenia cu rea credință.
În susținerea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: cerere de trecere în proprietate, act de trecere în proprietate, adresa C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole nr. FF4900/16.06.2014, adresa II/FF49000/20.08.2014 a Instituției Prefectului acte de stare civilă.
În drept invoca disp.art.9, art.53, art.54 din Legea nr.18/1991.
Paratul a depus întâmpinare prin care arata ca în registrele agricole din perioadele 1951-1955, 1956-1958, 1959-1963 numitul D. T. R. nu figurează înscris cu teren agricol, iar cererea pentru reconstituirea dreptului pe care reclamanta susține că a depus-o la Primăria Cervenia nu este înregistrată în Registrul pentru evidența cererilor, singura cerere a reclamantei fiind cererea nr. 310/01.03.1991, prin care a solicitat suprafețe de teren pentru care s-au eliberat două titluri de proprietate. Mai precizează că adresa a cărei anulare se cere reprezintă răspunsul Instituției Prefectului la petiția înregistrată. Consideră, totodată, că nu există o prevedere legală de prelungire a termenului de depunere al cererilor și de soluționare a contestațiilor, motiv pentru care consideră că cererea reclamantei este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 21/14.01.2015, Judecătoria Z. a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Cu privire la excepția invocată, instanța a reținut ca reclamanta solicita anularea unui act administrativ emis de Instituția Prefectului Jud. Teleorman și a apreciat întemeiată excepția invocată, luând în considerare prev.art.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ conform căruia „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 25.02.2015.
La data de 12.03.2015 petenta D. M. a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, considerând că instanța competentă material este Judecătoria Z., având în vedere faptul că și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991.
La primul termen de judecată din data de 31.03.2015, Curtea a reținut cauza în pronunțare cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale invocată de către reclamantă.
Examinând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și art. 248 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă, excepția necompetenței materiale, Curtea reține următoarele:
Acțiunea în anulare privește răspunsul comunicat de Instituția Prefectului județului Teleorman prin adresa nr. II/FF49000 din 20.08.2014 (fila 10), la cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, autor R. T. D., adresată Comisiei Județene (fila 9).
În această adresă, Instituția Prefectului arată că nu este înregistrată o cerere de reconstituire depusă în termenul legal de către reclamantă, cu privire la suprafața respectivă de teren. Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, reclamanta este decăzută din dreptul de a mai solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha de la autor R. T. D..
Reclamanta a arătat că a depus o astfel de cerere în perioada aproximativă iunie- septembrie 2005 la Primăria Crevedia.
Conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, „1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Iar potrivit art. 54 din aceeași lege, „(1) Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III. (2) Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.
Obiectul cererii adresate Comisiei Județene la 16.06.2014 este reconstituirea dreptului de proprietate. Cererea este formulată în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991. În această cerere se arată că din demersurile efectuate anterior la C. L. de Fond funciar, s-a constatat de către acesta că nu se poate pronunța pe cererea reclamantei din lipsa documentelor care să ateste deposedarea suprafeței de autor R. T. D..
Refuzul de soluționare favorabilă a aceste cereri, motivat de faptul că reclamanta nu a solicitat în termenul legal reconstituirea dreptului de proprietate, operând decăderea din dreptul de a mai solicita reconstituirea, este supus cenzurii instanței competente să analizeze legalitatea hotărârilor comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului.
Curtea mai reține, pe de altă parte, că litigiul nu privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală. Având în vedere, însă, dispozițiile legale cuprinse în dispozițiile legale cu caracter special- Legea nr. 18/1991, constată că Judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul are competența de soluționare a cauzei.
Având în vedere că localitatea Cervenia este situată în raza de competență a Judecătoriei Z., Curtea va admite excepția necompetenței materiale, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanței, va constata conflict negativ de competență și va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului, în conformitate cu dispozițiile art. 129 și urm. C.p.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta D. M. domiciliata in mun. Bucuresti, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CERVENIA, cu sediul în . ȘI C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TELEORMAN, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, în favoarea Judecătoriei Z..
Constată conflict negativ de competență.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 973/2015. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2545/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
