Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 2415/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2415/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 26377/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2415
Ședința publică de la 30.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
JUDECĂTOR - S. L.
GREFIER - C. A.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă S. R. de Radiodifuziune, împotriva sentinței civile nr.3021/22.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă Federația R. a Jurnaliștilor MEDIASIND.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.04.2015 și apoi la data de 30.04.2015.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3021/22.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul FEDERAȚIA R. A JURNALIȘTILOR MEDIASIND, în contradictoriu cu pârâtul S. R. DE RADIODIFUZIUNE, fiind obligată pârâta să furnizeze reclamantei în termen de 10 zile informațiile de interes public solicitate de reclamantă prin cererea nr. 21/25.06.2013, înregistrată la pârâtă sub nr. 321/25.06.2013.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2013 sub nr._, reclamanta Federația R. a Jurnaliștilor MediaSind a chemat în judecată pe pârâta S. R. de Radiodifuziune pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să furnizeze informațiile de interes public solicitate de reclamantă prin adresa nr. 21/25.06.2013 la care pârâta a răspuns negativ prin adresa nr. 2548/03.07.2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamantul a arătat, în esență, că a adresat pârâtei cererea înregistrată sub nr. 2548/03.07.2013, prin care solicita informații de interes public, însă pârâta a transmis un răspuns prin care refuză să pună la dispoziție informațiile publice, susținând că nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 544/2001.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 321/25.06.2013, reclamanta Federația R. a Jurnaliștilor MediaSind a solicitat pârâtei S. R. de Radiodifuziune să comunice următoarele informații:
- Dacă și ce tip de contracte și în ce cuantum au fost încheiate între SRR și publicația Cotidianul.ro în ultimul an de zile.
- Dacă și ce tip de contracte au fost încheiate între S. R. de Radiodifuziune și . DEVELOPMENT SRL, cu sediul în M., acționar/administrator B. N. V., realizator SRR și D. F., Redactor șef News Media SRR.
- Dacă și ce tip de contracte au fost încheiate între S. R. de Radiodifuziune și . SOLUTIONS SRL, acționari B. G., angajat SRR și D. R. M., redactor SRR.
- Dacă între S. R. de Radiodifuziune și dna. C. R. existau în perioada 4-7 iunie raporturi de muncă/convenții civile.
Prin adresa nr. 2548/03.07.2013, pârâta a comunicat reclamantei că este un serviciu public autonom de interes naționale, independent editorial, și nu o instituție publică în sensul Legii nr. 544/2001, motiv pentru care respins solicitarea reclamantei.
Potrivit art. 2 lit. b din legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice, definite la lit. a – orice autoritate sau instituție publică, precum și orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice, iar accesul liber la aceste informații nu poate fi îngrădit, conform art.1.
Reclamanta a exercitat în limitele legale dreptul de a solicita și a obține de la autoritatea pârâtă informațiile de interes public ce privesc activitatea instituției pârâte în legătură cu contractele încheiate de aceasta, iar aceasta avea obligația de a asigura informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal, conform art. 6-7 din Legea nr. 544/2001, nefiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor.
În cea ce privește susținerea pârâtei referitoare la faptul că nu se încadrează în noțiunea de instituție publică prevăzută de art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2001, Tribunalul a apreciat-o ca nefiind întemeiată, întrucât art. 2 lit. a din Legea 544/2001 prevede că prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie națională, precum și orice societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale ori locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar.
Or, potrivit art. 2. din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, - S. R. de Radiodifuziune este persoană juridică, au sediul în municipiul București și își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile prezentei legi și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte.
De asemenea, art. 39 alin. 1 din Legea nr. 41/1994 prevede că sursele financiare ale Societății Române de Radiodifuziune se constituie din alocații de la bugetul de stat, din venituri proprii și din alte surse.
Tribunalul apreciază că pârâta S. R. de Radiodifuziune se încadrează în categoria subiectelor de drept prevăzute de art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2001, cărora le incumbă obligația de a comunica informațiile de interes public. Faptul că într-o decizie de speță instanțele judecătorești au apreciat că reclamantei nu i se poate solicita comunicarea anumitor informații de interes public, nu obligă Tribunalul să dea aceeași interpretare dispozițiilor legale incidente, deoarece hotărârile invocate nu sunt pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, caz în care interpretarea dată ar fi fost obligatorie pentru instanțe.
