Pretentii. Decizia nr. 4093/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4093/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 18737/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.4093
Ședința publică de la 10.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr.4780/27.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. M. și intimata pârâtă C. M. București pentru aplicarea Legilor nr.9/1998, 290/2003 și 393/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă personal asistată de avocat M. Rose-M., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 09.09.2015, intimata reclamantă a depus întâmpinare, recurenta pârâtă solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art..242 alin.2 C.pr.civ.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită ca întâmpinarea pe care să fie apreciate ca note scrise, precizând că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea ia de solicitarea intimatei reclamante, ca întâmpinarea să fie apreciată ca și concluzii scrise și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata reclamantă,prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în scris pe larg în conținutul întâmpinării ce va fi considerată ca fiind concluzii scrise. Nu solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150 C.pr.civ.-1865, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4780/27.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâții C. M. BUCUREȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR NR. 9/1998, 290/2003 ȘI A LEGII NR. 393/2006 și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR asa cum a fost precizata.
A fost anulată Decizia nr. 162/28.02.2012 emisa de A. N. pentru Restituirea Proprietatilor.
A fost obligată parata A. N. pentru Restituirea Proprietatilor sa emita o decizie administrativa prin care sa dispuna emiterea unei hotarari de catre C. M. Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care sa se propuna acordarea de compensatii/despagubiri si pentru pomii mentionati in Situatia de avere imobila rurala a locuitorului S. A. Stamboli intocmita de C. Mixta R.-Bulgara de aplicare a Tratatului de la C. din 7 spetembrie 1940.
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr._/299/2012, asa cum a fost modificata (file 8-9), reclamanta T. M., in contradictoriu cu paratele C. M. București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006 (denumita in continuare parata 1) si A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (denumita in continuare parata 2), a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna anularea Deciziei nr. 162/28.02.2012 emisa de parata 1.
In aparare, parata 2 a depus intampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale si exceptia prematuritatii cererii.
Prin sentinta civila nr._/20.12.2012, pentru motivele aratate in cuprinsul acestei hotarari, Judecatoria:a respins exceptia necompetentei materiale,a admis exceptia prematuritatii si, in consecinta, a respins cererea reclamantei ca fiind prematur introdusa.
Impotriva acestei sentinte, reclamanta a declarat recurs.
In motivarea recursului, reclamanta a invederat urmatoarele:
Prin Hotărârea nr. 4189/22.09.2011 a Comisiei M. București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006, s-au recunoscut moștenitorilor defuncților Stamboli S. si Zoita drepturile privind acordarea compensațiilor bănești pentru diferentele de valoare ale proprietăților abandonate în Cadrilater si trecute în proprietatea statului bulgar si cele primite de la statul român ca urmare a aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria semnat la C. la data de 7 septembrie 1940, mai puțin compensațiile pentru pomi fructiferi.
Hotărârea în cauză a fost contestată personal, fără consilierea calificată/tehnică a unui specialist, situație ce a condus la folosirea unor termeni neadecvati sau eronați, fapt ce a condus la o interpretare eronată a plângerii promovate în procedura administrativă soluționată prin Hotărârea nr. 4189/22.09.2011 emisă de C. M. București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006.
În realitate, obiectul contestației promovate împotriva susmenționatei hotărâri l-a reprezentat doar respingerea compensațiilor pentru pomii fructiferi pentru care C. nu a formulat propuneri întrucât <în situația="" de="" avere="" lipsește="" mențiunea="" „fructiferi="" sau="" altoiți”="">>.
Astfel, apreciind că greșit a înțeles si a interpretat C. actele dosarului, în speță, Situația de avere ce conținea mențiunea „pomi” care, potrivit Dicționarului limbii române înseamnă orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe, sau pom = arbore fructifer (pom fructifer ar fi prin urmare o exprimare pleonastică), a formulat contestația în fata Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, contestație ce s-a soluționat prin Decizia nr. 162 din 28.02.2012.
Împotriva acestei decizii a formulat plângere întrucât a apreciat că aceasta, în mod netemeinic si nelegal, a cuprins dispoziții ce vizau fondul despăgubirilor în tot si nu doar despăgubirile privind pomii fructiferi, fiind astfel încălcat principiul non reformatio in pejus.
