Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2066/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 2066/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 3430/2/2015

DOSAR NR. _

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2066

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.07.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: G. D.

GREFIER: E. S. M.

Pe rol se află soluționarea cererii de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect „suspendare executare act administrativ ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, prin avocat I. B.-M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

La interpelarea Curții, avocatul reclamantei arată că nu are chestiuni prealabile.

Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul pe competență.

Avocatul reclamantei apreciază că în cauză este competentă Curtea de Apel București din perspectiva competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul art. 131 raportat la art. 10 alin. 1 teza a II-a și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Curtea constată că este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere obiectul cauzei, valoarea debitului a cărui suspendare se solicită și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

La interpelarea Curții cu privire la alte probe în afara celor de la dosarul cauzei, avocatul reclamantei arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei și înscrisuri noi, pe care le depune la dosar în ședință publică, în dovedirea faptului că între data sesizării instanței și data de astăzi a formulat acțiune în anulare, înregistrată la Curtea de Apel București, Secția Comercială, precum și dovada contractelor de credit la care a făcut referire în precizarea prezentei acțiuni, o adresă din partea societății cu numărul de salariați și acte contabile din care rezultă situația lichidităților.

Curtea încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciată ca fiind concludentă, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și înscrisurile depuse la acest termen de judecată. Totodată, constată administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

De asemenea, Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B..

Avocatul reclamantei solicită respingerea acestei excepții, întrucât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. este instituția publică care are personalitate juridică, fiind for tutelar al Administrației Județene a Finanțelor Publice B. și organ fiscal în a cărui administrare se află creanța fiscală.

Curtea unește cu fondul soluționarea acestei excepții, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 4 C.p.c., fiind necesară administrarea unor probe comune, atât pentru fond, cât și pentru soluționarea excepției.

Nemaifiind cereri, excepții sau probe, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Avocatul reclamantului solicită să se constate că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, respectiv a fost depusă cauțiunea în cuantumul solicitat de instanță, pentru admiterea cererii de suspendare. De asemenea, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Referitor la cazul bine justificat, arată că în prezenta cauză este evidentă nelegalitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare, câtă vreme executarea silită împotriva contribuabilului, debitorului era suspendată. Precizează că a depus la dosarul cauzei două decizii pronunțate de Tribunalul B. și Judecătoria F. prin care se suspendă efectele unui act administrativ având ca obiect impunerea unei creanțe fiscale, iar cea de-a doua suspendă chiar executarea silită. Această împrejurare le-a fost adusă la cunoștință chiar de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., care afirmă că suspendă parțial poprirea. Consideră că din moment ce o instanță de judecată a dispus suspendarea executării silite împotriva debitorului, reclamanta, ca și terț poprit, nu mai poate fi executată silit. Prin urmare, fiind suspendată executarea împotriva debitorului principal, cu atât mai mult este suspendată executarea silită și împotriva terților, împrejurare care le-a fost adusă la cunoștință chiar de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..

În al doilea rând, arată că dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, care reprezintă temeiul de drept în baza căruia a fost emisă decizia de atragere a răspunderii solidare, se referă la atragerea răspunderii solidare a terțului poprit în limita sumelor pe care l-a ajutat contribuabilul debitor să se sustragă. Principalul motiv de nelegalitate este că, deși reclamanta a făcut o plată, nu există dubii de nelegalitate nici în privința acestei plăți pentru că a fost făcută la data de 02.06.2014, ulterior adresei prin care li se aducea la cunoștință suspendarea executării silite.

La interpelarea Curții cu privire la înscrisul aflat la fila 155 din dosar, respectiv un desfășurător în care figurează mai multe plăți, avocatul reclamantei arată că nu cunoaște ce reprezintă aceste plăți, aducându-i-se la cunoștință numai o singură plată, cea din 02.06.2014, respectiv suma de 7 miliarde de lei vechi. Totodată, precizează că se dispune atragerea răspunderii solidare a terțului poprit după înscrierea la masa credală la dosarul de insolvență a debitorului. Consideră că se impune ca decizia de angajare a răspunderii să aibă efectele suspendate cel puțin până la data la care se va dispune închiderea procedurii falimentului, altfel se creează posibilitatea ca pentru aceeași creanță să existe două titluri de creanță fiscală, unul în procedura insolvenței, împotriva debitorului, iar cel de-al doilea împotriva terțului poprit. Având în vedere că dispozițiile Legii nr. 85/2006 sunt derogatorii față de Codul de procedură fiscală, care reprezintă dreptul comun, consideră că în momentul în care pârâta a ales să se înscrie la masa credală, trebuia să dispusă suspendarea procedurii de atragere a răspunderii, urmând să o reia în măsura în care la data la care se va fi închis procedura falimentului nu va fi încasată creanța fiscală.

Cu privire la paguba iminentă, avocatul reclamantei solicită să fie avute în vedere toate cele șapte efecte care se vor produce în măsura în care se va executa decizia de atragere a răspunderii solidare. Orice intervenție în privința lichidităților societății îi va dezechilibra situația financiară, nemaiputând să-și onoreze propriile obligații, să-și achite furnizorii, să-și plătească proprii salariați etc. Mai arată că, urmare a înregistrării în cazierul fiscal a acestei decizii de angajare a răspunderii au fost anulate din oficiu anumite certificate de înregistrare în scopuri de TVA la societățile la care reclamanta deține calitatea de acționar majoritar, situație păgubitoare pentru aceste societăți. Astfel, efectele acestei decizii se răsfrâng asupra unor terți nevinovați.

În consecință, solicită admiterea cererii de suspendare a executării deciziei până la rămânerea definitivă a hotărârii de fond, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta ., în temeiul art. 14 alin. l din Legea 554/2004, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B.-AJFP B. a formulat cerere de suspendare a executării deciziei AJFP B. nr. 5031M/05.01.2015 data în dosarul de executare nr._.

În motivare a arătat următoarele:

În fapt, prin decizia mai sus menționata, i s-a angajat răspunderea solidara, alături de debitorul principal ., în vederea realizării creanțelor fiscale ale acestuia, în limita sumei de 6.827.364 lei.

În motivarea acestei decizii, organul fiscal a arătat ca a efectuat plați către debitorul principal după data de 08.07.2013, data la care a primit adresa de înființare a terțului poprit nr. 1/25.06.2013, drept pentru care a considerat îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii solidare, în temeiul art.27 alin. l, lit. b din OG 92/2003.

În termen legal a formulat contestație la organul fiscal Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B.,, care, prin decizia nr. 434/24.02.2015 i-a respins ca neîntemeiata contestația.