Deși reclamanta a justificat refuzul de comunicare a informațiilor prin invocarea art. 20 din Legea nr. 544/2001, Tribunalul a constatat că acest articol prevede că mijloacele de informare în masă nu au obligația să publice informațiile furnizate de autoritățile sau de instituțiile publice, or în cauză nu se pune problema comunicării informațiilor obținute de pârâtă de la alte autorități sau instituții publice, ci se solicită comunicarea de către pârâtă a informațiilor ce privesc activitatea sa, în calitate de instituție publică.
Totodată, Tribunalul a constatat că informațiile solicitate de reclamantă nu se încadrează în cele exceptate de la accesul liber al cetățenilor, prevăzute expres și limitativ de art. 12 din Legea nr. 544/2001.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată și dispunând obligarea pârâtei să furnizeze reclamantei, în termen de 10 zile informațiile de interes public solicitate de reclamantă prin cererea nr. 21/25.06.2013, înregistrată la pârâtă sub nr. 321/25.06.2013.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE (SRR) în temeiul art. 22 alin. (3) si (5) din Legea nr. 544/2001, cu modificările si completările ulterioare, si art.483 și următoarele din codul de procedură civilă solicitând a fi admis, casată hotărârea recurata si, în urma rejudecării cauzei, să fie respinsă cererea de chemare in judecata ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Întreaga teorie cu privire la statutul juridic al Societății Române de Radiodifuziune nu are absolut nicio relevanță în speța dedusă judecății deoarece problema de drept o reprezintă interpretarea art. 20 din Legea nr. 544/2001.
Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare, "Mijloacele de informare în masă nu au obligația să publice informațiile furnizate de autoritățile sau de instituțiile publice."
Este evidentă voința legiuitorului ca mijloacele de informare în masă să fie exceptate de la obligația instituită autorităților sau instituțiilor publice.
Având în vedere că S. R. de Radiodifuziune face parte din sfera mijloacelor de informare în masă, chiar dacă este persoană juridică de drept public, aceasta este exceptată în mod expres de către legiuitor de la obligația comunicării informațiilor de interes public conform principiului "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă.
Mai mult, opinia exprimată de S. R. de Radiodifuziune a avut la bază jurisprudența publicată în Ghidul teoretic și practic pentru judecători - Accesul la informațiile de interes public publicat pe site-ul Institutului Național al Magistraturii.
Ghidul a fost elaborat în cadrul proiectului Liberul acces la informații în fața instanțelor din România și a fost implementat cu susținerea acordată de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) în condițiile Acordului de Cooperare nr. 186-A-00-03-_-00.
Scopul acestui Ghid este acela de a pune la dispoziția, în primul rând a practicienilor - magistrați, dar și a tuturor celor interesați de jurisprudența în materia legii privind liberul acces la informații de interes public - cetățeni, organizații neguvernamentale, jurnaliști, companii, - o suită de spețe prin care să fie exemplificate câteva dintre cele mai comune probleme de interpretare date de instanțele de contencios administrativ diferitelor cazuri având ca obiect încălcarea Legii nr. 544/2001.
Ghidul nu s-a oprit a fi doar o culegere de spețe, ci are rolul de a atrage atenția profesioniștilor din domeniu asupra faptului că, în anumite situații - unele ce țin de aspecte procedurale (ex: capacitatea procesuală a instituției publice pârâte), altele chiar de fond (ex: sunt sau nu sunt informațiile despre salarii informații cu caracter public) - interpretările diferite date de instanțe diferite în spețe similare sau predispoziția unei instanțe de a decide în mod diferit față de altele în anumite cauze sunt aspecte care trebuie să fie reglate la nivelul practicii judiciare.
În speța prezentată în partea de jurisprudența, care a fost soluționată definitiv și irevocabil, s-a stabilit că S. R. de Televiziune (a cărei organizare și funcționare este reglementată prin același act normativ ca și S. R. de Radiodifuziune) "datorită specificului activității sale, nu poate fi considerată o instituție publică în sensul Legii nr. 544/2001, chiar dacă pentru programele sale folosește în mare măsură fonduri publice".