Prin urmare, obiectul real al plângerii formulate în procedura administrativă intermediară în care s-a pronunțat Decizia nr. 162 din 28.02.2012 viza doar despăgubirile compensatorii privind pomii fructiferi si nu pretenția sa de a fi obligată A.N.R.P. la plata sumei de 30.873,77 lei reprezentând diferentele de valoare dintre imobilele abandonate si intrate în proprietatea statului bulgar si recoltele neculese la data transferului dreptului de proprietate.
Prin contestația susmenționată a înțeles în realitate să solicită instanței o lămurire a conținutului Deciziei nr. 162 din 28.02.2012, în sensul clarificării sumelor datorate de statul român în procedura administrativă prevăzută de dispozițiile Legii nr. 9/1998, după parcurgerea tuturor etapelor, astfel cum sunt reglementate de lege.
Prin decizia civila nr. 1116R/02.04.2014, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis recursul declarat de reclamanta si, in consecinta, a casat sentinta recurata si a trimis cauza, spre competenta solutionare, Sectiei de C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta civila de control judiciar a retinut incidenta in cauza a prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998.
Dupa trimiterea dosarului, cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ .
La solicitarea instantei de contencios administrativ, conform prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, parata 2 a comunicat intreaga documentatie care a stat la baza emiterii deciziei atacate.
Analizand actele si lucrarile cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:
I. Starea de fapt
1. Prin cererea inregistrata la registratura Prefecturii M. Bucuresti sub nr._/22.06.2005, invocand prevederile Legii nr. 9/1998, reclamanta din prezenta cauza, in calitate de mostenitoare a defunctilor Stamboli S. si Zoita, a solicitat acordarea compensatiilor ce I se cuvin pentru bunurile ce au apartinut autorilor sai si care au trecut in proprietatea statului bulgar (file 69-70).
2. In cuprinsul unei declaratii autentificate notarial la data de 26.07.2005, reclamanta a aratat ca printre bunurile abandonate de autorii sai pe teritoriul localitatii Golebina – Ciatalgea, judetul Durostor, ca urmare a aplicarii Tratatului de la C. din 7 septembrie 1940, se aflau si pomi fructiferi (fila 44).
3. In dovedirea pretentiilor sale, reclamanta a depus Situatia de avere imobila rurala a locuitorului S. A. Stamboli intocmita de C. Mixta R.-Bulgara de aplicare a Tratatului de la C. din 7 spetembrie 1940, situatie din care rezulta ca autorul reclamantei avea in proprietate “pomi” (fila 101).
4. Prin Hotararea nr. 4189/22.09.2011, parata 1 a aprobat cererea prezentata la pct. 1 de mai sus si, in consecinta, a propus acordarea compensatiilor banesti in valoare totala de 30.873,77 lei, din care:1.717,82 lei pentru 0,15 ha. teren agricol;2.642,98 lei pentru 4,6 ha. porumb; 42,90 lei pentru 0,05 ha. floarea soarelui; 26.470,07 reprezentand diferenta de valoare dintre imobilul abandonat in Cadrilater si imobilul primit in compensare in centrul de recolonizare Beidaud, judetul Tulcea, catre reclamanta din prezenta cauza si catre alti cinci comostenitori ai defunctilor Stamboli S. si Zoita, pentru bunurile ce au apartinut defunctilor, trecute in proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940 (fila 16).
5. In cuprinsul aceleiasi hotarare se arata si ca: “[…] Nu s-au formulat propuneri pentru pomii fructiferi, astfel cum au fost declarati in cadrul declaratiei notariale nr. 2296/26.07.2005, deoarece in Situatia de avere lipseste mentiunea “fructiferi sau altoiti”, conform dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 […]”.