A considerat decizia atacata ca fiind netemeinica și nelegala, având în vedere următoarele aspecte:

1. În ceea ce privește articolul de lege - 27 alin. l lit. b din OG 92/2003 - în baza căruia i s-a atras răspunderea solidara, acesta nu este aplicabil în cauza de fata, deoarece debitorul principal a fost declarant insolvent prin sentința civila nr.2578/sind/26.09.2014 a Tribunalului B., în dosar nr._ și, în cazul de fata, răspunderea altor persoane pentru creanțele fiscale ale acestuia se poate angaja numai în condițiile art. 27, alin.2 și 3 din OG 92/2003, care au următorul cuprins:

„(2) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat în solvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării în solvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel în solvabilitatea;

b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat în solvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere în stanței competente deschiderea procedurii în solvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de în solvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;

e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat în solvabil în condițiile prezentului cod sau declarat în solvent dacă, direct ori în direct, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;

c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului. "

Nu se încadrează la niciuna din situațiile avute în vedere de legiuitor în articolele mai sus menționate, drept pentru care nu sunt îndeplinite condițiile privind atragerea răspunderii solidare.

2. Având în vedere ca textul de lege invocat drept temei de drept al emiterii acestei decizii nu este aplicabil în cauza, debitorul fiind insolvent, organul fiscal nu a motivat în drept sancționarea, drept pentru care se impune anularea acestei decizii.

3. În ceea ce privește decizia de înființare a terțului poprit nr. 1/25.06.2013, indicata ca nefiind respectata și considerata astfel drept temei pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul, efectele acesteia au fost suspendate prin sentința civila nr.4332/CA/l8.09.2013, pronunțata de Tribunalul B. în dosarul nr._, precum și prin încheierea din 25.09.2013 pronunțata de Judecătoria Fagaras în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, suspendare care i-a fost adusa la cunoștința prin adresa nr. 15036M/09.10.2013 de către AJFP B.. Suspendarea dispusa de Tribunalul B. în dosarul nr._ si-a produs efecte pana la pronunțarea Curții de Apel B. în acest dosar, respectiv pana la data de 17.09.2014 când a pronunțat decizia nr.2104/R, în timp ce suspendarea pronunțata de Judecătoria Fagaras în dosarul nr._ încă își produce efectele, hotărârea nr. 1980/29.10.2014 nefiind definitiva.

4. Cu atât mai mult, AJFP B. s-a înscris la masa credală a debitoarei cu suma de 24.599.199 lei, reprezentând întreaga suma datorata de debitorul insolvent, inclusiv suma de 6.827.364 lei pentru care a dispus atragerea răspunderii solidare.

5. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de piață restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile codului, răspund solidar cu acesta administratorii, asociații și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea societății debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea credință, sub orice formă, a activelor debitorului. Sub acest aspect, Înalta Curte a precizat că deținerea de către o persoană a calității de asociat și administrator al unei societăți declarate insolvabilă, într-o perioadă în care din patrimoniul acesteia au fost înstrăinate o parte din bunuri, fără a se face dovada că sumele obținute din aceste operațiuni au fost folosite pentru stingerea obligațiilor fiscale sau în interesul acestei societăți, face să fie îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii solidare a administratorului societății debitoare. în acest sens, îndeplinirea condiției referitoare la reaua-credință rezultă tocmai din înstrăinarea bunurilor fără ca sumele obținute să revină societății căreia acesteia îi aparțineau, pentru stingerea obligațiilor fiscale. Insă, răspunderea solidară poate fi antrenată doar pentru perioada cât persoana în cauză a avut calitatea de asociat, administrator al societății debitoare și numai în limita bunurilor valorificate cu încălcarea dispozițiilor menționate anterior. (Decizia nr. 2964 din 7 martie 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect anulare decizie ANAF).

6. Se impune a se avea în vedere și prevederile art. 36 din Legea 85/2006 - De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. În aceste condiții, singura posibilitate a creditorului de a-si realiza eventuala creanța pe care o pretinde este înscrierea la masa credală a debitoarei, lucru de care AJFP B. a înțeles sa uzeze.

7. Având în vedere ca AJFP B. a înțeles sa se înscrie la masa credala a debitoarei și sa încerce să-și îndestuleze astfel creanța, se impune a analiza aceasta încercare de recuperare a sumei de 6.827.364 lei drept o tentativa de îmbogățire fără justa cauza, fapt juridic ilicit chiar și în condițiile în care îmbogățitul fără justa cauza ar fi statul roman.

Consideră ca punerea în executare a acestui act administrativ-fiscal și obligarea la plata sumei de 6.827.364 lei ar produce o paguba importanta în patrimoniul propriu, suma respectiva fiind substanțiala chiar și fata de reclamantă.

Nu insistă în aceasta cerere de suspendare asupra motivelor de fapt și de drept care fac netemeinica și nelegala decizia atacata, aceste aspecte urmând a fi analizate în fata instanței competente sa soluționeze fondul cauzei, dar insistă în a arata prejudicierea sa în cazul executării sumei de 6.827.364 lei, o suma importanta pe care nu o poate achita imediat, motivat și da faptul ca, în prezent, conturile bancare sunt blocate tot pentru executarea silita a unui terț, iar o noua poprire ar duce la imposibilitatea desfășurării activității si, eventual, la continuarea executam silite pe bunuri mobile/imobile.

De altfel, în cursul lunii mai 2015, a avut încasări modice, cca. 400.000 lei, conform extraselor atașate, toate sumele mergând pe poprirea deja existenta și pe plata salariilor. În aceasta situație, este imposibil de achitat imediat suma de 6.827.364 lei, pe lângă faptul ca este nedatorata, ceea ce ar fi echivala cu executarea sa mobiliara si/sau imobiliara din partea creditoarei.

Pentru toate motivele arătate mai sus, urmează a se constata ca paguba care s-ar produce în patrimoniul său prin executarea actului administrativ-fiscal atacat este iminenta și solicită suspendarea executării deciziei AJFP B. nr. 5031M/05.01.2015 data în dosarul de executare nr._.

În drept - art.14 din Legea 554/2004.

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri: extras Raiffeisen;extras BCR; decizia nr. 5031M/05.01.2015; decizia nr. 434/24.02.2015;contestație nr.395/04.02.2015; tabel de creanțe nr. 3161/24.11.2014;adresa suspendare nr.l5036M/09.10.2013; împuternicire avocațiala.

Ulterior, reclamanta I. S.R.L., în temeiul art. 204 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, formulează precizări ale acțiunii introductive de instanță, cu rugămintea de a fi avute în vedere la pronunțarea soluției în prezenta cauză.

În primul rând, precizează expres că amformulat prezenta cerere de suspendare a executării deciziei nr. 5031M/05.01.2015 în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., ambele cu sediul în B., .. 7, jud. B., unde solicită a se efectua procedura de citare și de comunicare a actelor de procedură.

În al doilea rând, tot ca și chestiune prealabilă, face precizarea că, potrivit art. 12 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, introduse prin art. VII pct. 1 din Legea nr. 138/2014 „dispozițiile art. 200 din codul de procedură civilă privind verificarea cererii și regularizarea acesteia nu se aplică în cazul incidentelor procedurale și nici în procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziții.

Având în vedere că procedura suspendării actului administrativ reglementată de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este una specială, precum și natura urgentă a acestei proceduri (consacrată de dispozițiile art. 14 alin. 2 și 4 din lege conform cărora cererea se soluționează de urgență și cu precădere iar termenul de recurs este de doar 5 zile), apreciază că această procedură este incompatibilă cu dispozițiile art. 200 Cod procedură civilă, motiv pentru care se constată incidența dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 76/2012, procedând la comunicarea acțiunii introductive (așa cum a fost precizată) către pârâte și la fixarea unui termen scurt în cauză.