Activitatea S. R. de Radiodifuziune constă în realizarea și difuzarea de programe de radio în scop de informare, educare, culturalizare și divertisment, potrivit art. 15 din Legea nr. 41/1994. Această activitate face ca S. R. de Radiodifuziune să nu poată fi inclusă în sfera instituțiilor publice prevăzute la art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2001, ci în categoria mijloacelor de informare în masă, la care se referă Secțiunea a 2-a din lege și, în consecință, nu poate fi supusă obligației de furnizare a informațiilor ci, dimpotrivă, titularul dreptului corelativ de a obține informațiile de interes public deținute de diverse instituții sau autorități.
De altfel, din întreaga economie a legii se desprinde în mod evident concluzia că autoritățile și instituțiile publice nu pot fi confundate cu mijloacele de informare în masă, acestea din urmă fiind unul dintre principalele instrumente prin care informațiile cu caracter public ajung la cunoștința cetățenilor. Sub acest aspect, este de observat că în art. 20 legea prevede expres că mijloacele de informare în masă nu au obligația să publice informațiile furnizate de autoritățile sau instituțiile publice.
De asemenea, trebuie reținut că art. 28 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, completează și întărește ideea că activitatea mass-media nu intră sub incidența aplicării dispozițiilor Legii nr. 544/2001, acestea dispunând că „Dispozițiile speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informațiile de interes public, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 544/2001, se referă în mod explicit la obligațiile autorităților și instituțiilor publice și nu reglementează în niciun fel activitatea mass-media".
Împrejurarea că S. R. de Radiodifuziune folosește fonduri publice pentru realizarea acestui scop nu este relevantă în cauză deoarece legea nu face distincția între mijloacele de informare în masă cu capital privat și cele finanțate din fonduri publice.
Pentru considerentele expuse apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 544/2001 cu privire la obligația de furnizare a informațiilor de interes public, astfel că solicită a fi respinsă cererea reclamantei ca neîntemeiată.
In drept, art. 22 alin. (3) si (5) din Legea nr. 544/2001, cu modificările si completările ulterioare, art. 483 si următoarele din Codul de procedura civila
Intimata-reclamantă Federația R. a Jurnaliștilor MediaSind a formulat întâmpinare, solicitând a fi respins ca nefondat recursul paratei-recurente, pentru următoarele motive si considerații:
Pe fond, solicită a fi respins recursul paratei-recurente SRR ca fiind nefondat si menținută soluția primei instanțe, ca fiind temeinica si legala.
In mod corect, prima instanța a reținut ca SRR se incadreaza in categoria instituțiilor publice destinatare prevăzute la art. 2 din Legea 544/2001 si a obligat pe parata-recurenta sa comunice, FRJ MediaSind, informațiile de interes public solicitate paratei-recurente.
Atat la fond cat si in cererea de recurs, parata intimata SRR nu a furnizat, ca argumente "supreme", decât următoarele:
• art. 20 din Legea 544/2001, interpretat . si contrara scopului legii;
• doua spete de tribunal care nu reflectă realitățile social-juridice de astăzi si care erau menționate . judecători întocmit în urmă cu 9 ani, cand România inca invata principiile democrației si, mai ales, cand inca nu exista o jurisprudenta consolidata de aplicare corecta a Legii 544/2001.
Ambele apărări nefondate ale paratei au fost corect înlăturate de prima instanța, care a reținut corect si legal ca parata-recurenta face parte din subiectele de drept destinatare ale Legii 544/2001, referite la art. 2 din Legea 544/2001.
Reiterează in acest sens, unele dintre argumentele ce s-au expus in fata primei instanțe, concordând cu soluția legala pronunțata de prima instanța:
Astfel,parata SRR susține, nefondat si neintemeiat, ca ar fi o instituție de drept privat si ca nu s-ar supune, aceasta, prevederilor Legii 544/2001, privind liberul acces la informații de interes public.
O analiza serioasa, aprofundata, sistemica, a cadrului de drept incident, releva indubitabil că teza paratei recurente potrivit căreia "SRR nu este instituție de drept public, ci instituție de drept privat", este o teza falsa, fara fundament juridic.
Astfel, punctul nr. 1) SRR este o instituție publica si persoana juridica de drept public, rezultând aceasta din modul concret de infiintare si organizare a paratei, precum si din cadrul legal incident, la data infiintarii paratei.
