Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2540/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2540/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 49241/3/2012
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 2540
Ședința publică din data de 04.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentele-reclamante S.C. VB L. ROMÂNIA IFN S.A. și S.C. RR W. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4790/27.06.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal-taxa de poluare.”.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că lipsește de la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, aferente recursului, precum și un exemplar al motivelor de recurs și al înscrisurilor anexate, pentru comunicare. Totodată, se arată că recurentele-reclamante au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Curtea constată că prezentul dosar a fost înregistrat în mod eronat pe ședința alocată C1RNCPC, dispunând înregistrarea lui pe ședința aferentă dosarelor judecate potrivit Codului de procedură civilă de la 1865, respectiv C1R.
Totodată, Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării recursului, pe măsura suspendării cauzei conform art. 1551 C.pr.civ.(1865), precum și pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 4790/27.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus: admite excepția lipsei calității procesuale active; respinge acțiunea formulată de reclamantele . IFN SA PRIN ÎMPUTERNICIT . și . în contradictoriu cu pârâtele M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și M. FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că prin cererea înregistrată la data de 19.12.2012, sub nr._, reclamanta . IFN S.A. a solicitat anularea deciziei privind stabilirea taxei de poluare nr._/18.10.2011 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și obligarea pârâtei Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la restituirea sumei de 6684 lei achitata conform ordinului de plată nr.4630 din data de 11.11.2011, cu titlul de taxă de poluare, la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, pana la data efectiva a efectuării plații precum și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
A reținut Tribunalul că în motivarea cererii, partea reclamantă a aratat că a achiziționat autoturismul marca BMW categoria auto Ml, norma de poluare E4, . WBAUD71050PY85443 nr. omologare E4 , nr. de identificare WBAUD71050PY85443 . auto J104759, pentru înmatricularea acestuia in România fiind obligată la plata sumei de 6684 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule conform OUG 50/2008, taxa stabilita prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule cu nr. de înregistrare_/18.10.201 1. Menționează că aceasta taxa a fost perceputa de către Statul R. in temeiul dispozițiilor OUG 50/2008, dispoziții ce contravin reglementarilor comunitare, reglementări ce au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne conform dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României. Învederează totodată că neconformitatea dispozițiilor OUG 50/2008 cu reglementările comunitare a fost stabilita si de Curtea de Justiție a Comunității Europene (Camera intai) in hotărârea din data de 07.04.2011. In drept, își întemeiază apărările pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 124, 117 alin 1 lit. d) C.pr.fiscala, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, art. 112 si 274 C.pr.civ, Decizia nr. 24/14.11.2011 a ICCJ.
De asemenea, Tribunalul a reținut că, la data de 14.02.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii în conformitate cu prevederile legii nr.146/1997 și excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei S.C. RR W. S.R.L. față VB L. ROMÂNIA SA, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 din Codul de procedura civila, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., iar pe fondul cauzei solicitată respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata. In drept, a invocat disp. art. 115 - 118 C.pr.civ, O.G. nr. 92/2003, Legea nr. 571/2003, H.G. 109/2009, Legea nr. 554/2004, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut următoarele:
Invocând art. 137 C.pr.civ., tribunalul constată că excepția lipsei calității procesual active este întemeiată.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamanta . IFN SA prin împuternicit ..
Ulterior, printr-o precizare de acțiune, reclamanta a arătat că titularul creanței este ..
Din actele dosarului rezultă că decizia de calcul a taxei de poluare și ordinul de plată a taxei au fost emise pe numele primei reclamante.
De asemenea, acțiunea a fost introdusă de reclamantă prin reprezentant, pentru ca ulterior, aceeași reclamantă să susțină că, în fapt, reprezentantul are calitatea de reclamant.
Persoana indicată ca reprezentant nu și-a însușit acțiunea în calitate de reclamant.
În consecință, apreciind că nu există identitate între persoana care pretinde un drept și reclamant, este admisă excepția lipsei calității procesual active.
II. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, înregistrat la data de 05.05.2015, S.C. VB L. ROMÂNIA IFN S.A. și S.C. RR W. S.R.L., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței civile nr. 4790/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată de părțile reclamante.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond in mod greșit a respins acțiunea in raport de ambii reclamanți din prezenta cauza, constatând ca întemeiata lipsa calității procesuale active, respingând pe fond acțiunea motivat de faptul ca . - inițial in calitate de împuternicit cu procura speciala a reclamantei . IFN SA nu si-ar fi însușit acțiunea in calitate de reclamanta.
Or, așa cum rezultă și din considerentele hotărârii atacate, precum si din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul din data de 26.03.2014, prin precizarea de acțiune depusa, s-a învederat instanței de judecata că titularul creanței care face obiectul acțiunii este în prezent ., sens în care la dosarul cauzei a fost depus contractul de cesiune creanța încheiat la data de 21.02.2014 între . IFN SA având calitatea de cedent și . în calitate de cesionar, sens în care s-a și solicitat comunicarea tuturor actelor de procedura către aceasta în calitatea de reclamanta în dosar.
Mai mult, instant de fond nu poate să menționeze că RR W. SRL nu și-a însușit calitatea de reclamanta in prezenta cauză, atâta timp cât precizarea de acțiune cu privire la cadrul procesual activ (depusă la termenul din data de 26.03.2014) a fost semnata și însușită de aceasta în calitate de parte în proces, fiind reprezentată prin avocat cu delegația depusă la dosar pentru termenul de judecata din data de 07.05.2014.
Astfel, în speță sunt îndeplinite condițiile exercitării acțiunii civile, existând identitate intre persoana care pretinde un drept și reclamant, pe fond acțiunea formulata fiind întemeiata, RR W. justificând un interes determinat, legitim, personal, născut si actual.
Pe fondul cauzei, a arătat partea recurentă că taxa litigioasă a fost percepută cu încălcarea dreptului european în materie, astfel cum a fost acesta interpretat în jurisprudența relevanță a CJUE.
S-a mai arătat că reclamanta VB L. ROMÂNIA IFN SA nu a renunțat la judecată, sens în care instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra temeiniciei pretențiilor formulate de reclamanți.
In drept, s-au invocat disp. Legii nr. 554/2004, art. 124, 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fiscala, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, art. 112 si 274 C.pr.civ., Decizia nr. 24/14.11.2011 a ICCJ; a fost solicitată judecata în lipsă.
Fiindu-i comunicată cererea de recurs, partea intimată nu a formulat întâmpinare.
La data de 04.05.2015, partea recurentă a transmis la dosar taxă de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, în cond. art. 11 rap. la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Art. 312 alin. 3 C.pr.civ. (1865) – aplicabil față de disp. art. 3 din Legea nr. 76/2012 și data înregistrării acțiunii - prevede că „Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct., 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară”.
Totodată, disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865) prevăd că „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Preliminar, Curtea arată că, până la momentul pronunțării asupra căii de atac a recursului, partea recurentă a achitat în cauză taxa de timbru ce i-a fost stabilită în sarcină, raportat la disp. art. 11 alin. 1 și art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 3 din O.G. nr. 32/1995 - aplicabile față de norma tranzitorie existentă la art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, Curtea constată că un exemplar al motivelor de recurs a fost comunicat în precedent părții intimate ANAF, atașat citației emise în cauză (a se vedea filele 45 și 48 dosar).
Recursul este fondat.
Astfel, Curtea arată că exercitarea acțiunii civile implică existența a patru condiții generale, cumulative, respectiv: afirmarea unui drept/formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Întrucât codul de procedură civilă nu cuprinde o definiție a calității procesuale, în doctrină s-au conturat diferite concepții în legătură cu această noțiune, impunându-se cea potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Definiția menționată a fost confirmată în mod constant și de jurisprudența actuală.
Potrivit art. 129 alin. 5 C.pr.civ. (1865)„Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. (...)”.
Mai reține Curtea că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 C.pr.civ.(1865), are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în cond. art. 261 pct. 5 C.pr.civ.(1865), sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești, față de disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 și 6 C.pr.civ.(1865).
