Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea nr. 16/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4534/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 16.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: D. U.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuentul - recurent U. M. împotriva deciziei civile nr. 4907/12.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._./3/2007*, în contradictoriu cu intimații P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA G. DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuentul U. M., personal, legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 7.04.2015, prin compartimentul Registratură, revizuentul a depus o cerere precizatoare, a fost atașat la dosarul cauzei dosarul cu nr._./3/2007*, după care:
Revizuentul-reclamant, personal, învederează că a depus o cerere precizatoare și o depune și în ședință publică. Arată că înțelege să renunțe la cererea de suspendare a judecării cererii de revizuire în condițiile în care cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în decizia nr. 4907/2014, respectiv în încheierea din 9.10.2014 s-a soluționat prin decizia Curții de Apel București nr.1605/18.03.2015, așa cum rezultă din certificatul de grefă anexat la cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței cu privire la cererea depusă la dosarul cauzei în data de 7.04.2015, revizuentul-reclamant, personal, învederează că prin aceasta a restrâns motivele de revizuire, respectiv nu mai susține motivele de revizuire întemeiate pe punctele 1 și 7 ale art. 322 C.pr.civ. (1865). Învederează că rămân spre judecare motivele de revizuire întemeiate pe art. 322 punctele 2 și 5 C.pr.civ. (1865).
La interpelarea instanței cu privire la faptul că deși s-a atașat dosarul de fond în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire care face obiectul prezentei cauze, la acest dosar atașat nu se găsește redactată decizia prin care a fost soluționată ultima cerere pe care a formulat-o în dosarul de fond și care privea completarea deciziei din recurs, respectiv dacă apreciază că ar avea relevanță pentru soluționarea cererii de revizuire motivarea deciziei civile nr. 1605/18.03.2015, revizuentul precizează că atâta timp cât pe data de 9.10.2014 s-a soluționat parțial cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia supusă revizuirii, motivarea deciziei civile nr. 1605/2015 este nerelevantă pentru soluționarea cererii de revizuire deoarece i-au fost respinse, în cadrul cererii de completare dispozitiv, argumentele pentru care a formulat și prezenta cerere de revizuire.
Curtea, deliberând, apreciază că nu este necesară comunicarea noilor precizări pe care revizuentul le-a formulat cu privire la motivele de revizuire, dat fiind că prin acestea doar restrânge motivele de revizuire invocate și nu adaugă motive noi cererii formulate și, de asemenea, apreciază că cererea de revizuire este în stare de judecată având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, nefiind necesară și redactarea deciziei nr. 1605/18.03.2015 prin care Curtea de Apel București s-a pronunțat asupra cererii de completare a dispozitivului încheierii din 9.10.2014, respectiv a deciziei nr. 4907/12.06.2014.
Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității cererii de revizuire și a motivelor pe care se întemeiază, în conformitate cu prevederile art. 326 alin. 3 C.pr.civ. (1865), concluziile urmând să vizeze și excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire opusă de pârâți.
Revizuentul, în temeiul art. 327 al. 1 din C.p.civ din 1865, solicită admiterea cererii de revizuire cu consecința schimbării în tot sau în parte a deciziei Curții de Apel București ¬Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal nr. 4907/12.06.2014, pronunțată în dosarul nr._./3/2007* al aceleiași instanțe în recursul declarat de revizuent împotriva sentinței civile nr. 3159/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._./3/2007 și, pe fond, solicită pronunțarea unei hotărâri care să aibă în vedere calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, organ de cercetare al poliției judiciare, cu drepturile conferite de lege specifice acestei calități raportate la recurs, la motivele de recurs, la drepturi salariale guvernate de Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, de O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Solicită astfel, judecarea, respectiv și pronunțarea privind revizuirea deciziei Curții de Apel București - Secția a VIII -a C. Administrativ și Fiscal nr. 4907/12.06.2014 în raport de cazurile prevăzute de arte 322 al. 1, punctul 2 și punctul 5, atunci când evocă fondul, cu luarea în considerație a cererilor existente, respectiv în cazurile prevăzute: de art. 322 al. 1 punctul 2 C.p.civ., în sensul că instanța de recurs, atunci când a evocat fondul, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut- alte funcții de ofițer specialist II, ofițer specialist I-cercetări penale, corespondente altei perioade respectiv anilor 1995-2002, la alt statut, alte drepturi salariale, prin raportarea acestora la act normativ străin, respectiv la O.U.G. 38/2003, inexistente astfel și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv potrivit calității de ofițer de poliție judiciară, organ de cercetare al poliției judiciare - conform sentinței recurate, respectiv conform Sentinței Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal - și a actelor normative specifice acestora și pentru perioada supusă procesului de 01.01._07, raportate la motivele de recurs, așa cum există în sentința recurată, aspecte respinse ca erori materiale în condițiile art. 281, art. 281/2 C.p.civ. potrivit încheierii C.A.B. Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal din 09.10.2014, menținută la rândul său prin decizia aceleiași instanțe nr. 1605/2015 din 18.03.2015 - a se vedea inclusiv Decizia nr. 2075/ 05.12.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă - și a se lua in considerație referitor la acest caz cele menționate în cererea depusă pe data de 15.01.2015. De asemenea art. 322 punctul 5 C.p.civ. teza ultimă, în sensul modificării încheierii din 29 mai 2014, pe care s-a bazat decizia C.A.B. 4907/12 iunie 2014 a cărei revizuire se cere, prin încheierea din 09.10.2014, prin schimbarea în aceasta a datei sentinței recurate, în sensul că în loc de 3159/31.03.2013 din încheiere s-a trecut 3159/31.05.2013; la fel și în dispozitivul deciziei C.A.B. supuse revizuirii nr. 4907/12 iunie 2014, în condițiile susmenționate referitor la art. 322 al. 1 punctul 2 C.p.civ. respectiv astfel și a modificării sentinței - datei sentinței - pe care s-a bazat decizia de revizuire.
Cu privire la excepția inadmisibilității și cu privire la întâmpinările formulate de către intimați, revizuentul-reclamant, personal, solicită respingerea întâmpinării intimaților, respingerea excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulată de intimați și admiterea cererii de revizuire cu modificările, completările, respectiv precizările ulterioare, având în vedere cele învederate în cererea de revizuire și respectiv, având în vedere și următoarele: Contrar întâmpinării intimaților, potrivit art. 255 din C.p.civ din 1865 actualizat pentru perioada supusă procesului de 01.01._07, ,,(1) Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanța se numesc "sentințe", iar hotărârile prin care se soluționează recursul, se numesc "decizii; a rezolva, respectiva soluționa, fiind sinonime. Rezultă astfel, în cazul supus revizuirii, faptul că s-a evocat fondul, în condițiile în care aceasta presupune că instanța investită cu cererea de chemare în judecată, a analizat probele administrate, raporturile dintre părți și a pronunțat o hotărâre. De altfel, potrivit jurisprudenței, cererea de revizuire a hotărârii C.A.B. nr. 4907/2014 dată cu privire la sentința civilă a Tribunalului București nr.3159/31.05.2013, menținută în condițiile arătate respectiv cu modificarea dispozitivului prin încheierea C.A.B. din 09.10.2014, care la rândul său menținută prin decizia C.A.B 1605/2015 din 18.03.2015, cele din urmă având ca obiect îndreptarea de erori materiale a acesteia, poate fi formulată și împotriva unei hotărâri, prin care a fost respinsă cale de atac, respingere în acest caz, bazată pe altă situație decât cea din sentința recurată - alt act normativ ce guvernează drepturile salariale, alte drepturi - și ca urmare prin soluționarea recursului asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat astfel asupra unui lucru cerut. Învederează că este primul caz care s-a judecat pe probleme de poliție judiciară și că din acest motiv pot apărea probleme. Arată că abia atunci când a făcut rost de toate documentele și de legislația conexată a ajuns la concluzia că din 2013 când s-a făcut revizuirea Constituției s-a spus că toată poliția judiciară, la art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004 în contextul art. 131 alin. 3 din Constituție, trece sub autoritatea procurorului general. Referitor la jurisprudența specifică cauzei a arătat că jurisprudența Î.C.C.J. referitor la art. 322 C.p.civ, specifică: aplicarea principiului disponibilității nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale - aspect care de fapt este imperativ potrivit art. 129 al. 6 C.p.civ. -, dar nici nu-i permite să omită de a se pronunța asupra unui capăt de acțiune . Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege, respectiv Decizia Î.C.C.J. nr. 32/2007 publicat în M.Of., partea 1 nr. 772 din_, în acest caz de legislația specifică ofițerului de poliție judiciară ca organ de cercetare al poliției judiciare. Depune concluzii scrise.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea pentru data de 23.04.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 23.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | D. U. |
GREFIER |
I. C. B. |
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2281
Ședința publică de la 23.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: D. U.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află pronunțarea cu privire la cererea de revizuire formulată de revizuentul - recurent U. M. împotriva deciziei civile nr. 4907/12.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._./3/2007*, în contradictoriu cu intimații P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA G. DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2014 și precizată la data de 7.04.2014 (filele 120-122 ale dosarului), revizuentul - recurent U. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații-intimați P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA G. DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI C., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 5 C.pr.civ. (1865), revizuirea deciziei civile nr. 4907/12.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._./3/2007*, respectiv schimbarea în tot sau în parte a deciziei pronunțate în recursul său la sentința civilă nr. 3159/31.05.2013 pronunțată de TB-SCAF în dosarul nr._./3/2007, în sensul admiterii recursului, respectiv modificării sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, precum și suspendarea executării deciziei a cărei revizuire se solicită, în temeiul art. 325 C.pr.civ. (1865).