In susținere, rugam onorata instanța sa retina, sa examineze si sa-si insuseasca motivele si argumentele noastre pentru care urmează a se retine ca, insasi din modul concret de infiintare si organizare a SRR, rezulta incontestabil, ca SRR este instituție publica si persoana juridica de drept public. Astfel,
Daca parata-recurenta SRR ar fi o instituție "de drept privat", asa cum susține, fara temei, reprezentantul paratei, infiintarea si organizarea paratei ar fi fost, firesc, guvernata de regulile de drept stabilite specific, de legiuitor, pentru infiintarea si organizarea persoanelor juridice de drept privat.
In realitate, din verificarea procedurii prin care s-a infiintat si s-a organizat, concret, parata SRR, se observa ca infiintarea si organizarea paratei s-a făcut conform regulilor de drept stabilite pentru infiintarea si organizarea persoanelor juridice de drept public, ceea ce atrage, inexorabil, si concluzia ca parata este instituție de drept public, cu personalitate juridica de drept public.
Concret, parata s-a infiintat cu personalitate juridica prin Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune.
In perioada in care s-a adoptat si a intrat in vigoare Legea 41/1994, erau in vigoare prevederile art. 1 din Legea 21/1924 pentru persoanele juridice care a fost abrogata de abia in anul 2000, prin Ordonanța 26/2000 cu privire la asociații sifundații. Potrivit art. 1 din Legea 21/1924, :"Persoanele juridice de drept public se creează numai prin lege."
Suplimentar, la data infiintarii SRR, prin Legea 41/1994, erau in vigoare si prevederile art. 29 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, potrivit căruia "Instituțiile de stat, ca persoane juridice, pot fi înființate prin lege (...). "
Cu privire la organizarea paratei, si aceasta s-a făcut,specific instituțiilor de drept public, dupa cum urmează:
Potrivit art. 31 alin 5 teza ultima din Constituție, organizarea serviciilor publice de radio si televiziune și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică. "
Art.31 din Constituția revizuita in 2003, este identic cu art. 31 din Constituție, in forma acesteia inițiala.
In aplicatiunea art. 31 alin 5 din Constituție, organizarea SRR s-a reglementat prin Legea 41/1994, lege organica.
Stabilirea organizării si funcționarii concrete a unei instituții de drept public (specific determinate, prin indicarea denumirii sale) printr-o lege, deci printr-o norma de drept public, este o alta insusire care permite identificarea instituțiilor de drept public si separarea clara a acestora, de categoria instituțiilor de drept privat, care se autoreglementeaza.
Mai mult, parata- recurenta este înregistrata fiscal, la ANAF, ca instituție de drept public si isi desfășoară activitatea financiar-contabila, conform reglementarilor contabile specifice pentru instituțiile publice. .,
Prin modul concret in care s-a infiintat si este organizata, inclusiv in ceea ce privește inregistrarea fiscala a instituției, la ANAF, ca "instituție publica" si organizarea activității financiar-contabile a SRR, potrivit reglementarilor specifice instituțiilor publice,
SRR se dovedește a fi, fara dubii, o instituție publica si persoana juridica de drept public.
Punctul nr. 2) - SRR este instituție de drept public, rezultând aceasta si din dispozițiile Legii 161/2003. Motive si argumente:
Din prevederile art. 99 din Legea 161/2003, rezulta ca funcțiile de membru in Consiliul de Administrație al SRR si de membru in Comitetul Director al SRR fac parte din categoria " demnităților publice si funcțiilor publice de autoritate", fiind supuse regimului de incompatibilități si conflicte de interese prevăzut pentru miniștri, respectiv secretari de stat.
Din prevederile art.80 din Legea 161/2003 rezulta indirect clasificarea SRR ca "autoritate sau instituție publica", SRR facand parte din categoria " instituțiilor sau autorităților publice", a căror activitate este afectata de regimul de incompatibilități privind demnitățile publice si funcțiile publice, stabilit prin Constituție, Legea 161/2003 si Legea 41/1994.
Art. 80. - Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu. Prezintă importanta si ca, chiar O. M. in persoana, a fost constatat in doua rânduri, de Agenția Naționala de Integritate, a fi fost in incompatibilitate in timpul mandatului sau la conducerea SRR, conform documentelor pe care le anexează alăturat.
