Contestaţie la executare. Decizia nr. 2565/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2565/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 17502/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ CAF/2013
Decizia civilă nr. 2565
Ședința publică de la 05 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: P. H.
JUDECĂTOR: G. A. M.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant M. BUCUREȘTI REPREZ.DE PRIMARUL GENERAL S. M. O. împotriva sentinței civile nr. 5825/25.09.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. G., având ca obiect „Contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, conform prev. 104 alin 13 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Curtea reține că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, în raport de prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, constată:
Prin sentința civilă nr. 5825/25.09.2014 Tribunalul București a respins excepția netimbrării și a admis excepția lipsei calității de reprezentant, anulând acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. BUCUREȘTI REPREZ. DE PRIMARUL GENERAL S. M. O., apreciind că sentința civilă recurată este netemeinică si nelegală în raport de prevederile art. 483 alin 1, N Cod de Procedură Civilă "Hotărârile date in apel, cele date, potrivit legii, fara drept de apel, precum si alte hotărâri in cazuri expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Critică hotărârea atacată sub aspectele reținute de către instanță pe fondul cauzei, pentru următoarele motive:
Sub aspectele reținute de către instanță cat si raportat la admiterea excepției lipsei calității de reprezentant, arătam ca aceasta nu este intemeiata, întrucât prin Dispoziția nr. 1808 din data de 17.XII.2008 emisa de Primarul General al Municipiului București, atribuțiile primarului general vor fi duse la îndeplinire de Directorul Executiv al Direcției Juridic C. si Legislație.
Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborat cu prevederile art 2, din actul menționat mai sus, Directorul Executiv al Direcției Juridic C. si Legislație va duce la îndeplinire atribuțiile Primarului General in legătura cu apărarea intereselor Municipiului București, in lipsa Directorului Juridic C. si Legislație, atribuțiile enumerate la art. 1 vor fi executate de către unul dintre directorii executivi adjuncți, desemnat de directorul executiv. ( in acest sens depunem in copie certificata conform cu originalul Dispoziția nr. 1808/ 17.XII.2008, Dispoziția nr. 1366/19.12.2012, Nota nr._/17.12.2012).
Având in vedere cele arătate mai sus cat si prevederile Dispoziției nr. 1366/19.12.2012 coroborata cu Nota nr._/17.12.2012, prin care in lipsa Directorului Executiv al Direcției Juridic, atribuțiile prevăzute la art 1 au fost exercitate de Directorul Executiv adjunct V. Falan.
F. de toate acestea solicită admiterea recursului si respingerea excepției invocata privind lipsa calității de reprezentant.
A învederat faptul ca instanța de fond a soluționat cauza pe excepție aducând o atingere a dreptului fundamental la justiție oferind o sentința nemotivata.
În fapt, prin somația si procesul-verbal formulate de D. Gont, L. Gont si M. P. s-a adus la cunoștința instituției noastre să ne conformăm titlului executoriu - Decizia civil^ nr.67/09.01.2012, pronunțată la Curtea de Apel București secția a VUI-a C. Administrativ si Fiscal, în dos.civ.nr._/3/2009, în sensul de a plăti cheltuielile de judecată prevăzute în decizia civilă, în cuantum de 1.500 Lei.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București s-a formulat acțiune de reclamantul I. G. prin care solicita instanței să oblige M. București si Consiliul General al Municipiului București sa adopte o hotărâre prin care sa aprobe vânzarea către reclamant a unui spațiu comercial in condițiile art 5 al. 1 lit. C din Legea 341/2004, in termen de 3 luni de la rămânerea irevocabila a sentinței pronunțata in cauza si sa incheie contractul de vanzare-cumpărare, in condițiile art. 5 alin. 1 lit. C din Legea 341/2004.
Deci, prin titlul executoriu s-a constatat ca intimatul sus-menționat este persoană îndreptatita, iar daca ar fi vorba de "obligația de a face" onorariu de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 lei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006, solicitam analiza acestui aspect.
Onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculata conform art.39 din Legea nr.188/200, care prevede ca pentru creanțe in valoare de pana la 50.000 lei inclusive, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, in speța valoarea debitului, or, raportat la valoarea debitului, onorariul stabilit de executor depășește valoarea debitului. Legea nr.188/2000 si Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestata privind executarea obligațiilor de "a face" prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 "orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lese", respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, in total onorariul maximal fiind de 280 lei. executorul nu a justificat modul in care a stabiliți valoarea onorariul de 186,00 lei pentru executarea obligației de a face. Astfel, cat timp nu se prevede expres de lese cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OM] nr.250/2006, cu atat mai mult cu cat in cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezuma decât la obținerea incuviintarii silite, emiterea somației si comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art.5802 si urmat. C.proc.civ, neimplicand participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei.
In consecința, onorariul executorului judecătoresc trebuie sa reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea in executare a hotărârii judecătorești, ci nu sa constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor in detrimentul debitorului urmărit.