În cauză, apreciază Curtea că lectura sentinței civile recurate denotă o nerespectare a disp. art. 129 alin. 5 și art. 261 C.pr.civ.(1865).
Astfel, deși admite excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță nu stabilește partea căreia i-a conferit o calitate de reclamant în cauză, considerentele dezvoltate de aceasta nelămurind dacă tribunalul a înțeles să acorde o calitate de reclamantă VB L. România IFN SA și / sau RR W. SRL ori niciuneia dintre aceste societăți.
Revine judecătorului ca, în raport de actele de procedură existente la dosar, să lămurească limitele în care a fost învestit prin acțiunea formulată, iar, în măsura în care apreciază că sunt imprecise sau neclare cererile formulate de părți, să le solicite acestora în cond. art. 129 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 1551 C.pr.civ. (1865) să clarifice elementele cererii de chemare în judecată, astfel cum sunt acestea menționate la art. 112 C.pr.civ. (1865).
Lecturând atent sentința civilă recurată, Curtea constată că argumentele dezvoltate de prima instanță arată de ce este contestabilă calitatea de reclamantă (titulară a cererii de chemare în judecată) a fiecăreia dintre cele două societăți în discuție - VB L. R. IFN SA și RR W. SRL -, iar nu de ce nu se justifică în cauză calitatea procesuală activă.
Mai mult, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată inițial de societatea VB L. R. IFN SA prin împuternicit RR W. SRL, s-a solicitat anularea deciziei privind stabilirea taxei pe poluare nr._/2011 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, restituirea sumei de 6.684 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, acordarea dobânzii legale aferente de la data cererii de chemare în judecată până la data plății, cheltuieli de judecată.
Prin cererea precizatoare depusă la 24.03.2014, VB L. R. IFN prin împuternicit RR W. SRL arată că înțeleg să precizeze cadrul procesual în sensul că «titularul creanței care face obiectul prezentei acțiuni este în prezent RR W. SRL (…) sens în care solicităm întocmirea și comunicarea tuturor actelor de procedură către aceasta în calitate de reclamantă în dosarul mai sus menționat».
După cum arată chiar tribunalul, decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/18.10.2011 a fost emisă pentru contribuabilul VB L. R. IFN, ca plătitor figurând în extrasul de cont aceeași societate menționată. Or, față de obiectul cererii de chemare în judecată, prima instanță nu justifică rațiunea pentru care VB L. R. IFN nu are calitate procesuală activă în cauză, solicitându-se atât anularea unei decizii ce a fost emisă pe numele său, cât și restituirea unei taxe încasate pretins nelegal, după cum nu indică nici motivele pentru care nu se reține calitatea procesuală activă a RR W. SRL, adică o analiză a contractul de cesiune de creanță invocat de aceasta. În plus, după cum rezultă din dispozitivul sentinței civile recurate, acțiunea a fost respinsă fără a se recunoaște niciuneia dintre cele două societăți o calitate procesuală activă, nefiind lămurit în acest context cui i-ar fi revenit calitatea de creditor al raportului fiscal litigios.
Față de cele arătate în precedent, date fiind disp. art. 312 alin. 5 C.pr.civ. (1865) și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, revenindu-i tribunalului inclusiv obligația de a lămuri în cond. art. 129 C.pr.civ. (1865) cadrul procesual activ – cărei / căror societăți îi / le revine poziția de reclamantă în acțiunea formulată, inclusiv, în măsura necesară, prin solicitarea de lămuriri de la societățile menționate sub sancțiunea art. 1551 alin. 1 C.pr.civ.(1865), după care să analizeze în concret identitatea dintre reclamanta / reclamantele stabilit/e și creditorul raportului fiscal în litigiu, observând inclusiv disp. art. 117 din O.G. nr. 92/2003, dar și pe cele ale art. 30 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele-reclamante S.C. VB L. ROMÂNIA IFN S.A. și S.C. RR W. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4790/27.06.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred. Jud. B.C./ 2ex./ 2015
Jud. fond C.M. V./T.B.- S. a II-a C.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2066/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1303/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