Punctul nr. 3) SRR este o "autoritate publica sau instituție publica ", obligata sa execute prevederile Legii 544/2001, in relația cu cetățenii.
Motive si argumente:
Prealabil, SRR a fost infiintata si organizata ca instituție de drept public si ca persoana juridica de drept public, rezultând aceasta din observarea Legii 41/1994 in conjuncție cu art. 1 din Legea 21/1924 si art. 29 din Decretul 35/1954 si din împrejurarea ca este înregistrata la ANAF ca instituție publica si ca isi desfășoară activitatea contabila potrivit reglementarilor specifice instituțiilor publice.
Suplimentar, SRR este instituție sau autoritate publica si din perspectiva Legii 161/2003, membrii CA si CD ai SRR fiind tinuti sa respecte regimul de incompatibilități si conflicte de interese stabilit pentru membrii Guvernului.
In continuare, din perspectiva Legii 544/2001, chestiunea care se pune este daca SRR este "autoritate publica sau instituție publica", in intelesul art. 2 lit. a) din Legea 544/2001.
Potrivit art. 2 lit. a) din lege, "prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice (...)."
Deci pentru a retine SRR ca fiind o autoritate publica/instituție publica ținuta sa respecte prevederile Legii 544/2001, trebuiesc a fi indeplinite 2 condiții cumulative:
1) SRR sa aibă calitate de "autoritate sau instituție publica";
2) SRR sa utilizeze sau sa administreze resurse financiare publice.
Prima condiție legala este indeplinita intrucat SRR s-a infiintat ca instituție publica si persoana juridica de drept public, este înregistrata la ANAF ca instituție publica si isi tine evidenta contabila potrivit normelor specifice instituțiilor publice.
A doua condiție legala este, de asemenea, îndeplinita, intrucat rezulta chiar din Legea 41/1994, ca SRR primește si utilizează resurse financiare de la bugetul statului. Astfel, potrivit art. 39 alin 1: "Sursele financiare ale celor două societăți se constituie din alocații de la bugetul de stat, din venituri proprii și din alte surse. "
Având in vedere ca SRR indeplineste cumulativ si concomitent, ambele condiții legale prevăzute la art. 2 lit. a) din Legea 544/2001, rezulta firesc, concluzia ca SRR este o autoritate sau instituție publica obligata sa execute prevederile legii 544/2001 si sa puna la dispoziția cetățenilor informațiile de interes public ce rezulta sau care privesc activitatea SRR. Suplimentar,
Pentru a intari hotărârea instanței de a retine aplicabilitatea in cauza a prevederilor Legii 544/2001, urmează a se lua act si de disproporția uriașa intre veniturile obținute de SRR in baza normelor de drept public, din bugetul statului si din taxa radio impusa de stat, cetățenilor, si veniturile minuscule obținute de SRR, din activități private, comerciale si de publicitate.
Luând pentru analiza, anul 2011, din Raportul Curții de Conturi asupra SRR, pentru anul 2011, se observa ca proporția veniturilor obținute de SRR, a fost următoarea:Venituri totale in anul 2011:_ lei,Venituri reprezentând alogatie de la bugetul statului:_ lei Venituri din taxa radio (impusa cetățenilor prin lege):_ lei. Venituri din activități comerciale si de publicitate ale SRR: 25.535.478 lei. In procente, in anul 2011,Alocația de la bugetul statului + veniturile din taxa radio obligatorie (impusa cetățenilor indiferent ca aceștia urmăresc sau nu, programele radio ale SRR) au reprezentat cea 94 % din venitul total al SRR.
In aceeași perioada, veniturile din exercitarea activităților comerciale si de publicitate ale SRR, au reprezentat doar 6% din venitul total al SRR.
La dosarul primei instanțe, s-a atașat in dovedire, copie certificata dupa pagina 24 din Raportul de audit al performantei SRR, emis de Curtea de Conturi la 15 mai 2012.
In concluzie, in baza proporțiilor veniturilor obținute, putem spune ca SRR este in proporție de 94 % instituție publica si doar in proporție de 6%, instituție de drept privat.
De asemenea, din proporția veniturilor, se desprinde cu ușurința ca SRR ar da faliment instantaneu, daca nu ar fi susținuta de către stat prin acordarea de resurse de la buget, si de cetățeni, prin taxa radio.