În al treilea rând, rigorile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 (text la care face trimitere art. 215 din Codul de procedură fiscală) sunt îndeplinite în prezenta cauză, atât în ceea ce privește cazul bine justificat cât și paguba iminentă.

În ceea ce privește „cazul bine justificat", legea îl definește ca fiind o „împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

În doctrina de specialitate, se arată că existența unui caz bine justificat se reține în situația în care, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. în mod similar, jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție statuează că „este îndeplinită condiția unui caz bine justificat în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție".

În cauza de față, motivele de nelegalitate a deciziei a cărei suspendare a solicitat-o au fost expuse pe larg în acțiunea prin care a solicitat Curții de Apel București anularea acestui act administrativ fiscal.

Având în vedere faptul că instanța sesizată cu o cerere de suspendare nu este chemată să judece fondul raporturilor litigioase, ci numai să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru a cere suspendarea, nu va relua în cuprinsul prezentei acțiuni argumentele legate de nelegalitatea deciziei nr. 5031M/05.01.2015.

Însă, întrucât cerința cazului bine justificat este strâns legată de aparența dreptului reclamantului și de conduita părților ce a dus la apariția raportului litigios, va prezenta în cele ce urmează, pe scurt, modalitatea abuzivă și vădit nelegală în care pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a emis decizia nr. 5031 M/05.01.2015 prin care a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantei cu debitorul NITROPOROS S.RL

În concret, decizia de angajare a răspunderii a fost emisă cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Codului de procedură fiscală, motiv pentru care, față de argumentele ce vor fi în continuare expuse, vă există o îndoială puternică și evidentă cu privire la prezumția de legalitate a deciziei mai sus menționate, fiind pe deplin îndeplinită condiția cazului bine justificat.

După cum a arătat și în cuprinsul cererii introductive, există o . argumente atât de ordin procedural cât și de drept substanțial care demonstrează caracterul vădit nelegal al deciziei a cărei suspendare o solicită.

Un prim argument în acest sens îl reprezintă inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, în condițiile în care împotriva debitoarei NITROPOROS SRL a fost deschisă procedura insolvenței, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, chiar la cererea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. (Anexa 1). Mai mult, în cadrul acestei proceduri colective, pârâta figurează înscrisă în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 13.075.751,00 lei, (Anexa 2) în care este inclusă suma de 6.827.364 lei pentru care a fost angajată răspunderea solidară a reclamantei.

În aceste condiții, este evident că nu se poate recurge la utilizare a două căi (procedura insolvenței și angajarea răspunderii solidare) pentru realizarea aceleiași creanțe. Având în vedere că, din punct de vedere cronologic, prima procedură declanșată este cea prevăzută de Legea nr. 85/2006, reiese că parcurgerea celei de a doua devine inadmisibilă, în considerarea adagiului „electa una via non datur recursus ad alteram".

Un al doilea argument în sprijinul aparenței de nelegalitate a deciziei nr. 5031 M/05.01.2015 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. este unul tot de ordin procedural și constă în faptul că la data la care reclamanta (în calitate de terț poprit) a efectuat plățile imputate către debitoarea NITROPOROS, executarea silită a acesteia fusese suspendată în temeiul a două hotărâri judecătorești (Anexa 3). Astfel, la data de 16.10.2013, chiar pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat reclamantei (Anexa 4) să suspende parțial măsurile de executare silită în limita a 1.017.941 lei.

În fine, al treilea argument decisiv pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură decizia atacată îl reprezintă nesocotirea chiar a prevederilor art. 27 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, conform căruia răspund solidar cu debitorul terții popriți care au încălcat prevederile art. 149 dar în limita sumelor sustrase indisponibilizării.

Or, prin decizia ale cărei efecte le dorește suspendate, s-a angajat răspunderea solidară a reclamantei pentru suma de 6.827.364 lei (nu cunoaște modul în care a fost stabilită de organul fiscal) în condițiile în care, din extrasele de cont, reiese fără echivoc că totalul plăților efectuate de reclamantă către debitoarea NITROPOROS SRL a fost de circa 700.000 lei.

În ceea ce privește prevenirea producerii unei pagube iminente, așa cum este definită de art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, reprezintă o condiție a cărei îndeplinire poate fi reținută „în situația în care executarea actului administrativ ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat prin anularea actului".

Astfel, paguba iminentă este reprezentată de un prejudiciu material viitor, care se va produce cu certitudine. Așadar, criteriile în raport de care prejudiciul este definit prin lege sunt următoarele:

(i) prejudiciul trebuie să fie unul material;

(ii) prejudiciul trebuie să fie cert că se va produce, chiar dacă este unul viitor - prejudiciul trebuie să fie deci previzibil.

Având în vedere însă că prejudiciul care s-ar produce în urma executării unui act administrativ ilegal urmează a fi guvernat de principiile răspunderii civile delictuale, învederăm faptul că, la cuantificarea acestuia, trebuie avut în vedere nu numai prejudiciul constând în paguba efectiv suferită (damnum emergens) ci și prejudiciul constând în beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Încă de la început impactul executării deciziei nr. 5031 M/05.01.2015 este fără urmă de îndoială unul deosebit de grav, eventuala executare silită a sumelor cuprinse în decizie dând naștere, în patrimoniul său, unui „prejudiciu material viitor și previzibil", imposibil de înlăturat.

Cu titlu preliminar, subliniază faptul că măsurile dispuse printr-un act administrativ nu trebuie să conducă la un automatism absurd al punerii în aplicare imediată a acestora, prin simpla prezumție de legalitate de care beneficiază și contrar oricăror rațiuni de rezonabilitate, atât timp cât actul administrativ formează obiectul unui proces de evaluare al instanței de judecată. Nu este acesta scopul actului administrativ, iar atunci când balanța este înclinată prin previzibilitatea unei pagube însemnate pentru destinatarul actului administrativ, temporizarea unei eventuale aplicări a acestuia este întru totul justificată.

În speță, decizia a cărei suspendare o solicită, atât prin conținutul său cât mai ales prin efecte, face parte din categoria acelor acte care, o dată puse în executare, își produc efectele imediate asupra destinatarului și asupra altor persoane a căror activitate este legată de activitatea destinatarului, conducând la consecințe negative definitive și ireparabile.

Executarea sumei de 6.827.364 lei va cauza o reacție rapidă în lanț, constând în: insuficiența lichidităților pentru îndeplinirea obligațiilor curente ale Societății (între care și plata salariilor angajaților dar și a obligațiilor curente către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat);accelerarea împrumuturilor bancare accesate pentru finanțarea activității curente a Societății, cu consecința executării imediate a creanțelor astfel rezultate; pierderea credibilității și a bonității în fața partenerilor contractuali, dar mai ales în fața instituțiilor de credit care contribuie în mod substanțial la finanțarea activităților curente ale Societății;imposibilitatea implementării planului investițional previzionat;blocarea întregii activități a Societății și chiar . plată;

PRIMUL EFECT al executării Deciziei contestate constă în impactul financiar major asupra Societății prin afectarea lichidităților și crearea de dificultăți în onorarea obligațiilor asumate.