6. Impotriva hotararii anterior prezentate, reclamanta a formulat contestatie (file 13-14).
7. Prin Decizia nr. 162/28.02.2012 emisa de parata 2, contestatia anterior mentionata a fost respinsa ca neintemeiata.
8. In motivarea solutiei de respingere a contestatiei, cu privire la pomi, parata 2 a aratat ca: <[…] nu="" se="" pot="" acorda="" compensatii="" banesti="" deoarece,="" potrivit="" pct.="" 3="" din="" h.g.="" nr.="" 1277/2007="" […]="" dovada="" proprietatii="" se="" face="" cu="" situatia="" de="" avere="" imobiliara="" rurala="" intocmita="" de="" comisia="" mixta="" romano-bulgara="" a="" autorului.="" in="" situatia="" de="" avere="" imobiliara="" rurala="" intocmita="" de="" comisia="" mixta="" romano-bulgara="" este="" mentionat="" doar="" cuvantul="" “pomi”,="">fara a fi mentionata categoria, potrivit actelor normative specificate mai sus, respectiv pomi fructiferi altoiti, livada sau plantatie de pomi fructiferi, pepiniera de pomi fructiferi altoiti […]>> (file 8-9).
II. Dreptul aplicabil
Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940
ART. 1-1) Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri […] pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.
ART. 2-1) Despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distincte […] pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, după cum urmează:d) pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, o sumă calculată în raport cu suprafața acestora.
Solutia Tribunalului
Cu privire la exceptia prematuritatii cererii invocata de parata 2
Exceptia are ca obiect cererea reclamantei in forma initiala, nemodificata, astfel ca dupa modificarea cererii introductive, sub aspectul pretentiei concrete afirmate, aceasta a ramas fara obiect.
Pentru acest motiv, exceptia analizata a fost respinsa.
Cu privire la fondul cauzei
Potrivit prevederilor legale redate la pct. II de mai sus, cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, categorie din care face parte si reclamanta din prezenta cauza, sunt indreptatiti la despagubiri, sub forma unor compensații bănești, pentru plantațiile de pomi fructiferi abandonate pe teritoriul Cadrilaterului.
In speta, in procedura administrativa, reclamanta a demonstrat, prin infatisarea Situatiei de avere imobila rurala a locuitorului S. A. Stamboli intocmita de C. Mixta R.-Bulgara de aplicare a Tratatului de la C. din 7 sptembrie 1940, ca printre bunurile aflate in proprietatea autorului sau, abandonate pe teritoriul localitatii din care acesta s-a refugiat, se aflau si “pomi”, ..
Imprejurarea ca in cuprinsul inscrisului doveditor infatisat de reclamanta nu se precizeaza ca pomii mentionati sunt fructiferi nu este de natura a conduce la concluzia ca inscrisul in discutie este lipsit de valoarea probatorie necesara pentru a justifica recunoasterea dreptului la despagubiri prevazut de textele legale redate la pct. II de mai sus, date fiind contextul istoric in care au fost intocmite situatiile de avere imobiliara rurala, pe de o parte, si, pe de alta parte, sensul comun al substantivului “pom”, aratat in Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX`09), si anume “POM, pomi, s.m. - Nume generic pentru arbori care produc fructe comestibile”.
Asa fiind, motivele care au fundamentat refuzul paratei 1 de a formula propuneri de acordare a despagubirilor solicitate de reclamanta pentru pomii abandonati de autorii sai pe teritoriul Cadrilaterului, prezentate la pct. I.5 de mai sus, sunt neintemeiate, iar actul administrativ prin care parata 2 a respins contestatia reclamantei impotriva hotararii paratei 1, intemeiat pe motive similare celor invocate de parata (pct. I.8 de mai sus), este nelegal si vatamator pentru dreptul reclamantei la acordarea de compensatii in legatura cu bunurile in discutie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, considerând Sentința civilă nr. 4780/27.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul București ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
La data de 15.12.2014, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 și modificarea unor acte normative.
Conform dispozițiilor art. 7 alin (5) din actul normativ menționat, stabilirea valorii bunurilor neevaluate inițial în dosarele constituite în temeiul Legii nr.9/1998, se face potrivit prevederilor acesteia.
Odată cu . Legii nr. 164/2014, a fost abrogat art. 6 alin.(7) din O.U.G nr. 25/2007 potrivit căruia „ Hotărârile emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, care nu întrunesc condițiile cerute de lege, vor fi invalidate prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, și transmise comisiilor județene, respectiv municipiului București, în vederea emiterii unei noi hotărâri".