În consecință, apreciază că nu se justifică cheltuielile de executare în cuantum de 3.699,74 Lei față de obiectului cererii.
Intimatul pârât I. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Primarului general al Municipiului București în această cauză (întrucât parte în acest proces este M. București, iar nu reprezentantul legal al acestuia domnul Primar general prof. dr. S. M. O.), iar pe fondul recursului respingerea recursului ca nefondat (întrucât pe de o parte, recurenta - contestatoare nu a făcut dovada că directorul executiv A. I. a lipsit de la serviciu în perioada 22.04._13 - respectiv în perioada de 15 zile de la primirea somației și procesului verbal privind cheltuielile de executare nr. 2762/2012 din 18.04.2013 emise de B. D. G. și L. G., întrucât numai în această situație directorul executiv adjunct F. Catia V. putea semna contestația la executare, iar pe de altă parte, simpla nominalizare a doamnei F. Catia V. printr-o notă semnată de către directorul executiv al Direcției juridic contencios și legislație din cadrul Primăriei Municipiului București, nu dă dreptul de reprezentare al Municipiului București în instanță de către această doamnă, actul necesar fiind actul administrativ unilateral cu caracter individual prevăzut de lege, respectiv dispoziția de primar - conform art. 68 alin 1 din Legea 215/2001 a administrației publice locale), fără cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 2739/18.10.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C., această instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CGMB ca nefondată, iar pe fond a admis în parte acțiunea (capătul subsidiar de cerere) astfel:
-a obligat pârâta CGMB să adopte o hotărâre prin care să aprobe vânzarea către reclamant a unui spațiu comercial în condițiile art. 5 alin. (1) lit. "c)" din Legea 341/2004 în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în cauză;
-a obligat pârâtul M. București să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare în condițiile art. 5 alin. (1), lit."c)" din legea 341/2004, în termen de 3 luni de la adoptarea hotărârii CGMB de aprobare a vânzării spațiului comercial;
-a respins toate celelalte capete de cerere ca nefondate.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs atât CGMB cât si M. București (prin Primarul general) solicitând admiterea recursurilor, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii pe fondul ei.
Prin Decizia civilă nr. 67/09.01.2012, Curtea de Apel București, Secția a VIH-a Contncios administrativ și fiscal a respins ambele recursuri ca nefondate, obligând în solidar recurentele la plata către intimat a cheltuileilor de judecată (onorariu de avocat) în sumă de 1.500 lei.
Întrucât Sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 2739/18.10.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 28._ nu a fost executată de bună voie, I. G., în calitate de creditor, s-a adresat cu o cerere de executare silită B. D. G. și L. G., dar numai pentru plata cheltuielilor de judecată de 1500 lei (respectiv pentru executarea Deciziei civile nr. 67/09.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în recursul aceluiași dosar), nu și pentru obligația "de a face", care fiind una personală a CGMB și a Municipiului București (prin Primarul general) nu puteau fi efectuate de altcineva.
În acest sens, s-a format la B. D. G. și L. G., dosarul de executare silită nr. 2762/2012.
Împotriva somației și procesului verbal nr. 2762/2012 din 18.04.2013 emise de B. D. G. și L. G., la 08.05.2013 a formulat contestație la executare M. București (prin primarul general) solicitând anularea acestora (vedeți alin. 1 din contestație).
Prin Sentința civilă nr. 5825/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. în dosarul nr. 17._, această instanță a admis excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului contestației, și a anulat acțiunea formulată de M. București (prin Primarul general).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul general al Municipiului București (vedeți alin. 1 din recurs), iar NU M. București (prin Primarul general sau reprezentat de primarul general).
Or, calitate procesuală activă în acest dosar (identitatea între persoana contestatorului -recurentului - și titularul dreptului de a declara contestația) o are M. București și nicidecum Primarul general, care este doar reprezentantul legal al acestuia injustiție, conform art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (2) din Legea 215/2001 privind administrația publică locală.
Având în vedere lipsa calității procesuale active a Primarului general al Municipiului București, a solicitat anularea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pe fondul recursului a solicitat respingerea recursului ca nefondat (întrucât pe de o parte, recurenta - contestatoare nu a făcut dovada că directorul executiv A. I. a lipsit de la serviciu în perioada 22.04._13 - respectiv în perioada de 15 zile de la primirea somației și procesului verbal privind cheltuielile de executare nr. 2762/2012 din 18.04.2013 emise de B. D. G. și L. G.. întrucât numai în această situație directorul executiv adjunct F. Catia V. putea semna contestația la executare, iar pe de altă parte, simpla nominalizare a doamnei F. Catia V. printr-o notă semnată de către directorul executiv al Direcției juridic contencios și legislație din cadrul Primăriei Municipiului București, nu dă dreptul de reprezentare al Municipiului București în instanță de către această doamnă, actul necesar fiind actul administrativ unilateral cu caracter individual prevăzut de lege, respectiv dispoziția de primar - art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001).