Executarea silită a Societății, având în vedere cuantumul ridicat al sumei stabilite prin decizia a cărei suspendare o solicită, va crea un prejudiciu material grav și previzibil în privința lichidităților de care Societatea dispune, primul efect al executării silite fiind diminuarea drastică a aptitudinii acesteia de a-și onora obligațiile existente pe baza sumelor de bani curente.

Plecând de la datele financiare concrete ale anului 2014 și prognoza pentru anul 2015, următoarele consecințe directe ale executării silite pot fi în mod obiectiv previzionate:

- creșterea nivelului cheltuielilor cu suma de 6.827.364 lei influențează în mod negativ cash-flow-ul Societății și posibilitatea de aprovizionare cu mărfuri, determinând o scădere semnificativă a cifrei de afaceri în cursul anului 2015;

- scăderea bugetului de salarii corespunzător sectorului distribuție, generată de scăderea previzionată a vânzărilor.

În consecință, dacă s-ar proceda la executarea imediată a deciziei nr. 5031 M/2015, Societatea s-ar adânci și mai mult în deficitul de lichidități care se înregistrează deja de o lungă perioadă de timp, indicatorul lichiditate imediată diminuându-se în continuare, ceea ce înseamnă că echilibrul și așa precar existent între încasările și plățile Societății ar fi cu desăvârșire rupt.

AL DOILEA EFECT al executării Deciziei va fi reprezentat de dificultățile majore ale Societății în obținerea de lichidități prin accesarea unor credite bancare.

În fapt, așa cum va arăta în continuare, în ipoteza executării deciziei atacate, Societatea s-ar afla în imposibilitatea obținerii unor facilități noi de creditare în vederea acoperirii lipsei de lichidități.

În primul rând, menționează că pentru plata sumei de 6.827.364 lei, Societatea va fi nevoită să acopere acest deficit de lichidități prin contractarea unor noi credite bancare, având în vedere că la acest moment, astfel cum a menționat, Societatea nu deține suficiente lichidități. Or, la acest moment, Societatea nu are nici posibilitatea obținerii unor credite suplimentare, astfel cum va arăta în cele ce urmează.

La momentul actual, societatea a accesat deja credite bancare pentru finanțarea activității curente, al căror sold este la data de 30.06.2015 în valoare de 15.524.587,86 EUR (echivalentul a 69.084.416 lei) și care au scadența finală în data de 31.12.2015.

Insuficiența lichidităților generată de executarea deciziei nr. 5031 M/05.01.2015 ar conduce în mod automat la imposibilitatea onorării obligațiilor asumate prin contractele de credit, cu consecința accelerării acestora și a executării garanțiilor constituite de Societate, ceea ce ar conduce la efecte deosebit de grave asupra situației financiare.

Impactul financiar în cazul accelerării recuperării de către instituția bancară a acestor sume, în cazul Societății nu mai poate fi contracarat prin contractarea unor noi linii de credit, din cel puțin două motive:

• băncile nu acordă credite persoanelor juridice aflate în pierdere sau aflate în faza executării silite (cum este cazul Societății);

• gradul de îndatorare al Societății (elementul esențial luat de bănci în calcul pentru a stabili dacă mai pot fi acordate credite persoanei în cauză) este în prezent foarte ridicat, fiind mai ridicat decât limita de îndatorare acceptată în mod normal în practica bancară;

Astfel, având în vedere faptul că decizia atacată a fost pusă în executare silită, Societatea se vede pusă în situația de a rambursa anticipat împrumutul contractat (și nu la termenele specificate inițial în contractul de împrumut), fapt care va atrage după sine blocarea activității curente a acesteia.

În al doilea rând, chiar dacă ar admite că, în pofida lipsei acute de lichidități și pierderilor înregistrate, Societatea deține în continuare importante active imobilizate și circulante, acestea nu reprezintă mijloace de plată directe, și ca atare, nu sunt susceptibile să stingă în natură obligațiile de plată scadente în perioada imediat următoare ale Societății față de salariați, furnizori sau bugetul de stat. Mai mult, activele deținute de Societate nu sunt libere de sarcini, prioritare la plată fiind entitățile care dețin garanții reale asupra acestora.

În consecință, executarea silită instantanee a deciziei nr. 5031 M/05.01.2015 ar conduce la un dezechilibru financiar major, societatea nefiind în situația de a putea acoperi amenda de 6.827.364 lei din credite sau din vânzarea imediată a activelor proprii.

AL TREILEA EFECT al executații deciziei a cărei suspendare o solicită este reprezentat de dificultățile majore create în onorarea obligațiilor contractuale.

Or, față de cuantumul obligațiilor curente cu o scadență iminentă (i.e. 80.409.772 lei pentru activitatea curentă), precum și față de contravaloarea disponibilului deținut în prezent de Societate (14.521,53 lei), r Societatea deține resurse financiare reduse care nu acoperă decât parțial plățile curente, în așa fel încât, plata sumei stabilite prin decizia contestată nu ar putea decât să adâncească deficitul de lichidități în care se află Societatea și să majoreze cuantumul datoriilor imediate ale Societății la peste 1._ lei, cu consecința directă și inevitabilă a imposibilității onorării datoriilor față de furnizori.

În cazul neachitării obligațiilor scadente către furnizori, aceștia vor opri aprovizionarea cu produse a Societății, pusă astfel în imposibilitate de a-și mai continua activitatea.

Pe cale de consecință, Societatea nu deține disponibilul necesar achitării atât a obligațiilor curente către furnizorii săi, cât și a sumelor dispuse prin Decizia contestată, astfel încât executarea acesteia ar fi în mod vădit de natură a destabiliza Societatea.

AL PATRULEA EFECT al executării deciziei contestate va crea dificultăți unui număr mare de angajați ca urmare a incapacității Societății de a-și onora obligațiile de plată față de salariații proprii, dar și față de salariații indirecți.

Societatea deține la acest moment un număr de 902 salariați proprii și că există peste 3000 salariați indirecți, angajați ai partenerilor Societății, implicați exclusiv în derularea raporturilor contractuale cu reclamanta.

În cazul executării deciziei contestate, lipsa lichidităților cu care se va confrunta Societatea va conduce la imposibilitatea achitării salariilor acestora (creditori privilegiați potrivit legii române), fondul de salarii al Societății în cursul anului curent fiind de 31.010.376 lei.

Mai mult, în egală măsură că, în situația executării silite, partenerii acesteia ar fi afectați nu numai pentru că nu și-ar mai primi contravaloarea serviciilor prestate/bunurilor livrate sau pentru că nu ar avea piață de desfacere pentru produsele/serviciile pe care le furnizează în prezent către reclamantă (nedispunând, cel puțin pe termen scurt, de niciun fel de alternative pentru înlocuirea Societății în lanțul operațional), dar și pentru că, la rândul lor, aceștia vor fi în imposibilitatea de a-și plăti obligațiile curente și salariile angajaților proprii, ceea ce ar putea conduce la măsuri de concediere colectivă a acestora.

