Anulare act administrativ. Decizia nr. 2066/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2066/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 19990/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2066
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol soluționarea recursurilor civile formulate de recurentul-reclamant Ș. N. S. și recurenta-pârâtă S. R. DE TELEVIZIUNE împotriva sentinței civile nr. 5486/16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat la termenul de judecată din data de 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2015.
CURTEA,
având în vedere prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, reține:
- Hotărărea recurată:
Prin sentința civilă nr.5486/16.09.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, a respins ca rămase fără obiect primele două petite ale acțiunii formulate de reclamantul Ș. N. S. împotriva pârâtei S. R. de Televiziune, respectiv cele privind anularea în parte a Hotărârilor nr.26/20.02.2013 și nr.30/01.03.2013 ale Comitetului Director al SRTv și ca nefondat cel de al treilea petit, privind obligarea pârâtei la plata de daune pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin refuzul de soluționare a cererii acestuia. Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în sumă de 42 lei și onorariu de avocat în sumă de 2.480 lei.
- Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți, recurentul reclamant criticând respingerea cererii sale de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese pentru prejudiciul cauzat prin emiterea Hotărârilor nr.26/20.02.2013 și nr.30/01.03.2013, în timp ce recurenta pârâtă a solicitat înlăturarea obligației sale de plată a cheltuielilor de judecată.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
II.1. Recurentul reclamant susține că sunt întrunite cumulativ elementele necesare atragerii răspunderii civile delictuale a intimatei pârâte, după cum urmează:
- prejudiciul a constat în imposibilitatea de a mai colabora cu postul TV DigiSport, cu consecința directă a nerealizării de venituri;
Prima instanță a respins acest capăt de cerere cu motivarea că nu se poate determina întinderea prejudiciului deoarece nu se poate stabili în concret dacă încasările invocate au fost exclusiv rezultatul prestațiilor pentru postul DigiSport sau dacă au fost generate și de alte servicii furnizate de RCS&RDS S.A., cu toate că la dosarul cauzei nu există nicio probă în sensul că ar fi prestat servicii și pentru alte posturi TV aparținând societății comerciale.
Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la proveniența veniturilor, recurentul arată că înțelege să depună la dosar adresa nr._/21.10.2014 emisă de S.C. RCS&RDS, prin care se confirmă colaborarea numai pentru postul TV DigiSport.
- fapta ilicită este reprezentată de emiterea de către Consiliul Director al SRTv, organul de conducere al pârâtei, a celor două hotărâri prin care, fără motivare, i-au fost respinse solicitările de colaborare cu postul DigiSport, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de soluționare a cererii, făcut în exces de putere și sancționabil potrivit legii;
- vinovăția rezultă din încălcarea cu intenție a obligației de motivare a răspunsului dat prin cele două hotărâri;
- legătura de cauzalitate este evidentă, imposibilitatea de a colabora cu postul TV DigiSport fiind consecința directă a acțiunilor întreprinse de pârâtă, materializate prin emiterea hotărârilor nr.26/20.02.2013 și nr.30/01.03.2013.
În drept, au fost invocate prevederile art.20 din Legea nr.554/2004, art.223 și art.451 din Codul de procedură civilă, art.1349, art.1357, art.1385 și art.1388 din Codul civil.
II.2. Recurenta pârâtă arată că Hotărârile nr.26 din 20.02.2013, nr.30 din 01.03.2013 și nr.52 din 21.01.2014 ale Comitetului Director al SRTv sunt legale deoarece atât respingerea (prin primele două) cât și aprobarea (prin ultima) cererii de colaborare cu DigiSport s-au făcut în considerarea respectării legii de organizare și funcționare a SRTv, respectiv Legea nr.41/1994, modificată și completată, astfel cum aceasta prevede la art.11 și art.13 alin.3.
Actul normativ reglementează, pentru salariații ce fac parte din personalul de specialitate, interdicția de a colabora cu alte posturi tv, cu o singură derogare, aceea a aprobării date de către Comitetul Director, singurul în măsură să aprecieze asupra oportunității colaborării unui angajat care are un statut special cu alte entități direct concurente. Comitetul Director se pronunță asupra oportunității aprobării unei astfel de solicitări și nu are obligația motivării unei eventuale respingeri, după cum obligația motivării nu există nici în cazul aprobării, context în care obligarea SRTv la plata cheltuielilor de judecată este lipsită de suport legal, neputându-se reține că ar fi pierdut procesul în sensul art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Recurentul reclamant a formulatîntâmpinare la recursul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia întrucât la momentul sesizării instanței de judecată cele două hotărâri contestate erau în ființă, ceea ce a justificat declanșarea demersului procesual ce a ocazionat efectuarea cheltuielilor pe care instanța de fond le-a pus în sarcina SRTv.
