Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 2564/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2564/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1200/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2564
Ședința publică de la 05 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. S.
JUDECĂTOR: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
GREFIER: V. M. F.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentele reclamante M. NIȚA și M. I. împotriva sentinței civile nr. 1955/F/31.10.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât E. J. D. C. ȘI D. A. C., având ca obiect „comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001)”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă M. Nița, personal, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta reclamantă depune la dosarul cauzei înscrisuri.
La interpelarea instanței, recurenta reclamantă M. Nița învederează că răspunde personal și în calitate de mandatar al mamei sale – M. I.. Totodată arată că nu este licențiată în drept.
Curtea, raportat la prevederile art. 83 alin. 2 Cod de procedură civilă reține că recurenta reclamantă M. Nița nu poate pune concluzii în fața instanței în calitate de reprezentant al celeilalte recurente reclamante - M. I., întrucât nu este licențiată în drept.
Curtea încuviințează pentru recurenta reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta reclamantă M. Nița solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
având în vedere prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, reține:
Prin sentința civilă nr.1955/31.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița a respins ca inadmisibilă cererea, întemeiată pe dispozițiile art.7 din Legea nr.544/2001, formulată de reclamantele M. Nița și M. I. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Executorului J. „D. C. și D. A. C.”.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursreclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii judecătorești și obligarea pârâtului la furnizarea informațiilor solicitate și la plata daunelor solicitate pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de a le comunica informațiile solicitate.
Susțin recurentele că instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt, deoarece executorul judecătoresc nu a refuzat îndeplinirea vreunui act, ci nu a răspuns nici telefonic și nici în mod direct, în termenul prevăzut de lege, solicitării de comunicare a stadiului demersurilor întreprinse pentru executarea silită privind recuperarea unei creanțe.
Recursul nu a fost încadrat în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art.488 din Codul de procedură civilă.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Totodată, a reiterat susținerile privind lipsa calității procesuale pasive a executorului judecătoresc în raport de prevederile art.2, art.6 și art.49 din Legea nr.188/2000, arătând că executorul judecătoresc, învestit cu punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, nu acționează în exercitarea unui drept personal ori pentru satisfacerea unui interes propriu ci, în virtutea competențelor legale, acționează pentru realizarea drepturilor creditorilor care se află în posesia unui titlu executoriu și numai la stăruința lor.
Recurentele reclamante au formulat răspuns la întâmpinare, prin care arată că demersul judiciar a fost determinat de refuzul pârâtului de a le comunica informațiile solicitate din dosarele de executare nr._/302/2013 și nr._ .
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurentele reclamante, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut inadmisibilitatea cererii în condițiile în care informațiile solicitate executorului judecătoresc vizau demersurile întreprinse în vederea realizării unei creanțe în sumă de 138.425,18 lei, recunoscută reclamantelor prin sentința civilă nr.1301/14.06.2010, pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ .
În acest context s-ar putea vorbi despre încălcarea dreptului reclamantelor de acces la informațiile din propriul dosar, publice sau nepublice, numai prin prisma art.53 alin. 3 din Legea nr.188/2000, potrivit cu care „La cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite în îndeplinirea atribuțiilor sale oricărei persoane care justifică un interes”, ipoteză ce nu se regăsește în speță, reclamantele acuzând tergiversarea soluționării dosarelor de executare nr._/302/2013 și_, în care au calitatea de creditoare și comportamentul neadecvat al executorului judecătoresc, fără a susține că au solicitat eliberarea de copii ale actelor întocmite de acesta și au fost refuzate.
Cererea adresată executorului judecătoresc la data de 5 aprilie 2014 reprezintă o manifestare a stăruinței în executare, astfel că eventualul refuz al executorului judecătoresc este supus cenzurii instanței de judecată în condițiile art.56 din Legea nr.188/2000 și nu în condițiile art.22 din Legea nr.544/2001, împrejurare în raport de care, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele reclamante M. Nița și M. I., ambele cu domiciliul în Gura Ialomiței, .. 12, J. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1955/F/31.10.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Biroul Executorului J. „D. C. și D. A. C.”, cu sediul în sector 5, București, Splaiul Independenței, nr. 1, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. S. H. P. A. M. G.
Grefier,
V. M. F.
Red/th.red. AMG
23.06.2015 - 5 ex
Jud fond: D. I.
Tribunalul Ialomița
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1460/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3727/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