În consecință, solicită instanței să aibă în vedere că societateA, care activează și întreține un întreg „ecosistem" în jurul său (Societatea fiind principalul partener comercial pentru alte 1200 de firme cu care aceasta colaborează), este în prezent în fața pericolului iminent de a fi destabilizată financiar prin executarea silită a unor obligații nelegal stabilite pe care în prezent, în mod obiectiv, nu le poate onora, date fiind greutățile financiare pe care le întâmpină și a căror executare ar putea avea efecte ireversibile.

Sub acest aspect, repunerea părților în situația anterioară ca efect al anulării deciziei contestată nu ar putea restabili „ecosistemul" existent în prezent.

AL CINCILEA EFECT - Executarea Deciziei contestate va determina întreruperea programului investițional aflat în curs (componentă esențială a planului de dezvoltare a reclamantei), provocând dificultăți în activitatea prezentă și viitoare a Societății.

Astfel cum a arătat, Societatea este în curs de implementare a programului său de investiții pentru înnoirea echipamentelor tehnologice și a parcului auto, absolut necesară pentru derularea activității.

Precizează că, atât mijloacele de transport deținute de către Societate cât și echipamentele tehnologice sunt uzate fizic/moral în proporție de pana la 30 - 100% (aspect reflectat și de gradul de amortizare înregistrat în evidențele financiar-contabile ale Societății), fiind obligatorie înlocuirea unora strict necesare în activitatea economică imediată.

Pentru realizarea acestor investiții, Societatea este nevoită să apeleze la credite care, în condițiile executării deciziei nr. 5031 M/05.01.2015, ar deveni imposibil de accesat.

Așa cum a subliniat și mai sus, derularea unei politici de cheltuieli extrem de prudente a permis Societății să își îmbunătățească și rating-ul bancar, cu consecința deschiderii posibilității pentru accesarea unui eventual credit de investiții în perioada următoare. Aceasta însă, numai în condițiile menținerii indicatorilor economici ai Societății și neafectării eventualelor garanții pe care aceasta le-ar putea aduce.

Or, având în vedere consecințele negative pe care executarea deciziei contestate le-ar avea asupra situației economico-financiare a societății (descrise mai sus), este evident că posibilitatea accesării unor eventuale credite de investiții ar fi total compromisă, la fel și implementarea planului investițional al companiei.

AL ȘASELEA EFECT - Executarea Deciziei contestate va avea impact și asupra bugetului general consolidat, prin diminuarea considerabilă a cuantumului impozitelor și taxelor datorate de Societate.

Se cuvine subliniat faptul că executarea Deciziei contestate va aduce prejudicii chiar și statului român, în condițiile în care Societatea varsă anual la bugetul general consolidat importante sume de bani.

În anul 2015, Societatea datorează și achită (i) la bugetul local suma de 1.325.356,16 lei reprezentând impozit pe teren, clădiri și mijloace de transport (ii) la bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale suma de 15.702.423 lei reprezentând TVA și contribuții sociale.

Îngreunarea activității Societății și lipsirea acesteia de lichiditățile necesare onorării obligațiilor de plată curente vor conduce la contractarea activității, care se va traduce într-o diminuare corespunzătoare a sumelor plătite cu titlu de taxe și impozite, conturând astfel o iminentă pierdere și pentru statul român.

AL ȘAPTELEA EFECT - anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA pentru societățile la care reclamanta deține calitatea de asociat/acționar.

Având în vedere dispozițiile art. 153 și 153/1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ca efect al înscrierii în cazierul fiscal al reclamantei a mențiunilor cu privire la angajarea răspunderii solidare, organele fiscale au procedat din oficiu la anularea înregistrării în scopuri de TVA pentru un număr de 5 societăți la care aceasta deține calitatea de acționar/asociat, fapt care va transfera efectele negative generate de emiterea deciziei nr. 5031 M/05.01.2015 asupra activității acestora.

Având în vedere aceste considerente, punerea în executare imediată a Deciziei nr. 5031 M/2015 ar determina perturbarea gravă a activității desfășurate de Societate și ar zădărnici eforturile de redresare a situației financiare a acesteia cauzate de criza economică și de revenire la normalitate a Societății, în condițiile în care Societatea este în măsură să își îndeplinească cu rigurozitate obiectivele propuse.

Pentru toate aceste motive, având în vedere că a achitat și cauțiunea care i-a fost pusă în vedere în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și urmând a se dispune suspendarea executării Deciziei nr. 5031 M/05.01.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. prin care a fost angajată răspunderea solidară a reclamantei pentru obligații fiscale restante ale debitoarei NIRIPOROS SA SRL.

În drept, invocă prevederile art. 204 Cod procedură civilă, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ precum și celelalte dispoziții legale la care a făcut referire în cuprinsul prezentei cereri.

În dovedire au fost atașate înscrisurile menționate în cuprinsul cererii precizatoare în fotocopie.

Cererea a fost legal timbrată.

Totodată reclamanta a făcut și dovada consemnării cauțiunii stabilită de instanță în vederea discutării cererii de suspendare a executării.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru DGRFP B., formulează, în temeiul Noul Cod proced Civilă, întâmpinare la cererea de suspendare a executării deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015 privind angajarea răspunderii solidare alături de debitor principal . în vederea realizării creanțelor fiscale a acestuia în limita sumei de 6.827.364 lei, solicitând respingerea cererii de suspendare executării deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015 privind angaja răspunderii solidare pentru următoarele MOTIVE

Începând cu da 01.08.2013 Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B. s-a subrogat în drepturile și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice B. potrivit dispozițiilor OUG nr. 74/2013 privind unele pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale HG nr. 52 privind organizarea și funcționarea ANAF.

Începând cu aceeași data Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B. a fost reorganizata în Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Contribuabili Mijlocii Colectare.

. se afla în administrarea AJFP B. - Contribuabili Mijlocii ce a emis și decizia nr. 5031M/05.01.2015 (decizie privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei . a cărei suspendare a executării se solicita), astfel încât, în vederea trasării cu corectitudine a cadrului procesual invocând lipsa calității procesuale pasive a DGRFP B. și citarea în calitate de parata doar a AJFP B..

Pe fond a arătat următoarele:

În motivația cererii de suspendare se reiau aceleași considerente ce au stat la baza contestării deciziei nr. 5031 M/05.01.2015 data de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., decizie prin care s-a angajat răspunderea solidara alături de debitorul principal ..

Potrivit înscrisurilor anexate atât contestației de către terțul poprit cat și din cele furnizate de către organul fiscal, rezulta faptul ca petenta . a efectuat plați către debitorul urmărit ( . ) cu nerespectarea prevederilor art. 149 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform cărora terțul poprit este obligat sa plătească organului fiscal de îndată sau după data la care creanța devine exigibila suma reținuta și cuvenita în contul indicat de organul de executare.