Prin întâmpinarea formulată împotriva recursului declarat de reclamant, recurenta pârâtă reia susținerile privind dreptul de apreciere al Comitetului Director al SRTv în ceea ce privește oportunitatea aprobării unei cereri de colaborare a unui angajat al societății cu alte posturi TV, arătând că exercitarea acestui drept, conferit expres de lege, nu poate constitui faptă ilicită ori manifestare a culpei ca și condiții ale răspunderii civile delictuale.
Ambele părți au formulat și răspuns la întâmpinare, prin care și-au menținut poziția exprimată în cererea de recurs.
În recurs s-au depus, de către recurenta pârâtă, alte Hotărâri prin care Comitetul Director al SRTv a dispus cu privire la cereri de colaborare cu alte posturi tv, formulate de alți angajați.
- Soluția instanței de recurs
Criticile de nelegalitate aduse de ambii recurenți hotărârii primei instanțe se circumscriu motivului de casare prevăzut la art.488 pct.8 din codul de procedură civilă și urmează a fi analizate împreună întrucât vizează întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale ca temei, pe de o parte, al acordării despăgubirilor solicitate de recurentul reclamant și, pe de altă parte, al obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pentru că numai în situația în care se apreciază că Hotărârea nr.52 din 21.01.2014 reprezintă o recunoaștere a unui drept ce ar fi fost negat reclamantului prin cele două hotărâri anterioare, s-ar putea reține culpa sa procesuală.
În acest context, Curtea reține că, în conformitate cu fișa postului – anexă la CIM nr.7932/01.05.2002 (fila 39 dosar fond), recurentul reclamant ocupă la SRTv postul de jurnalist TV, categoria postului fiind aceea de producție, genul postului – editorial, statutul postului fiind acela de ziarist de televiziune, personal de specialitate, fiindu-i aplicabile atât prevederile inserate la Capitolul V.3 al Regulamentului de organizare și funcționare al SRTV (pe care, sub semnătura executată pe fișa postului, s-a angajat să îl respecte) cât și acelea ale art.11 alin.1 și alin.2 și art.13 alin.3 din Legea nr.41/1994 (reluate ad litteram la punctele 1, 4 și 6 ale Capitolului V.3 din Regulament).
În conformitate cu art.13 alin.3 din Legea nr.41/1994, salariații cu statut de personal de specialitate „pot colabora la alte societăți de radiofuziune sau de televiziune numai cu acordul comitetului director al serviciului public în care lucrează”. Prin urmare, colaborarea reclamantului cu un alt post de televiziune era și este condiționată de acordul Comitetului director, singurul în măsură să aprecieze asupra oportunității unei asemenea colaborări fără a se putea considera, dată fiind stipularea prin lege a activităților prohibite personalului de specialitate al SRTv, că refuzul aprobării ar reprezenta o manifestare de exercitare arbitrară, cu exces de putere, a dreptului de apreciere, indiferent că i s-a oferit sau nu solicitantului o explicație pentru acest refuz.
Și este firesc să fie așa, având în vedere caracterul concurențial al activității desfășurate de celelalte societăți de televiziune („comercianți concurenți”, conform pct.6 al Cap.IV.5 din Regulamentul de organizare și funcționare al SRTv), Comitetul director fiind acela care elaborează strategia de programe a serviciului public de interes național. Prin urmare, refuzul aprobării colaborării nu poate constitui faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, astfel că, deși reclamantul a fost lipsit de drepturile bănești pe care le-ar fi putut obține din colaborarea cu DigiSport, pârâta nu îi datorează despăgubiri.
În egală măsură, aprobarea cererii reclamantului, după schimbarea componenței Comitetului Director, a reprezentat tot o formă de manifestare a dreptului de apreciere al acestui for de conducere al SRTv și nu o revocare implicită a hotărârilor anterioare, pentru a putea fi considerată o recunoaștere a „pretențiilor reclamantului” după comunicarea cererii de chemare în judecată și a justifica, astfel, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, în temeiul art.496 și art.498 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, fiind nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Ș. N. S., cu domiciliul ales la S.C.A. H. C. și Asociații, în București, sector 3, .. 5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5486/16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S. R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, sector 1, Calea Dorobanților, nr. 191, împotriva sentinței civile nr. 5486/16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare, respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. A.M. G. O. S. E. S. M.
Red./th.red.jud. A.M.G./gref. E.S.M.
4 ex.- 28.05.2015
Jud. fond G. L.
Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 4093/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1244/2015. Curtea de... → |
|---|