In lumina celor de mai sus, sunt cei 6% suficienți pentru ca instanța de recurs sa decidă ca cetățenii si persoanele juridice de drept privat, care acoperă obligați fiind, direct (prin plata taxei radio) sau indirect (prin plata de impozite la bugetul de stat), 94% din fondurile SRR, nu au dreptul sa obtina informații de interes public care privesc activitatea SRR ?
SRR este finanțata si supraviețuiește doar pentru ca este finanțata 94% din banii cetățenilor, luați ca indivizi sau asociați colectiv, ca persoane juridice. Exista deci un interes public al plătitorilor de taxe si impozite, in transparenta unei instituții care le cheltuie banii si care desfășoară teoretic un serviciu public, deci pentru servirea cetățenilor.
Solicită a fi respins recursul introdus pentru S. R. de Radiodifuziune de către dl. O. M., ca nefondat și a fi menținută ca fiind temeinică și legală, sentința primei instanțe.Cu cheltuieli de judecata.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a criticilor formulate, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, criticile invocate prin cererea de recurs urmează a fi analizate în contextul motivului reglementat de art. 488 pct. 8 C.proc.civ. sub aspectul pretinsei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor din Legea nr. 544/2001 și a reglementărilor din Legea nr. 41/1994 sub aspectul clarificării statutului juridic al recurentei-reclamante și a aplicabilității primului act normativ în privința acesteia, respectiv stabilirea existenței naturii de instituție publică a acesteia și a obligativității sale de a comunica informațiile solicitate de către intimata-reclamantă prin cererea administrativă și reiterată prin acțiunea admisă prin sentința recurată.
Din această perspectivă, Curtea reține că în mod judicios prima instanță a constatat că recurenta-pârâtă se circumscrie categoriei de subiecte de drept cărora dispozițiile Legii nr. 544/2001 le impune obligația de a comunica la cerere informațiile cu caracter public care fac obiectul unor astfel de solicitări.
Potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 544/2001 „În sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie națională, precum și orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale ori locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar;
b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației;
c) prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.”
Prin urmare, analizând dispozițiile normative ale textului legal evocat, Curtea apreciază că pentru a constata existența obligației de a comunica astfel de informații cu caracter public se impune îndeplinirea uneia dintre condițiile-ipoteză prevăzute de art. 2 lit. a, acestea având un caracter alternativ și nelimitativ, astfel încât să poată fi inclusă orice entitate care se află într-una dintre aceste situații normative.
Cu privire la recurenta-pârâtă, Curtea constată că potrivit art. 39 din Legea nr. 41/1994, republicată „(1) Sursele financiare ale celor două societăți se constituie din alocații de la bugetul de stat, din venituri proprii și din alte surse.
(2) Pentru fondurile primite de la bugetul de stat, directorul general al Societății Române de Radiodifuziune și cel al Societății Române de Televiziune au calitatea de ordonatori principali de credite bugetare, în condițiile legii.
(3) Activitatea financiară a Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune se desfășoară pe baza bugetelor proprii.
(4) Conturile de execuție a bugetelor celor două societăți vor fi prezentate Parlamentului o dată cu rapoartele anuale, cu avizul comisiilor pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, precum și al celor pentru buget, finanțe, reunite, ale celor două Camere ale Parlamentului și vor fi date publicității.
(5) Din veniturile realizate din alte surse, consiliul de administrație poate hotărî utilizarea unor sume pentru dotări și retehnologizare.”, iar potrivit art. 41, 42 și 44 din același act normativ „ (1) Finanțarea necesară producerii și difuzării emisiunilor radiofonice și de televiziune adresate străinătății, inclusiv prin intermediul persoanelor juridice înființate sau în cadrul cărora S. R. de Radiodifuziune, respectiv S. R. de Televiziune, dețin calitatea de asociat/acționar, precum și pentru dezvoltarea acestei activități se asigură din fondurile alocate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetelor celor două instituții.
(1^1) Finanțarea necesară acoperirii cheltuielilor Direcției formații muzicale se asigură de către S. R. de Radiodifuziune integral de la bugetul de stat.
(2) Sumele necesare se evidențiază separat în bugetul fiecărei societăți, pe baza programelor stabilite potrivit legii.