În consecința potrivit prevederilor art. 27 alin.1 lit. b din OG nr. 92/2003 răspund solidar cu debitorul următoarele persoane: terții popriți în situațiile prevăzute de art. 149 alin.9 din OG nr. 92/2003 în limita sumelor sustrase indisponibilizării (în perioada 08.07._14 reclamanta a efectuat plați către . cu nerespectarea obligației instituita de către AJFP B. - Contribuabili Mijlocii de înființare a popririi asupra sumelor de bani deținute sau datorate cu orice titlu debitoarei .- 6 adrese de înființare a terțului poprit).

D. urmare s-a procedat la emiterea deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015 privind atragerea răspunderii societății reclamante.

Contestația împotriva deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015 a fost respinsa prin decizia nr. 434/24.02.2015 emisa de către Serviciul soluționare contestații din cadrul DGRFP B..

În plus, la data de 06.04.2015 prin adresa nr. 8943M a înaintat DGAMC București decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 5031M/05.01.2015 în vederea punerii în executare.

În ceea ce privește motivele invocate în susținerea cererii de suspendare a executării deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015, acestea trebuie sa le depășească pe cele invocate în susținerea contestației împotriva actului administrativ fiscal, prin soluționarea cererii de suspendare a executării silite instanța neputând prejudicia fondul raportului de drept dintre părți transformând astfel soluția data suspendării într-o soluție de principiu asupra contestației împotriva actului administrativ fiscal.

Deși NCPC face vorbire doar de noțiunea de motive temeinice, motivele invocate în cerere trebuie sa se circumscrie unor considerații ce sa justifice luarea acestor masuri. În acest sens trebuie dovedita necesitatea evitării unor pagube iminente, semnificative și iremediabile sau cu consecințe greu de înlăturat în viitor.

În acest sens urmează a fi avute în vedere și considerentele care au fost la baza pronunțării Deciziei nr. 3486 din 21.09.2007 de înalta Curte de Casație și Justiție cităm:

"În cauză având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ trebuie administrate probe cu privire la iminența producerii unei pagube. În caz contrar, simplele afirmații formulate de reclamant cu privire la aceste condiții vor fi înlăturate.

Pe de altă parte, susținerile părții în legătură cu nelegalitatea actelor solicitate a fi suspendate nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât nu se pot antama fondul cauzei. De altfel, aceste critici de nelegalitate nu au fost invocate de reclamant prin corelarea lor cu cerința cazului bine justificat.

Este suficient ca pentru respingerea cererii de suspendare a executării unui act administrativ să nu fie îndeplinită una din cele două condiții impuse de Legea nr. 554/2004."

Urmează ca instanța de judecata sa constate ca din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, luarea unei astfel de măsuri ar fi o soluție nelegală și netemeinică.

Cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia civilă nr. 1377 din 15 martie 2012, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

În condițiile în care nu s-a dovedit îndeplinirea uneia din condițiile menționate la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 vă rugăm să respingeți cererea de suspendarea a executării actului administrative fiscal.

În acest sens este și Decizia nr.2537/13.05.2010 a ICCJ care retine ca "executarea unei obligații bugetare stabilita printr-un act administrativ fiscal se bucura de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o paguba, în sensul art. 2 alin A lit. s) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalenta cu o paguba, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentata doar de o diminuare ilicita a patrimoniului", situație care nu se regăsește în cauza de fata.

În jurisprudența sa, Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție a admis ca pot constitui astfel de împrejurări de natura sa creeze o îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal următoarele: necompetenta autorității administrative de a emite actul administrativ fiscal, declararea ca neconstituționala a ordonanței Guvernului în baza căreia a fost emis actul administrativ, modificarea parțiala a actului de către autoritatea emitenta, anularea parțiala a actului administrativ de care autoritatea ierarhic superioara, lipsa motivării actului.

Având în vedere faptul ca, în opinia sa nu au fost probate cele enunțate anterior, solicitam instanței de judecata respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 5031 M/05.01.2015 emisa de AJFP B. - Contribuabili Mijlocii.

De asemenea, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., în nume propriu și pentru DGRFP B., formulează, în temeiul Noul Cod proced Civila, completare la întâmpinare la precizarea cererii de suspendare a executării deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015 privind angajarea răspunderii solidare alături de debitorul principal . în vederea realizării creanțelor fiscale ale acestuia în limita sumei de 6.827.364 lei.

Față de întâmpinarea inițiala și raportat la precizarea cererii de suspendare, solicită instanței de judecata respingerea cererii de suspendare a executării deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015 privind angajarea răspunderii solidare pentru următoarele MOTIVE

Începând cu data de 01.08.2013 Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B. s-a subrogat în drepturile și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice B. potrivit dispozițiilor OUG nr. 74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale HG nr. 520 /2013 privind organizarea și funcționarea ANAF.

AJFP B. - Contribuabili Mijlocii ce a emis și decizia nr. 5031 M/05.01.2015 ( decizie privind angajarea răspunderii solidare reclamantei . a cărei suspendare a executării se solicită), astfel încât, în vederea trasării cu corectitudine a cadrului procesual înțelege să invoce în prezenta cauza lipsa calității procesuale pasive a DGRFP B. și citarea în calitate de parata doar a AJFP B.. Depune în acest sens mandatul de reprezentare.

Pe fond:

1. În motivația precizării cererii de suspendare se reiau aceleași considerente ce au stat la baza contestării deciziei nr. 5031M/05.01.2015 data de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., decizie prin care s-a angajat răspunderea solidara alături de debitorul principal ..

În cauză având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ trebuie administrate probe cu privire la iminenta producerii unei pagube, în caz contrar, simplele afirmații formulate de reclamant cu privire la aceste condiții vor fi înlăturate.

Este de remarcat faptul ca în susținerea cererii de suspendare s-au adus în atenția instanței aspecte ( dificultăți în obținerea de lichidități, dificultăți în onorarea obligațiilor contractuale, întrerupere program investițional, dificultăți angajați) neprobate de documente impuse de prevederile legale aplicabile ci doar expuse în mod remarcabil într-adevăr dar, fără susținere financiar contabila:situațiile semestriale financiar contabile,documentație privind implementarea programului de investiții pentru înnoirea echipamentelor tehnologice, iar ca o observație adiacenta: daca reclamanta își propune sa achite (astfel cum indică în completările formulate) credite bancare în valoare de 15.524.587,86 EUR - echivalentul a 69.084.416 lei și care au scadenta finala la data de 31.12.2015, aceasta înseamnă faptul ca nu se afla în dificultate financiara. Daca aceasta dificultate persista, nu decizia de atragere a răspunderii solidare o amplifica ci propriile credite contractate.

Pe de altă parte, susținerile părții în legătură cu nelegalitatea actelor solicitate a fi suspendate nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât nu se poate antama fondul Cauzei. De altfel, aceste critici de nelegalitate nu au fost invocate de reclamant prin corelarea lor cu cerința cazului bune justificat.

Este suficient ca pentru respingerea cererii de suspendare a executării unui act administrativ să nu fie îndeplinită una din cele două condiții impuse de Legea nr. 554/2004."