Prin Dispoziția Primarului general al Municipiului București nr. 1808/17.12.2008, este prevăzut la art. 2, că "în lipsa directorului Direcției Juridic C. și Legislație, atribuțiile enumerate la art. 1 vor fi exercitate de către unul dintre directorii executivi adjuncți, desemnați de directorul executiv".
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada că în perioada de 15 zile în care M. București putea să formuleze contestația împotriva somației și procesului verbal privind cheltuielile de executare nr. 2762/2012 din 18.04.2013 emise de B. D. G. și L. G. (respecvtiv între 22.04._13) directorul executiv A. I. a lipsit de la serviciu, întrucât doar în această situație doamna director executiv adjunct F. Catia V. putea semna contestația .
Ba mai mult decât atât, consideră că nu este suficientă doar simpla nominalizare a doamnei F. printr-o "notă" semnată de directorul executiv al Direcției juridice pentru ca această doamnă să poată reprezenta în justiție interesele Municipiului București, această delegare trebuind făcută printr-un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv printr-o dispoziție a Primarului general al Municipiului București, conform art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001.
In caz contrar, nota semnată de directorul executiv nu este opozabilă terților, nefiind legală delegarea la delegare.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și următoarele din C.p.civ.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate curtea reține că recursul este fondat,urmând a fi admis ca atare cu consecința casării sentinței recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea reține că nelegala admitere de către instanța de fond a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant se subsumează motivului de recurs prevăzut de art 488 alin 1 punctul 5 din C., motiv de recurs pe care instanța îl găsește întemeiat în prezenta cauză.
Astfel, din conținutul cererii de chemare în judecată curtea reține că aceasta a fost formulată și semnată în numele reclamantului M. București,reprezentat legal de către Primarul General, de către domnul A. I., Directorul Executiv al Direcției Juridice, C. și Legislație din cadrul Municipiului București care a fost împuternicit prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr 1808/17.12.2008.
Din conținutul art 1 litera b din Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr 1808/17.12.2008 curtea reține că Directorul Executiv al Direcției Juridice, C. și Legislație din cadrul Municipiului București aduce la îndeplinirea atribuțiile Primarului General în legătură cu apărarea intereselor Municipiului București,Primarului General al Municipiului București și Consiliului General al Municipiului București, fiind împuternicit să semneze acțiunile în justiție și căile ordinare și extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
Din conținutul art 2 din Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr 1808/17.12.2008 curtea reține că în lipsa Directorului Executiv al Direcției Juridice, C. și Legislație din cadrul Municipiului București ,atribuțiile enumerate la art 1 din Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr 1808/17.12.2008 vor fi exercitate de către unul dintre directorii executivi adjuncți,desemnat de către directorul executiv.
Soluția instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art 82 alin 1 din C. întrucât:
-din conținutul cererii de chemare în judecată, în speță,ultima pagină a acesteia aflată la fila 7 din dosarul instanței de fond, curtea reține că aceasta a fost semnată de către domnul A. I., Directorul Executiv al Direcției Juridice, C. și Legislație din cadrul Municipiului București.
Mai mult decât atât semnătura domnului A. I., Directorul Executiv al Direcției Juridice, C. și Legislație din cadrul Municipiului București, aplicată pe cererea de chemare în judecată are un caracter lizibil ,rezultând cu claritate numele acestuia.
-din conținutul art 1 litera b din Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr 1808/17.12.2008 curtea reține că Directorul Executiv al Direcției Juridice, C. și Legislație din cadrul Municipiului București este împuternicit să semneze acțiunile în justiție și căile ordinare și extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
În aceste condiții, considerentele sentința instanței de fond potrivit cărora cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de către domnul A. I., Directorul Executiv al Direcției Juridice, C. și Legislație din cadrul Municipiului București sunt în totală discordanță cu conținutul cererii de chemare în judecată din care rezultă în mod clar,lipsit de orice echivoc,faptul că acesta a semnat cererea de chemare în judecată.
Totodată, având în vedere că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant are, inițial, un caracter dilatoriu, instanța de fond avea obligația de pune în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr 1808/17.12.2008,menționată în cuprinsul cererii de chemare în judecată ,or din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei nu rezultă că instanța de fond a efectuat un demers procesual în acest sens.
Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant putea să fie admisă doar în lipsa Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr 1808/17.12.2008,însă o astfel de situație nu se întâlnește în prezenta cauză.
Pentru aceste motive în baza art 496 coroborat cu prevederile art 496 alin 2 din C. curtea va admite recursul ,va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. BUCUREȘTI REPREZ.DE PRIMARUL GENERAL S. M. O., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 5825/25.09.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. G., cu domiciliul ales la CIA M. B., CU SEDIUL ÎN București, . 19, nr. 9, ., ..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. O. P. H. G. A. M.
Grefier,
F. V. M.
Red,dact Judecător O. S. / 4 ex
Jud fond: D. S.
Tribunalul București – SCAF
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1914/2015. Curtea de Apel... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Hotărâre din... → |
|---|