ART. 44
Utilizarea fondurilor Societății Române de Radiodifuziune și ale Societății Române de Televiziune este supusă controlului organelor abilitate prin lege, potrivit provenienței fondurilor respective.”
Din analiza coroborată a acestor dispoziții normative Curtea reține că într-adevăr recurenta-pârâtă se circumscrie categoriei instituțiilor publice/autorităților publice care potrivit art. 2 și 3 din Legea nr. 544/2001 aveau obligația de a comunica la cerere sau din oficiu informațiile cu caracter public, având în vedere că utilizează sau administrează resurse financiare publice, în contextul desfășurării unei părți importante din activitatea sa curentă pentru care subzistă, având rolul unei serviciu public de informare în masă, de rang constituțional conform art. 31 alin. final din Constituția României, întrunind cel puțin una dintre condițiile prevăzute în mod alternativ de disp. art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 544/2001, neavând relevanță sub aspectul aplicabilității acestui act normativ modul în care recurenta-pârâtă își desfășoară activitatea, aceasta având un caracter autonom, iar furnizarea informațiilor cu caracter public solicitate pe cale administrativă și judiciară de către intimata-reclamantă nu pot fi calificate drept un impediment care ar înlătura autonomia pârâtei.
În plus, deși aceasta primește anumite informații de la alte autorități și instituții publice, dar și private, inclusiv persoane fizice, în virtutea rolului constituțional și legal pentru care funcționează, totuși se constată că furnizarea către intimata-reclamantă a informațiilor care au făcut obiectul prezentei cauze nu conduce la înlăturarea aplicării art. 20 din Legea nr. 544/2001 și art. 28 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 544/2001, acestea vizând o altă situație normativ care nu este însă incidentă în prezenta cauză, intimata-reclamantă nesolicitând recurentei-pârâte fie informații provenite din sursele sale, ci exclusiv informații cu caracter public provenite din chiar desfășurarea activității curente a recurentei, respectiv aceste informații vizează comunicarea unor date privind existența și natura unor contracte încheiate între recurentă și terțe persoane, respectiv relațiile civile/comerciale ale acesteia cu diverse persoane fizice și /sau juridice, fără însă a înlătura principiul autonomiei activității sale sau divulgarea unor informații primite de către recurenta-pârâtă de la instituții sau autorități publice.
Mai mult se constată că informațiile solicitate de către intimata-reclamantă nu vizează chiar și formal, informații comunicate recurentei-pârâte de către instituțiile sau autoritățile publice, ci existența și natura unor raporturi contractuale născute între aceasta și persoane fizice/juridice private, fără însă ca prin furnizarea acestor date să fie înlăturată aplicarea principiilor prevăzute de Legea nr. 41/1994-art. 3 și 4 din acest act normativ.
Totodată, sunt nefondate și susținerile privind împrejurarea că în cadrul unei lucrări de specialitate-Ghidul invocat în cadrul motivelor de recurs-s-ar fi statuat cu efecte general obligatorii faptul că recurenta-pârâtă nu este o autoritate/instituție publică în sensul disp. art. 2 lit. a din legea nr. 544/2004, în cadrul acestui document orientativ fiind menționate orientări doctrinare apreciate prin prisma unor spețe având caracter particular, iar nu general, neavând natura unor principii de drept sau a unor dispoziții legale general obligatorii, considerente față de care, în limita criticilor de nelegalitate invocate de către recurenta-pârâtă, în temeiul art. 496-498 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi respins prezentul recurs ca nefondat.
Se va lua act totodată că intimata-reclamantă a renunțat la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
În temeiul art. 451-453 C.proc.civ. va fi obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, urmare a respingerii recursului, recurenta aflându-se în culpă procesuală, constând în onorariul de avocat dovedit prin atașarea la dosarul de recurs a chitanței fiscale din 29.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act că s-a renunțat la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă S. R. de Radiodifuziune, cu sediul în București, ..60-64, sect.1, împotriva sentinței civile nr.3021/22.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă Federația R. a Jurnaliștilor MEDIASIND, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr.1, Casa Presei - ., sect.1, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. L. G. Z. S. L.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex/
Jud. fond:A.M.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3727/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4265/2015.... → |
|---|