Nu are legătura cu speța dedusa judecații faptul ca . se afla în procedura insolvenței stipulata de prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. În măsura în care terțul poprit - . va onora în mod legal o parte din obligații, pârâta va proceda la modificarea/precizarea creanței înscrise la masa credala.

În ceea ce privește adresa nr. 15036M/09.10.2013 emisa de către Colectare Contribuabili Mijlocii raportat la critica asupra sumei urmărite, aduce în atenția instanței următoarele aspecte:

În mod legal a procedat la atenționarea terților popriți ulterior înființării popririi, asupra suspendării parțiale a popririi pentru suma de 1.017.941 lei ( nu suspendarea executării silite după cum se menționează în completarea la cererea de suspendare).

În cuprinsul formularului reprezentând adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți, se precizează denumirea (natura) creanței fiscale gestionate și administrate de către Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF și unitățile sale teritoriale, astfel cum indica în mod restrictiv Ordinul nr. 585/06.05.2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării și executării silite a creanțelor fiscale.

În consecința, potrivit adreselor de înființare a popririi (depuse în probațiune la termenul anterior) asupra sumelor datorate debitorului . de către terțul poprit ., obligația fiscala datorata bugetului consolidat al statului de către debitorul urmărit silit SPIACT B. SA, susceptibila de executare prin poprire, era în suma de 6,827,364 lei.

Astfel cum reiese din apărările formulata de către terțul poprit, acesta nu invoca inexistenta raportului juridic cu debitorul urmărit, ci suma înscrisa în actul de executare menționat, care potrivit prevederilor legale în vigoare, indica obligația fiscala datorata bugetului consolidat al statului de către debitorul . la o anumita data.

În condițiile prevederilor art. 149 alin.1 din OG nr. 92/2003, terțul poprit are obligația sa onoreze adresa de înființare a popririi și asupra sumelor de bani pe care acesta le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Mai mult, situația de fata ce reprezintă speța dedusa judecații este reglementata de prevederile art. 149 alin. 9 ind. 1 din OG nr. 92/2003, ce indica modalitatea de soluționare a situației în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente. ((9/1) în situația în care la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, va înștiința despre acest fapt organul de executare în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi).

Cu alte cuvinte, . simplista, terțul poprit decontează exact suma pe care o datorează debitorului urmărit nici mai mult nici mai puțin, astfel încât nu este întemeiata critica reclamantei raportata la suma indicata în decizia de atragere a răspunderii solidare cu debitorul urmărit.

Consideră faptul ca pârâta a respectat întocmai prevederile legale menționate anterior, spre deosebire de contestatoare ce, în calitate de terț poprit nu a înștiințat organul de executare despre masurile luate în conformitate cu prevederile art. 149 alin.9 din OG nr. 92/2003 rep. cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, potrivit înscrisurilor anexate atât contestației de către terțul poprit cat și din cele furnizate de către organul fiscal, rezulta faptul ca petenta . a efectuat plați către debitorul urmărit ( . ) cu nerespectarea prevederilor art. 149 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform cărora terțul poprit este obligat sa plătească organului fiscal de îndată sau după data la care creanța devine exigibila suma reținuta și cuvenita în contul indicat de organul de executare.

Nu se poate ignora textul legal potrivit căruia prevederile art. 27 alin.1 lit. b din OG nr. 92/2003 „răspund solidar cu debitorul următoarele persoane: terții popriți în situațiile prevăzute de art. 149 alin.9 din OG nr. 92/2003 în limita sumelor sustrase indisponibilizării „( în perioada 08.07._14 reclamanta a efectuat plați către . cu nerespectarea obligației instituita de către AJFP B.- Contribuabili Mijlocii de înființare a popririi asupra sumelor de bani deținute sau datorate cu orice titlu debitoarei .- 6 adrese de înființare a terțului poprit).

D. urmare în mod corect și legal s-a procedat la emiterea deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015 privind atragerea răspunderii societății reclamante.

În ceea ce privește motivele Invocate în susținerea cererii de suspendare a executării deciziei AJFP B. nr. 5031/M/05.01.2015, acestea trebuie sa le depășească pe cele invocate în susținerea contestației împotriva actului administrativ fiscal, prin soluționarea cererii de suspendare a executării silite instanța neputând prejudicia fondul raportului de drept dintre părți transformând astfel soluția data suspendării . principiu asupra contestației împotriva actului administrativ fiscal.

Urmează ca instanța de judecata sa constate ca din actele dosarului (înscrisuri depuse în probațiune) chiar după completarea cererii de suspendare nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, luarea unei astfel de măsuri ar fi o soluție nelegală și netemeinică.

Cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

În condițiile în care nu s-a dovedit îndeplinirea uneia din condițiile menționate la art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 vă rugăm să respingeți cererea de suspendarea a executării actului administrative fiscal.

În jurisprudența sa, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis ca pot constitui astfel de împrejurări de natura sa creeze o îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal următoarele: necompetenta autorității administrative de a emite actul administrativ fiscal, declararea ca neconstituționala a ordonanței Guvernului în baza căreia a fost emis actul administrativ, modificarea parțiala a actului de către autoritatea emitenta, anularea parțiala a actului administrativ de care autoritatea ierarhic superioara, lipsa motivării actului .

După cum se poate observa, completarea la cererea de suspendare nu se circumscrie celor statuate de către ICCJ reprezentând îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ - decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 5031/M/05.01.2015.

Având în vedere faptul ca, în opinia sa nu au fost probate cele enunțate anterior, solicită instanței de judecata respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 5031 M/05.01.2015 emisa de AJFP B. - Contribuabili Mijlocii.

Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B., precum și asupra cererii de suspendare a executării conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:

În fapt, Curtea reține că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare în situația de atragere a răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 nr. 5031/M/05.01.2015 s-a dispus de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. angajarea răspunderii solidare a reclamantei în vederea realizării în tot/în parte a creanțelor fiscale înregistrate de către debitorul pârâtei, . în cuantum total de 25.344.433 lei, reprezentând debit principal și accesorii, răspunderea urmând a fi atrasă în limita sumei de 6.827.364 lei.

În motivarea deciziei, pârâta a arătat că în baza relațiilor comerciale existente între reclamantă și debitorul principal, reclamanta a efectuat plăți către debitor după data de 08.07.2013, data confirmării primirii primei adrese de înființare a terțului poprit nr. 1/25.06.2013.

Pe de altă parte, deși reclamanta a susținut că într-adevăr au fost efectuate anumite plăți către debitoarea pârâtei, totuși acest aspect s-a produs întrucât la data respectivă executarea silită asupra acesteia ar fi fost suspendată, reclamanta arătând că efectele deciziei de instituire a măsurii popririi asupra veniturilor datorate de către reclamantă debitoarei pârâtei au fost suspendate prin sentința civila nr.4332/CA/l8.09.2013, pronunțata de Tribunalul B. în dosarul nr._, precum și prin încheierea din 25.09.2013 pronunțata de Judecătoria Fagaras în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, suspendare care i-a fost adusa la cunoștința prin adresa nr. 15036M/09.10.2013 de către AJFP B..