Raportat la dispozițiile legale invocate, apreciază că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în imposibilitatea de a respecta obligația impusă de către instanța de fond, respectiv aceea de a emite o decizie de invalidare a Hotărârii nr. 4189/22.09.2011 prin care să dispună emiterea unei hotărâri de către C. M. București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care să se propună acordarea de compensații/despăgubiri și pentru pomii menționați în Situația de avere imobilă rurală a locuitorului S. A. Stamboli.
În mod eronat, instanța de fond a obligat direct la emiterea unei decizii de invalidare a Hotărârii nr. 4189/22.09.2011 emisă de către C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului M. București, având în vedere următoarele aspecte:
Într-o astfel de cerere având ca obiect „obligația de a face", instanța poate decide, cel mult, obligarea organului administrației publice de a emite un act administrativ, în ipoteza în care constată pasivitatea acestuia. însă, atât doctrina cât și practica judecătorească sunt constante în a afirma că instanța judecătorească nu va putea hotărî conținutul actului și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit.
În cazul în care s-ar recunoaște acest drept instanțelor, față de specificul și delimitarea atribuțiilor potrivit actelor normative speciale în executarea cărora ar urma să fie emise aceste acte, ar însemna că s-ar încălca principiul separației puterilor în stat. Altfel spus, într-o atare situație, la dispoziția instanțelor judecătorești se află numai o cale procedurală spre a înlătura pasivitatea unei autorități administrative, în ipoteza în care o asemenea pasivitate este constatată.
Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 164/2014, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în baza documentelor transmise, procedează la analizarea dosarelor aferente hotărârilor comisiilor județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, din punctul de vedere al existenței și întinderii dreptului la acordarea despăgubirilor, în ordinea înregistrării acestora.
În situația în care se constată lipsa sau neconcordanța unor înscrisuri doveditoare, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților poate solicita înscrisurile necesare atât instituțiilor publice, cât și persoanelor care solicită acordarea de despăgubiri.
În baza documentelor depuse la dosar, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților validează sau invalidează hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și, după caz, emite decizie de validare/invalidare, în tot sau în parte, sub semnătura vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu atribuții de coordonare a aplicării Legii nr. 9/1998.
Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că A.N.R.P. are atribuții de verificare și control cu privire la aceste hotărâri.
Pe cale de consecință, dacă instanța ar proceda la obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să invalideze hotărârea comisiei județene, atunci ar însemna să se substituie atribuțiilor ei, încălcând competența acestui organ cu atribuții administrativ-jurisdicționale, ceea ce nu este permis de lege. Având în vedere că instanța de contencios are competența limitată doar la a constata dacă pârâta și-a îndeplinit obligația de a analiza hotărârea comisiei în sensul validării sau invalidării ei, respectiv de a verifica legalitatea deciziei emise, exercitând un control judecătoresc asupra actului administrativ-jurisdicțional, este evident că solicitarea reclamanților de a obliga pârâta să invalideze hotărârea sus indicată nu este admisibilă.
În ceea ce privește anularea Deciziei nr. 162/28.02.2012 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, face următoarele precizări:
În temeiul art. 35 alin. 4 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007, prin Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr. 162/28.02.2012 s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 4189/22.09.2011 emisă de C. M. București, pentru următoarele motive:
Potrivit Situației de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgară și Declarațiunii, autorul a abandonat în Cadrilater 10 ha teren arabil, o casă cu 3 camere, dependințe și 2.500 mp teren intravilan.
Autorul a primit în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1948, un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu 3 camere și un teren intravilan în suprafață de 2.500 mp în ..
Contractul de vânzare-cumpărare din 1948 a fost încheiat cu autorul în condițiile respectării prevederilor Legii nr. 715/1946, potrivit căreia, conform art. 2 și art. 3 se stabileau datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria. Soldul respectiv reprezenta datoria față de statul român, ce urma a fi achitată de către aceasta în 10 rate anuale, egale, începând cu anul 1950.
