Pretentii. Decizia nr. 3727/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3727/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 11652/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.3727
Ședința publică de la 29 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S. 3 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.6543 din 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimat –reclamant R. O. N. și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant R. O., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 25.06.2015, prin fax, iar la data de 29.06.2015, recurenta-pârâtă a depus la dosar un răspuns la solicitarea instanței de la termenul anterior, referitor la cuantumul taxei speciale pentru autoturisme ce s-ar fi perceput la data de 02.07.2008 pentru înmatricularea în România a unui autoturism similar cu al reclamantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea cererii de recurs.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 6543 din 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a AS3FP și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, iar pe fond, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. O. N. împotriva pârâtei Administrației Finanțelor Publice S. 3 București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 7570 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală de la data plății taxei până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrației Finanțelor Publice S. 3 București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației S. 3 a Finanțelor Publice cu care reclamanta nu are un raport juridic fiscal, taxa făcându-se venit la bugetul fondului pentru mediu administrat de AFM.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că taxa de poluare a fost percepută legal reclamantului și nu este neconformă normelor comunitare, având la bază principiul poluatorul plătește unanim acceptat la nivelul UE, fără a introduce un regim fiscal discriminatoriu și existând în alte 16 state membre ale UE.
A mai arătat că restituirea taxei de poluare nu se încadrează în prevederile art. 117 din Codul de procedură fiscală și nici ale art. 8 din OUG nr. 50/2008.
Recurenta critică și soluția de acordare a dobânzii legale întrucât reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu iar taxa nu a fost achitată către bugetul de stat, ci către AFM.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenta susține că nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 453 din Codul de procedură civilă.
La solicitarea instanței, recurenta-pârâtă a comunicat cu adresa nr._/17.06.2015 care ar fi fosta taxa ce se percepea pentru înmatricularea unui autoturism similar cu al reclamantului la data de 02.07.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, Curtea o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că litigiul dedus judecății vizează refuzul nejustificat de restituire a taxei de poluare solicitată pârâtei Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, prin cererea înregistrată sub nr._/18.12.2012. De asemenea, taxa a cărei restituire se solicită a fost calculată și încasată de Administrația Finanțelor Publice S. 3, în temeiul Legii 9/2012, astfel că acestei autorități îi revine obligația de restituire a sumei încasată cu acest titlu. Împrejurarea că sumele reprezentând taxă emisii poluante constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu nu este de natură să lipsească organul fiscal de calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu toate acestea, Curtea constată că taxa plătită de reclamant și încasată de pârâtă a avut ca beneficiar fondul de mediu administrat de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, astfel că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de chemare în garanție, deși erau îndeplinite condițiile prev. de art. 72 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte referitoare la greșita apreciere de către instanța de fond a faptului că taxa contravine normelor comunitare, Curtea le apreciază ca întemeiate, în limitele ce se vor arăta în continuare:
Curtea reține că pentru a se stabili dacă taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamant la 14.12.2012, cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismului marca Volvo cu nr. de identificare YV1AS_, în baza Legii 9/2012, contravine art. 110 din TFUE, trebuie plecat de la jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În cauza T. C-402/09, (ca de altfel și în cauza N. C-263/10 și cauza C.-C. C-97/13;C-214/13), Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Rezultă din interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție că pentru a se stabili neconformitatea unei taxe pentru emisii poluante cu art. 110 din TFUE trebuie comparate două categorii de vehicule și anume: vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, în cazul de față, autoturismul reclamantului are data primei înmatriculări la 02.07.2008, dată la care în România erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 50/2008 care instituiau o taxă de poluare percepută cu prilejul primei înmatriculări în România a unui autoturism.
Prin urmare, pentru un autoturism de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură cu autoturismul reclamantului, aflat deja pe piața națională, s-a plătit taxa de poluare prev. de OUG nr. 50/2008 cu prilejul înmatriculării acestuia în România, astfel că valoarea reziduală a acestei taxe este inclusă în prețul vehiculelor de ocazie de pe piața națională.
Din acest motiv, pentru a stabili dacă taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului contravine normelor comunitare, trebuie comparată valoarea taxei achitată de reclamant cu valoarea reziduală a taxei de poluare achitată pentru un autoturism având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România (a se vedea în acest sens și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza Brzezinski C-313/05).
Având în vedere datele din adresa nr._/17.06.2015 emisă de recurenta-pârâta, rezultă că pentru un autoturism similar cu al reclamantului, s-ar fi achitat, la data de 02.07.2008, o taxă de poluare, în cuantum de 3549,64 lei. Față de aceste date comunicate de recurenta-pârâtă, dar și de devalorizarea de care s-a ținut cont la înmatricularea autoturismului reclamantului, de 38,75%, Curtea reține că valoarea reziduală a taxei de poluare achitată pentru un autoturism, având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România este de 2174 lei.
Prin urmare, perceperea unei taxe pentru emisiile poluante de 2174 lei pentru înmatricularea autoturismului reclamantului, nu ar fi produs efectul de a descuraja punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE, astfel că taxa percepută reclamantului este contrară art. 110 din TFUE, numai în ceea ce privește suma ce depășește nivelul de 2174 lei.
Din acest motiv, Curtea apreciază că instanța de fond a dispus în mod greșit restituirea integrală a taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului marca Volvo, cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 110 din TFUE, soluția corectă fiind aceea de obligare a pârâtei către reclamant la restituirea doar a sumei de 5396 lei, respectiv de obligarea a chematei în garanție la plata către pârât a acestei sume.
În ceea ce privește soluția dată cererii de acordare de dobânzi, Curtea apreciază că aceasta este corectă întrucât instanța de fond a acordat dobânda legală din materie fiscală, ce se calculează potrivit art. 124 raportat la art. 117 din Codul de procedură fiscală și ținând cont de decizia CJUE în cauza I. potrivit căreia „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
De asemenea, pârâta este partea care a pierdut procesul astfel că este corectă și soluția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 498 alin. 1 coroborat cu art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de Administrația S. 3 a Finanțelor Publice prin DGRFPB și va modifica, în parte, sentința recurată în sensul că va admite și cererea de chemare în garanție și va stabili că suma de restituit de către pârât reclamantului, respectiv de către chematul în garanție către pârât, ca debit principal, cu titlul de taxă pentru emisii poluante este de 5396 lei. Va menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S. 3 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.6543 din 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimat –reclamant R. O. N. și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție.
Suma de restituit de către pârât reclamantului, respectiv de către chematul în garanție către pârât, ca debit principal, cu titlul de taxă de poluare este de 5396 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. I.C.G/………
Tribunalul București Secția a II C. --- jud. S.G.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