Astfel, susține reclamanta că suspendarea dispusa de Tribunalul B. în dosarul nr._ si-a produs efecte pana la pronunțarea Curții de Apel B. în acest dosar, respectiv pana la data de 17.09.2014 când a pronunțat decizia nr.2104/R, în timp ce suspendarea pronunțata de Judecătoria Fagaras în dosarul nr._ încă își produce efectele, hotărârea nr. 1980/29.10.2014 nefiind definitivă.

Cu privire la aceste susțineri Curtea constată că nu pot fi reținute în sprijinul condiției cazului bine justificat, având în vedere că potrivit disp. art. 148 alin. 2 ind. 2 și ind. 3 din OG nr. 92/2003 „(2^2) Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum și orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în ființă.

(2^3) Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.”

Prin urmare, formal se constată că pe perioada suspendării executării silite actele de indisponibilizare a sumelor cuvenite debitoarei, dispuse asupra terțului poprit anterior suspendării executării silite rămân în ființă, suspendarea executării în acest caz având ca efect exclusiv încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice, începând cu data și ora comunicării adresei de suspendare a executării silite prin poprire.

Astfel, se reține că și în măsura suspendării executării parțiale a debitului, obligațiile terțului poprit de nu vira sumele datorate eventual debitoarei pârâtei subzistă și în această perioadă, aceste sume urmând a fi reținute la dispoziția creditoarei-pârâte, până la data expirării măsurii suspendării executării dispusă de instanță, nefiind permisă efectuarea unor astfel de plăți în cadrul acestei perioade.

Totodată, împrejurarea că asupra debitoarei a fost declanșată procedura insolvenței la o dată ulterioară confirmării primirii adresei de înființare a popririi asupra veniturilor datorate de către reclamantă către debitoarea pârâtei nu poate fi constitui o împrejurare de fapt și de drept de natură a genera o îndoială serioasă asupra legalității deciziei a cărei suspendare se solicită având în vedere că în măsura în care se va proceda în cadrul procedurii insolvenței la valorificarea separată a creanțelor cu care pârâta s-ar fi înscris la masa credală prin executarea silită a deciziei de atragere a răspunderii solidare a terțului poprit, reclamanta are posibilitatea de a invoca dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, însă din perspectiva executării titlului de creanță nu poate fi reținută o nelegalitate formală a acestuia în contextul verificării condiției cazului bine justificat.

De asemenea, susținerile reclamantei privind incidența disp. art. 27 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003, iar nu a dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. b din același act normativ, precum și a nemotivării în fapt a actului administrativ a cărei suspendare solicită nu pot fi reținute în sprijinul condiției cazului bine justificat, având în vedere că din descrierea situației de fapt expusă în cadrul deciziei în cauză se constată că formal pârâta a reținut că reclamanta în calitate de terț poprit, deși anterior a confirmat primirea adreselor de înființare a popririi asupra veniturilor eventual datorate debitoarei pârâtei, totuși aceasta a efectuat ulterior plăți către aceasta, fără a reține aceste sume la dispoziția organelor fiscale, situație de fapt care formal este circumscrisă dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, iar nu și dispozițiilor invocate de către reclamantă.

Mai mult, se constată că reclamanta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 terții popriți în situațiile prevăzute de art. 149 alin. 9 din același act normativ, răspund solidar cu debitorul în limita sumelor sustrase indisponibilizării, totuși din analiza deciziei a cărei suspendare se solicită rezultă că pârâta a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei în limita sumei de 6.287.364( instanța reținând că este rezultată în mod formal din însumarea adreselor de înființare a popririi comunicate reclamantei), deși plățile efectuate către debitoarea pârâtei ar fi fost de aproximativ 700.000 lei, prezentând în acest scop extrase de cont.

Pe de altă parte, Curtea constată că pârâtele au depus în cadrul documentației care a stat la baza emiterii deciziei o situație a plăților astfel cum aceasta a fost comunicată acesteia chiar de către reclamantă-filele nr. 155-164 ale dosarului, care a fost avută în vedere la emiterea deciziei în cauză și din care rezultă cel puțin în mod formal că plățile efectuate în perioada indicată de către pârâtă în actul a cărui suspendare se solicită sunt superioare sumei invocată de către reclamantă prin cererea introductivă, astfel încât nu poate fi constatată, în absența administrării unui probatoriu pe fondul cauzei, existența unei contradicții formale și vădite între situația de fapt evocată de către pârâtă în actul contestat și documentația care a stat la baza actului atacat, susținerile reclamantei în acest sens nefiind circumscrise astfel cazului bine justificat.

În plus, se constată că buna sau reaua-credință a reclamantei în calitate de terț poprit este esențială doar din perspectiva aplicării disp. art. 27 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003, iar nu a aplicării dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. b din același act normativ, neavând relevanță în prezenta cauză invocarea jurisprudenței adoptată în aplicarea disp. art. 27 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003.

Prin urmare, se constată că decizia a cărei suspendare se solicită cuprinde în mod formal toate elementele esențiale prevăzute de art. 28 alin. 3 din OG nr. 92/2003, nefiind întrunită condiția cazului bine justificat.

Pe de altă parte, cu referire la condiția pagubei iminente, Curtea constată că deși sunt dovedite susținerile reclamantei în sensul că executarea deciziei în cauză ar avea un efect prejudiciabil material, viitor și previzibil pentru activitatea sa viitoare, atât cu privire la achitarea tuturor cheltuielilor curente și credite bancare, cât și cu privire la perspectiva de dezvoltare a reclamantei prin efectuarea unor eventuale investiții, inclusiv a societăților în cadrul cărora aceasta deține calitatea de asociat prin anularea înregistrării acestora în scop de TVA, totuși se constată că potrivit disp. art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 invocate în susținerea acțiunii precizate, este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiții, iar nu numai a uneia dintre acestea în vederea luării măsurii suspendării executării, considerente față de care va fi respinsă cererea astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B. astfel cum aceasta a fost invocată de către pârâte prin întâmpinare, Curtea constată că este întemeiată neexistând identitate între emitentul actului a cărui suspendare se solicită și pârâta în cauză, aceasta soluționând în fapt contestația formulată de către reclamantă împotriva deciziei a cărei suspendare solicită, urmând a fi admisă cu consecința respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În temeiul art. 1064 alin. 4 C.proc.civ. se va dispune din oficiu restituirea către reclamantă a cauțiunii consemnată în prezenta cauză, ca urmare a respingerii cererii în considerarea căreia a fost depusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta .., cu sediul la av. C. Crin I., în com. Suhaia, ., județ Teleorman, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, județ B., ca neîntemeiată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În temeiul art. 1064 alin. 4 C.p.c., dispune restituirea din oficiu către reclamantă a cauțiunii consemnată în prezenta cauză în cuantum de 68.274 lei, conform O.P. nr. 526/22.06.2015.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

G. D. E. S. M.

Red. / Thred. D.G./5ex.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2941/2015....		Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2540/2015.... →

Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2066/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2066/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI