Obligaţia de a face. Decizia nr. 1303/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1303/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3523/87/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1303
Ședința publică de la data de 03.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
JUDECĂTOR – O. S.
JUDECĂTOR – S. L.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. F. I. împotriva sentinței civile nr. 664 din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant D. F. I., care se legitimează cu C.I. valabilă, lipsind intimata-pârâtă casa Județeană de pensii Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Recurentul-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea încuviințează pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisuri, ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri cu care nu a fost investită. Menționează că nu a solicitat decât comunicarea, conform legii, a unui document emis de intimata C. de Pensii Teleorman pentru a-l putea contesta. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ 03.09.2013 reclamantul D. F. I. a chemat în judecată pe pârâta C. DEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la comunicarea deciziei nr. 957/02.04.2009, în original, precum și la plata drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că a fost propus spre pensionare Cabinetului de Expertiză Medicală, unde a fost înregistrat dosarul nr. 113/30.03.2009, dosarul fiind aprobat de medic, care în conformitate cu art. 87 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 a emis raportul de expertiză medicală a capacității de muncă pe care l-a trimis medicului expert la Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă Teleorman, însă acesta nu a emis și nici comunicat decizia, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. 2 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
De asemenea, reclamantul a arătat că din luna martie 2009 până la data de 07.03.2013 pârâta a refuzat recunoașterea faptului că a fost emisă decizia de pensionare, iar în urma unei cereri adresată Casei Județene de Pensii Teleorman i-a fost comunicată o copie a deciziei asupra capacității de muncă nr. 957/02.04.2009, așa încât consideră că se impune obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie cuvenite.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri – filele 5 – 8.
Pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman a formulat întâmpinare – fila 22, prin care a invocat excepția tardivității, întrucât decizia în discuție a fost emisă la data de 02.04.2009 și contestată la data de 03.09.2013.
Prin aceeași întâmpinare pârâta a arătat că, în cauză, nu se poate vorbi despre o decizie de încadrare într-un grad de invaliditate datorită faptului că reclamantul nu s-a prezentat la Institutul Național de Expertiză în vederea expertizării sale, așa cum a primit recomandarea medicului expert care a emis decizia în vederea încadrării sale în grad de invaliditate, astfel că nu poate fi pusă în discuție încălcarea prevederilor legale menționate de reclamant în acțiune, decizia nr. 957/02.04.2009 neputând produce efecte juridice atâta timp cât reclamantul nu a fost încadrat într-un grad de invaliditate.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri – filele 24 – 29.
Prin sentința civilă nr. 1404/07.11.2013, Tribunalul Teleorman a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins cererea, constatând prescris dreptul la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 3689/03.04.2014, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că, raportat la obiectul cererii cu care a fost investită, s-a pronunțat o hotărâre nelegală, instanța aplicând o sancțiune neprevăzută de lege pentru o cerere având obiectul pretins de reclamant.
Pe rolul Tribunalului Teleorman cauza a fost înregistrată la data de 27.06.2014, sub nr._, iar în această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
În ședința publică din data de 17.07.2014, față de considerentele deciziei de casare, s-a solicitat reclamantului să precizeze capătul de cerere care se referă la obligarea pârâtei „să dispună . acestuia, cu data emiterii deciziei”, iar la data de 05.09.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură al instanței, o cerere prin care a învederat că înțelege să renunțe la judecata acestui capăt de cerere.
Prin sentința civilă nr. 664/25.09.2014, în baza art. 406 C.p.c. s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei să dispună „. cu data emiterii deciziei”, s-a respins acțiunea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la comunicarea deciziei nr. 957/02.04.2009, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii, întrucât cererea având ca obiect obligarea pârâtei la comunicarea deciziei nr. 957/02.04.2009 adresată pârâtei a primit o rezolvare favorabilă.
Împotriva sentinței civile nr. 664/25.09.2014 a declarat recurs reclamantul D. F. I. arătând că hotărârea pronunțată este neîntemeiată și nelegală, întrucât instanța a dat o interpretare greșită actului dedus judecății.
Arată reclamantul că a solicitat instanței obligarea pârâtei să-i comunice o decizie pentru a afla cuprinsul acesteia.
În drept, art. 483, 488 alin. 1, pct. 2 și 8 C.p.c.
Analizând recursul reclamantului, Curtea constată că la data de 04.03.2013, prin cererea înregistrată sub nr. 9172, reclamantul a solicitat pârâtei comunicarea deciziei nr. 957/02.04.2009, ca urmare a acestei cereri, pârâta a comunicat acestuia decizia.
În aceste condiții și în raport de cele spuse, cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la comunicarea deciziei nr. 957/02.04.2009 este apreciată neîntemeiată.
În cauză, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, întrucât cererea adresată pârâtei a primit o rezolvare favorabilă.
Având în vedere că numai refuzul cu exces de putere prin raportare la drepturile reclamantului-recurent poate fi considerat nejustificat și ar întruni condițiile pentru a primi calificarea de act administrativ (refuz nejustificat) în raport de prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, situație ce nu se regăsește în cauză, precum și faptul că recurentul nici nu a investit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect anularea vreunui act vătămător în care să fie materializată poziția entității de a nu aproba favorabil cererea reclamantului referitoare la comunicarea deciziei, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant D. F. I. împotriva sentinței civile nr. 664 din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte Judecător Judecător
A. M. GrozescuOvidiu S. S. L.
Grefier
M. H.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2540/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2944/2015. Curtea de... → |
|---|