Mai mult decât atât, autorul recolonizat a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 1948 în condițiile art. 14, respectiv „subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilului și locul de casă arătate și descrise la punctul a, b, c, recunosc exactitatea întinderii, renunț la orice pretențiune în viitor față de Statul Român și mă oblig să respect toate condițiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940, și prin acest contract".
În art. 1 din Decretul nr. 553/1953 se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.
Potrivit prevederilor art.1 din H.G. nr. 1277/2007 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 „beneficiază de măsurile reparatorii, prevăzute de Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, foștii proprietari ai bunurilor imobile, construcții și terenuri, pe care le-au avut în județele Durostor și Caliacra, ai recoltelor neculese de porumb, bumbac, floarea-soarelui, precum și ai plantațiilor de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți și care nu au primit anterior sau au primit parțial compensații ori despăgubiri pentru acestea, precum și moștenitorii acestora."
Cu privire la pomi, precizează că nu se pot acorda compensații bănești, deoarece potrivit art. 9, pct.3 din H.G. nr. 1277/2007 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, dovada proprietății se face cu Situația de avere imobiliară rurală întocmită de C. mixtă româno-bulgară a autorului, iar în Situația de avere imobiliară rurală întocmită de C. mixtă româno-bulgară este menționat doar cuvântul „pomi", fără a fi specificată categoria, potrivit actelor normative menționate mai sus, respectiv pomi fructiferi altoiți, livadă sau plantație de pomi fructiferi, pepinieră de pomi fructiferi altoiți.
Contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 4189/22.09.2011 emisă de C. M. București nu se susține, întrucât autorul Stamboli S. a beneficiat de compensații în natură la stabilirea sa în România.
Prin urmare, consideră Decizia nr. 162/28.02.2012 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ca fiind temeinică și legală.
Pentru motivele arătate mai sus si considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, solicită a fi admisă recursul formulat si modificată hotărârea recurată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de către reclamanta Tașu M..
În drept dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 9/1998, H. G. nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 164/2014.
Intimata-reclamantă a formulat în temeiul art. 308 Cproc.civ. întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea in tot sentinței recurate ca temeinica si legala pentru următoarele motive:
În fapt, prin Hotărârea nr.4189/22.09.2011 a Comisiei M. București pentru aplicarea Legii nr.290/2003 si a Legii nr.393/2006, s-au recunoscut moștenitorilor defuncților Stamboli S. si Zoita drepturile privind acordarea compensațiilor bănești pentru diferentele de valoare ale proprietăților abandonate în Cadrilater si trecute în proprietatea statului bulgar si cele primite de la statul român ca urmare a aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria semnat la C. la data de 07 septembrie 1940, mai puțin compensațiile pentru pomi fructiferi.
Obiectul contestației promovate împotriva susmenționatei hotărâri 1-a reprezentat doar respingerea compensațiilor pentru pomii fructiferi pentru care C. nu a formulat propuneri întrucât ..."în Situația de avere lipsește mențiunea „fructiferi sau altoiți".
Astfel, apreciind că greșit a înțeles si a interpretat C. actele dosarului administrativ, în speță, Situația de avere ce conținea mențiunea „pomi" care, potrivit Dicționarului limbii române înseamnă orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe, sau pom = arbore fructifer (pom fructifer ar fi prin urmare o exprimare pleonastică), a formulat contestația în fata Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, contestație ce s-a soluționat prin Decizia nr.162 din 28.02.2012.
Împotriva acestei Decizii nr.162 din 28.02.2012 a formulat plângere întrucât am apreciat că aceasta în mod netemeinic si nelegal a cuprins dispoziții ce vizau fondul despăgubirilor în tot si nu doar despăgubirile privind pomii fructiferi, fiind astfel încălcat principiul non reformatio in pejus.
Prin urmare, obiectul real al plângerii formulate în procedura administrativă intermediară în care s-a pronunțat Decizia nr.162 din 28.02.2012 viza doar despăgubirile compensatorii privind pomii fructiferi, astfel cum bine a inteles instanța de fond si s-a pronunțat asupra cererii respectând intru totul principiul disponibilității.
In ceea ce privește motivul de recurs formulat de ANRP cu privire la aplicarea Legii nr.164/2014, solicita instanței sa observe dispozitiile art.3 alin.i care arata asupra căror cereri se intind normele legii in cauza: [„Dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr., republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr., cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi."]
per a contrario, Legea 146/2014 nu se poate aplica in cauza, intrucat exista hotărâre (administrativa) emisa si, mai mult, sentința atacata a fost pronunțata anterior apariției legii.
Oricum argumentul recurentei incalca flagrant principiul neretroactivitatii legii, motiv pentru care, solicită instanței sa il respingă ca atare, procedura de urmat pana la data pronunțării Deciziei atacate fiind cea prevăzuta in legile anterioare intrării in vigoare a Legii nr.64/2014.
II. In ceea ce privește motivul II de recurs, arată că dispozițiile art.9 si 10 ale aceleiași legi invocate de recurenta - Legea nr.146/2014, in măsura in care aceasta este aplicabila cauzei- raportata la momentul administrativ in care se afla soluționarea cererii noastre, care stabilesc clar modul in care urmează a se proceda la realizarea drepturilor persoanelor indreptatite potrivit Legii 9/1998 s.a.
De asemenea, art.7 alin.5 al Legii 164/2014 pe care insasi recurenta o invoca, conține prevederi referitoare la stabilirea valorii bunurilor neevaluate inițial. Prin urmare, existenta unei astfel de norme confirma nevoia reglementarii unei situații ce a fost frecventa in practica - lipsa evaluării unor bunuri la momentul stabilirii despăgubirilor pentru persoanele indreptatite, motiv pentru care, argumentele recurentei apar cu atat mai neîntemeiate.
Soluția instanței de fond se circumscrie atribuțiilor instanței de judecata chemata sa soluționeze o cauza potrivit Legii nr.554/2004, a regulilor procesului civil, respectiv, a principiului disponibilității, raportata la stadiul dosarului administrativ si la normele de drept material aplicabile cauzei.
Presupusa incalcare a principiului separației puterilor in stat invocata de recurenta este o interpretare exagerata si neconforma modului de organizare a statului de drept, interpretare care ar determina un drept absolut al autorităților administrative in ceea ce privește aplicarea legilor speciale de reparație a dreptului de proprietate incalcat de starul roman in situării istorice diverse.
Prin urmare, critica recurentei este nefondata, puterea judecătoreasca având exact aceasta atribuție - aceea de control al legalității actelor si faptelor autorităților statului ce nu se conformează normelor de drept.
III. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs formulat "de parata ANRP apreciază ca argumentația acesteia nu poate constitui un motiv de recurs atâta timp cat a existat o dispoziție a autoritarilor ce a stabilit ca exista o diferența de valoare intre ceea ce a primit in compensație S. A.Stamboli si ceea ce a fost obligat sa abandoneze in teritoriul cedat Bulgariei, conform Tratatului de la C. de la 07 septembrie 1940, actele (declarații de renunțare la pretenții ulterioare fata de statul roman) semnate de autorul acesteia la acea data fiind apreciate de autoritari la data formulării cererii ca nule absolut pentru lipsa unei voințe libere la momentul incheierii actelor. O astfel de argumentație excede cadrului procesual, depășind obiectul contestației sale.
Textul de lege pe care chiar recurenta îl invocă - art.1 din HG 1277/2007 - arata situația in care autorul acesteia se încadrează - plata parțială a compensațiilor - si pentru care autoritățile au apreciat inițial in mod legal ca cererea este întemeiată.
In ceea ce privește critica recurentei referitoare la compensațiile pentru pomi - obiectul contestației, consideră ca aceasta este vădit nefondata, dispoziția instanței de fond, analiza literala a terminologiei normei raportata la cerere si la înscrisurile administrate in cauza, fiind perfect pertinenta, adecvata, justa si legala, motiv pentru care, solicită instanței de control judiciar sa constate netemeinicia recursului ANRP.
Motivația recurentei ca in Situația de avere imobiliara rurala întocmita de C. mixta romano-bulgara nu este menționat decât cuvântul „pomi" apare ca superflua, lipsita de consistenta unei argumentări ce poate fi luata in considerație, vazand definiția academica a termenului in cauza (DEX „pom" - nume generic pentru arbori care produc fructe comestibile) - pertinent si temeinic reținuta de instanța fondului.
In drept: art.308 Cod procciv.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în fond, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, sunt nefondate criticile de recurs întemeiate pe lipsa competenței instanței de a dispune obligarea autorității recurentă-pârâtă de a emite o decizie de invalidare a hotărârii Comisiei Județene, având în vedere că în mod judicios prima instanță a aplicat disp. art. 7 alin. 3 din legea nr. 9/1998, în forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate, potrivit cărora „(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.”
Pe de altă parte se reține că potrivit art. 18 alin. 1-3 din Legea nr. 554/2004 „(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru..”
Prin urmare, coroborând cele două dispoziții evocate, Curtea reține că însăși scopul promovării acțiunii introductive se circumscrie obiectului unei acțiuni în contenciosul administrativ conform art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004, respectiv în limitele competențelor legale și constituționale ale instanțelor de contencios administrativ de a verifica legalitatea actelor administrative emise de către autoritățile publice pârâte și de a dispune, odată cu anularea actelor pretins vătămătoare a drepturilor și a intereselor legitime ale persoanelor, inclusiv obligarea autorității pârâte(care a emis un act administrativ cu exces de putere, nelegal) de a soluționa cererea administrativă în modalitatea concretă reglementată de dispozițiile legale aplicabile, prin urmare sub aspectul emiterii unei decizii de obligare a comisiei de aplicare a legii nr. 9/1998 prin care să se propună acordarea de compensații/despăgubiri și pentru pomii menționați în Situația de avere imobiliară rurală a locuitorului S. A.Stamboli întocmită de C. Mixtă Română-Bulgară de aplicare a Tratatului de la C. din 07.09.1940.
Pe de altă parte, deși în susținerea acestui motiv de recurs pârâta a invocat aplicarea disp. Legii nr. 164/2014, totuși potrivit art. 7 alin. 3 din acest act normativ „În baza documentelor depuse la dosar, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților validează sau invalidează hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, emite decizie de validare/invalidare, în tot sau în parte, sub semnătura vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu atribuții de coordonare a aplicării Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.”
Prin urmare,se constată că procedura de validare/invalidare a fost în continuare reglementată într-o modalitate similară celei prevăzută de Legea nr. 9/1998, în plus constatându-se că refuzul nejustificat de validare a hotărârii Comisiei Mun. București pentru aplicarea legii nr. 9/1998 urmează a fi înlăturat prin obligarea ANRP la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 4189/22.09.2011 în sensul admiterii contestației cu privire la acordarea despăgubirilor și pentru „pomi”, concretizată prin emiterea unui act administrativ de emitere a unei hotărâri de C. Mun. București pentru aplicarea legii nr. 9/1998 prin care să se propună acordarea acestor despăgubiri/compensații și pentru „pomii menționați în Situația de avere imobiliară rurală a locuitorului S. A.Stamboli”, nefiind admisibilă reluarea procedurii prin care pârâta va putea eventual invalida hotărârea Comisiei Mun. București pentru aplicarea legii nr. 9/1998 pentru aceleași motive considerate drept nejustificate de prima instanță, în măsura s-a reținut în mod corect că refuzul exprimat de ANRP este nelegal și emis cu exces de putere, în caz contrar fiind negat accesul la justiție al intimatei-reclamante.
Este nefondată și critica privind greșita anulare a deciziei nr. 162/28.02.2012 prin care recurenta-pârâtă a respins contestația formulată de către intimata-reclamantă având în vedere, pe de o parte, faptul că motivul de respingere a contestației este doar împrejurarea că în Situația de avere imobiliară rurală nu era menționată sintagma „pomi fructiferi”, ci exclusiv pomi în privința autorului intimatei-reclamante, iar pe de altă parte, se reține că obiectul contestației administrative adresată de către intimata-reclamantă către recurenta-pârâtă a vizat în exclusivitate această categorie de bunuri, iar nu și alte aspecte privind legalitatea hotărârii nr. 4189/2011 emisă de C. Mun. București pentru aplicarea legii nr. 9/1998, hotărâre prin care a fost admisă cererea formulată de către intimata-reclamantă în sensul emiterii propunerii de acordare a compensațiilor bănești compensatorii moștenitorilor autorului intimatei-reclamante pentru bunurile menționate în Situația de avere, cu excepția „pomilor”pentru care s-ar fi constatat că din Situația de avere lipsește mențiunea privind „pomi fructiferi sau altoiți conform art. 1 alin. 1 din legea nr. 9/1998”.
Astfel, se constată că susținerile recurentei-pârâte privind legalitatea considerentelor expuse în decizia atacată și vizând efectele încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 1948 de către autorul intimatei-reclamante nu pot face obiectul prezentei cauze, intimata-reclamantă învestind instanța de fond doar cu cererea de anulare a deciziei prin care a fost soluționată prin respingere contestația acesteia și prin care a urmărit obligarea unui act administrativ de obligare a Comisiei Mun. București pentru aplicarea legii nr. 9/1998 de a emite propuneri de acordare a compensațiilor bănești și pentru „pomii menționați în proprietatea autorului intimatei-reclamante în Situația de avere”, neavând relevanță că aprecierile recurentei-pârâte cu privire la acest contract de vânzare-cumpărare au fost inserate în decizia atacată, în contextul în care nu a fost emisă și o decizie de invalidare a Hotărârii Comisiei Mun. București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a cărei legalitate să constituie obiectul prezentei cauze.
Pe fondul celorlalte critici de nelegalitate a sentinței recurate, cu privire la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în privința acordării compensațiilor bănești în favoarea reclamantei-intimate și pentru „pomii”menționați în Situația de avere imobiliară rurală întocmită pentru autorul acesteia, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că interpretarea dată de către recurenta-pârâtă prin decizia care constituie obiectul prezentei cauze contravine scopului dispozițiilor legii nr. 9/1998, acestea urmărind acordarea compensațiilor bănești în măsura în care în Situația de avere imobiliară rurală sunt menționate bunurile părăsite de autorul intimate-reclamante, neavând relevanță împrejurarea că nu s-a precizat expres în acest document categoria de folosință a „pomilor”, respectiv dacă sunt sau nu fructiferi, fiind evident că o astfel de mențiune generică nu poate fi imputată autorului reclamantei sau chiar acesteia prin respingerea cererii de acordare a compensațiilor bănești pentru motive formale, scopul înființării Comisiei Mixte Române-Bulgare pentru aplicarea Tratatului de la C. din 7.09.1940 fiind inventarierea în această modalitate a bunurilor imobile părăsite de către persoanele supuse evacuării de pe teritoriile care au constituit obiect al acestui tratat, prin urmare inclusiv a pomilor fructiferi deținuți în proprietate de a către aceste persoane.
Din aceeași perspectivă se constată că revenea recurentei-pârâte obligația de a face dovada că în Situația de avere imobiliară rurală întocmită pe numele autorului intimatei-reclamante există o mențiune necorespunzătoare realității în sensul că acesta nu ar fi deținut pomi fructiferi, iar mențiunea inserată în cuprinsul acestui document se referă la alte categorii de plantații de acest tip, care nu ar face obiectul legii speciale de reparație, context în care se apreciază că intimata-reclamantă prin prezentarea Situației de avere imobiliară în sprijinul cererii administrative de acordare a compensațiilor bănești s-a conformat dispozițiilor legale în cauză, nefiind necesară completarea documentației prezentate astfel, luându-se în considerare și contextul faptic al întocmirii la acea dată a acestui document și scopul emiterii acestuia, considerente față de care se constată că se impune, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. 1865, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sect.1, împotriva sentinței civile nr.4780/27.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. M., cu domiciliul în București, ., sect.2 și intimata pârâtă C. M. București pentru aplicarea Legilor nr.9/1998, 290/2003 și 393/2006, cu sediul în București, Drumul Taberei nr.18, sect.6, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sect.6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex/28.09.2015
Jud. fond:A. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2619/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2066/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