În motivarea cererii arată că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C.pr.civ. (1865) având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat, evocând fondul, asupra unor lucruri care nu s-au cerut (alte funcții de ofițer specialist II, ofițer specialist I-cercetări penale corespondente altei perioade, respectiv anilor 1995-2002, respectiv la OUG nr. 38/2003, inexistente astfel) și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv potrivit calității de ofițer de poliție judiciară, organ de cercetare al poliției judiciare și actelor normative specifice acestora și pentru perioada supusă procesului 01.01._07, raportat la motivele de recurs. În privința acestor aspecte a fost respinsă și cererea sa de îndreptare a erorilor materiale, respectiv completare a deciziei, formulată în temeiul art. 281 și art. 281 2 C.pr.civ. (1865).
Este incident și cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza ultimă C.pr.civ. (1865), având în vedere că decizia a cărei revizuire se solicită s-a bazat pe încheierea din 29.05.2014, în cuprinsul căreia a fost schimbată data sentinței recurate din 31.03.2013 în 31.05.2013, la fel ca și în dispozitivul deciziei supuse revizuirii, conform încheierii de îndreptare de eroare materială din 9.10.2014.
Prin întâmpinare (fila 63), intimata DGPMB solicită respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, arătând că din cuprinsul acesteia nu rezultă aspecte care să se circumscrie cazurilor de revizuire invocate.
Prin întâmpinare (fila 66), intimatul MAI invocă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe motiv că, potrivit art. 322 C.pr.civ. (1865), revizuirea poate avea ca obiect numai hotărârile prin care se evocă fondul. Prin decizia civilă nr. 4907/2014, care face obiectul cererii de față, a fost respins recursul reclamantului U. M. ca nefondat, apreciindu-se că sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză. Prin urmare, această hotărâre nu evocă fondul, cererea de revizuire fiind inadmisibilă.
În subsidiar, solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată, arătând că revizuentul nu prezintă nici un argument care să susțină existența cazurilor de revizuire invocate. Pe calea revizuirii nu se poate solicita reexaminarea cauzei, în ceea ce privește modul în care a fost soluționat fondul acesteia, raportat la probele aflate la dosar.
Prin întâmpinare (fila 68), intimatul M. Public –PÎCCJ a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, atât prin prisma hotărârii atacate, dar și a motivelor de revizuire invocate.
În motivare arată că evocarea fondului presupune reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanțele inferioare și schimbarea, deci, a situației de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre este recurată. Respingerea recursului ca nefondat nu presupune evocarea fondului, instanța de recurs nefăcând o reapreciere a probelor sau o reevaluare a situației de fapt, ci analizând legalitatea și temeinicia soluției pronunțate.
Pronunțarea minus petita, în sensul art. 322 pct. 2 C.pr.civ. (1865), vizează pretențiile deduse judecății, iar nu motivele de recurs formulate. Încadrarea reexaminării motivelor de recurs ca obiect al cererii de revizuire, ca fiind „lucru cerut”, tinde la transformarea revizuirii dintr-o cale de retractare într-o cale de control judiciar asupra modalității în care instanța de recurs a examinat recursul părții, situație inadmisibilă.
Răspunzând excepției de inadmisibilitate a cererii invocată de intimați, revizuentul arată că, potrivit jurisprudenței ÎCCJ, cererea de revizuire poate fi formulată și împotriva unei hotărârii prin care a fost respinsă o cale de atac, respingere bazată pe altă situație decât cea din sentința recurată (în cazul de față, alt act normativ care guvernează drepturile salariale).
Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimații MAI și M. Public –PÎCCJ , Curtea o va respinge pentru următoarele argumente:
Decizia atacată prin prezenta cerere de revizuire este decizia nr. 4907/12.06.2014 pronunțată de C.-SCAF în dosarul nr._./3/2007*, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul- revizuent în cauza de față- împotriva sentinței nr. 3159/31.05.2013 pronunțată de TB-SCAF în dosarul nr._./3/2007, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Prin sintagma „revizuirea (…) unei hotărârii dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul (…)” cuprinsă în teza I a art. 322 C.pr.civ. (1865) se înțelege că este susceptibilă de exercitarea căii de atac extraordinare, de retractare, a revizuirii și hotărârea pronunțată în recurs, prin care recursul este respins ca nefondat, instanța de recurs emițând propriile sale considerații asupra fondului cauzei, adică dând o dezlegare proprie raportului juridic dedus judecății. Evocarea fondului nu este echivalentă exclusiv cu pronunțarea unei soluții diferite de aceea pronunțată de instanța inferioară, ci poate însemna și confirmarea soluției instanței inferioare, cu argumente proprii ale instanței de recurs. Acesta este și cazul deciziei a cărei revizuire se solicită, în care C.-SCAF a emis considerații referitoare la raportul de serviciu al recurentului-reclamant, motiv pentru care Curtea va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție pe care o apreciază neîntemeiată.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor de revizuire invocate, Curtea o constată neîntemeiată, pentru argumentele care succed:
Cât privește cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 C.pr.civ. (1865), revizuentul arată că, prin decizia atacată, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut, respectiv, în considerațiile sale, instanța de recurs s-a referit la altă funcție și alte acte normative care ar guverna exercitarea funcției decât cele incidente în cauză și nu s-a pronunțat potrivit funcției pe care revizuentul-recurent-reclamant a deținut-o și a cadrului normativ care a reglementat exercitarea funcției. Se constată (din cuprinsul repetatelor precizări ale motivelor de revizuire) că revizuentul se referă la respingerea recursului fără a se fi ținut seama de susținerile sale în fond și în recurs, ceea ce ar fi condus, în opinia sa, la raportarea de către instanță la o situație străină de cea supusă judecății, atribuindu-i-se funcții pe care nu le-a avut (de ofițer specialist II și ofițer specialist I-cercetări penale) în condițiile în care reclamantul a deținut funcția de organ de cercetare penală al poliței judiciare, ofițer de poliție judiciară, funcție în raport de care trebuia analizată cauza.
Rezultă, astfel, că nu este incident cazul de revizuire invocat de către revizuent care presupune ca prin hotărârea supusă revizuirii instanța să fi avut în vedere alte capete de cerere decât cele care au fost formulate, acordând altceva decât s-a cerut sau să nu se fi pronunțat asupra vreunui capăt de cerere care a fost formulat. Din motivarea cererii de revizuire rezultă că revizuentul nu invocă vreuna dintre aceste situații (extra petita sau minus petita), ci se referă la o invocată greșită stabilire a situației de fapt și a celei de drept. Revizuirea fiind o cale de atac care poate fi exercitată exclusiv în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare, Curtea constată vădita lipsă de fundament a motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 C.pr.civ. (1865).
Aceeași este și situația cazului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 teza ultimă C.pr.civ. (1865) „(…) dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”, întrucât revizuentul se raportează la „hotărârea” reprezentată de încheierea de amânare de pronunțare din 29.05.2014, premergătoare deciziei nr. 4907/12.06.2014, în care s-a îndreptat data sentinței recurate, ca fiind 31.05.2013, iar nu 31.03.2013. Or, cazul de revizuire invocat se referă la o hotărâre judecătorească (sentință sau decizie) prin care s-a soluționat o pricină, hotărâre care este desființată sau modificată, iar nu în cuprinsul căreia este îndreptată o simplă eroare materială și pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere, în sensul că situația de fapt și de drept avută în vedere prin hotărârea supusă revizuirii este în legătură indisolubilă cu hotărârea desființată sau modificată.
Încheierea invocată de revizuent neconstituind hotărâre în sensul art. 322 pct. 5 teza ultimă C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant U. M. împotriva deciziei civile nr. 4907/12.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._./3/2007*, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA G. DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | D. U. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. VEC/tehnored. B.
2 exemplare
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2552/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2619/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
