Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2392/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2392/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 17054/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2392
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin DGRFPB împotriva sentinței civile nr. 6031/01.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. R. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6031/01.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ au fost respinse ca neîntemeiate atât excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, cât și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta I. R., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și a fost anulată decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/07.12.2012 emisa de AFP Sector 4, pârâta Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice fiind obligată să restituie reclamantei suma de 5968 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda aferentă de la data plății taxei și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice prin DGRFPB, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice în condițiile în care obligația administrării și gestionării bugetului constituit din colectarea taxelor pe poluare revine Administrației F. pentru Mediu. De asemenea, recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat în esență că taxa pe care intimata-reclamantă a achitat-o a fost stabilită conform Legii nr. 9/2012, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 117 din OG nr. 92/2003 pentru a se dispune restituirea acesteia.
Recurenta a mai criticat și obligarea sa la plata dobânzii fiscale, susținând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 124 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 pentru acordarea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C.pr.civ., OG nr. 92/2003, Legii nr. 80/2013, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. 2 C.pr.civ.
Intimata-reclamantă I. R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României, art. 110 și următoarele din TFUE, art. 5 cod civil și art. 205 C.pr.civ.
Intimata-chemată în garanție AFM, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica formulată de recurenta Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice referitoare la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea constată că este neîntemeiată în condițiile în care raporturile administrativ-fiscale s-au stabilit între intimatul-reclamant și recurenta-pârâtă, aceasta fiind autoritatea care a emis decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. De asemenea, Curtea reține că nu prezintă relevanță sub acest aspect destinatarul final al sumelor colectate cu titlu de taxă pe poluare, ci autoritatea publică care a perceput taxa, în cauza de față Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice.
Analizând motivele invocate pe fondul cauzei, reținând în esență problema compatibilității prevederilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, Curtea apreciază că soluția de admitere a cererii reclamantului este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de prevederile Legii nr. 9/2012 după . OUG nr. 1/2012, prin care s-a dispus suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, formă care menține tratamentul discriminatoriu instituit prin OUG nr. 50/2008 între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei pe poluare percepute.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Curtea are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09, T. împotriva României, prin s-a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
De asemenea, în cauzele conexe C-97/13 și C-214/13, C. și C. împotriva României, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat ordonanța din data de 03.02.2014 prin care a stabilit că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei pe poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
De asemenea, Curtea apreciază că sunt nefondate și criticile referitoare la obligarea recurentei-pârâte la plata dobânzii calculate conform art. 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, Curtea reține că în cauza C-565/2011 I. c. României, CJUE a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că recursul este fondat sub aspectul capătului privind cererea de chemare în garanție a Administrație F. pentru Mediu formulată de Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice.
Astfel, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 9/2012 „(1) Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. (2) Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”, iar potrivit art. 5 alin. 1 și 3 din același act normativ „(1) Organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate. Lista documentelor este prevăzută în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (…) (3) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației F. pentru Mediu, iar dovada plății acesteia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4.”
Prin urmare, Curtea observă că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pentru emisii poluante este bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, recurenta-pârâtă Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice, iar Administrația F. pentru Mediu obligată la plata către aceasta a sumei de 5.968 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante datorate reclamantei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea va admite recursul și va casa în parte sentința recurată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție formulată și va obliga Administrația F. pentru Mediu la plata către Administrația Sectorului 46 a Finanțelor Publice a sumei de 5.968 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante datorate reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin DGRFPB cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6031/01.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. R. cu domiciliul procesual ales la av. Hamed R. în București, ., ., ., și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Casează în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice a sumei de 5.968 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante datorată reclamantei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. G. A. FarmathyMirela M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 5 ex./03.06.2015
Tribunalul București –Secția C.
Jud. Fond – G. S.
| ← Constatare aprobare tacită. Decizia nr. 2616/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2390/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
