Obligaţia de a face. Decizia nr. 2165/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 2165/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 13479/3/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2165

Ședința publică de la 20.04.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – Z. G. L.

JUDECĂTOR - P. C. F.

JUDECĂTOR - I. M. C.

GREFIER - M. I.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta N. (A.) I., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 3 BUCUREȘTI, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 6.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.04.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

1. Decizia nr. 8492/17.11.2014

1.1. Prin decizia civilă nr. 8492/17.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ :

- a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București împotriva sentinței civile nr. 4064/30.05.2014, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. (A.) I.;

- s-a casat sentința recurată și s-a reținut cauza în vederea rejudecării fondului;

- a fost stabilit termen pentru continuarea judecății la data de 26.01.2015, Completul 2 Recurs, ora 9,00, cu citarea părților.

1.2. În motivarea acestei decizii civile, s-au reținut, în esență, următoarele:

1.2.1. Prin sentința civilă nr. 4064/30.05.2014, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanta N. (A.) I. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.100 lei, reprezentând actualizarea sumei cuvenite cu rata inflației, dispunând totodată onorariul avocatului reclamantei, în cuantum de 300 lei, din bugetul Ministerului Justiției.

În motivare, tribunalul a arătat în esență că, în conformitate cu o decizie anterioară a Curții de Apel București, reclamanta a primit suma de 20.352 lei, reprezentând prestații sociale aferente perioadei noiembrie 2007-aprilie 2010, sumă încasată la data de 11.06.2012 și că trebuie valorificată o adresă emisă de INS (f. 39), din care rezultă că rata inflației în perioada de referință a fost de 15, 23 %.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 3.09.2014, prin care a criticat sentința recurată pentru aplicarea greșită a indicelui de inflației, care nu poate fi aplicat global, având în vedere că, cuantumul prestațiilor sociale a fost unul diferit, precum și pentru lipsa motivării în fapt și în drept a sentinței recurate.

Prin încheierea din data de 6.10.2014, Curtea a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de intimata-reclamantă N. (A.) I., fiind dispusă desemnarea unui avocat din oficiu de către Baroul București, în temeiul OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Prin întâmpinare (f. 23 și urm.), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

1.2.2. În urma analizei actelor dosarului, s-a constatat că recursul este fondat, întrucât:

- prin decizia civilă nr. 3239/5.12.2011 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă și intrată în autoritatea lucrului judecat, a fost obligată pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București să plătească reclamantei N. I. prestațiile sociale aferente perioadei noiembrie 2007-aprilie 2010, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;

- pe parcursul prezentei cauze, ce are, ca obiect, între altele, obligarea recurentei-pârâte la plata actualizată a debitului stabilit prin titlul executoriu menționat, recurenta a emis Dispoziția nr. 789/ 30.05.2012 prin care a dispus plata sumei de 20.352 lei, reprezentând prestații sociale aferente perioadei noiembrie 2007 – aprilie 2010 în favoarea intimatei-reclamante, dispoziția fiind executată prin Ordinul de plată nr. 1542 din 11.06.2012, emis pentru suma de 20.352 lei;

- prin decizia civilă nr.3596/23.09.2013, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința pronunțată de Tribunalul București în primul ciclu procesual, întrucât Curtea a reținut nesoluționarea capătului de cerere având ca obiect actualizarea cu rata inflației a prestațiilor sociale plătite cu întârziere, capăt de cerere întemeiat pe răspunderea civilă delictuală a recurentei-pârâte, relevând că, pentru soluționarea acestui capăt de cerere, se impune administrarea unor probe suplimentare, prin care să se stabilească defalcat sumele reprezentând contravaloarea drepturilor de prestații sociale și scadenței fiecăreia (dintre aceste sume) pentru a se realiza o actualizare corespunzătoare, sentința fiind casată în parte în vederea rejudecării acestui capăt de cerere, administrând în acest scop probele necesare (înscrisuri, expertiză contabilă);

- prima instanță, printr-o extrem de sumară și de superficială motivare, a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., prin omisiunea de a reține situația de fapt rezultată din probe, de a circumscrie obiectul rejudecării și de a proceda la administrarea probelor necesare, astfel cum s-a dispus de către instanța de recurs, a încălcat dispozițiile art. 315 alin.1 C.pr.civ. și a pronunțat o sentință vădit netemeinică și nelegală;

- în mod evident, pentru a efectua o actualizare corectă a sumelor cuvenite reclamantei-intimate cu titlu de prestații sociale, se impune a fi depuse înscrisuri din care să rezulte modul de calcul al acestor prestații, defalcat pentru fiecare sumă în parte, cu indicarea scadenței, urmând ca ulterior să fie administrată o expertiză contabilă, având ca obiect reactualizarea fiecărei rate în parte cu rata inflației de la data scadenței respectivei rate și până la data plății efective, iar nu global, astfel cum în mod netemeinic a procedat tribunalul, raportându-se în mod eronat la adresa INS aflată la f. 39 din primul dosar de fond (deși Curtea dispusese suplimentarea probatoriului și indicase și pe ce aspecte) care nu este în nici un fel pertinentă și concludentă, de vreme ce vizează doar indicele prețurilor de consum pentru intervalul octombrie 2007-februarie 2010;

- așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., trebuie constatat că sentința este lovită de nulitate, fiind supusă casării, iar, întrucât cauza a fost deja trimisă spre rejudecare, o dată, dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin.4 C.pr.civ. impun casarea sentinței, cu reținerea cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului și determinării corecte a sumei ce reprezintă actualizarea cu rata inflației.

2. Procedura în fața instanței de rejudecare

În cauză, au fost depuse actele necesare conform celor dispuse prin decizia civilă nr. 8492/17.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .

Părțile, față de actele depuse, nu au solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă.

3. Considerentele instanței care au fundamentat soluția dată în cauză

Analizând fondul cauzei, prin prisma probelor administrate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

3.1. Astfel, se observă (a se vedea supra, pct. 1.2.2.) că, în speță, Curtea, ca instanță de rejudecare a fondului după casare cu reținere, este învestită cu judecarea capătului de cerere prin care reclamanta N. I. a cerut a fi obligată pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București să plătească reactualizarea sumei cuvenite ca prestații sociale conform Legii nr. 448/2006, republicată, aferente perioadei noiembrie 2007-aprilie 2010 raportat la rata inflației la data plății efective.

3.2. Or, din actele depuse de pârâtă la termenul din data de 6.04.2015 și pe care reclamanta, deși reprezentată prin avocat, nu le-a contestat (pentru perioada noiembrie 2007-februarie 2010), reiese că:

- debitul principal, reprezentat de prestațiile sociale cuvenite reclamantei conform Legii nr. 448/2006, republicată, aferente perioadei noiembrie 2007-aprilie 2010, este în cuantum de 20.820 lei;

- debitul actualizat cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței lunare a fiecărei rate și până la data plății efective a debitului principal (la 11.06.2012, când pârâta, cu Ordinul de plată nr. 1542, a plătit reclamantei suma de 20.352 lei), este în cuantum de 20.924,65 lei.

Rezultă, așadar, că se impune ca, admițând capătul de cerere având ca obiect actualizarea cu rata inflației a prestațiilor sociale plătite pentru perioada noiembrie 2007-aprilie 2010, să fie obligată pârâta să plătească reclamantei, cu acest titlu, suma de 104,65 lei (diferența dintre sumele evidențiate în paragraful anterior).

3.3. Nu sunt fondate alegațiile reclamantei, inserate în concluziile scrise, în sensul că trebuie dispusă obligarea pârâtei la plata sumei de 22.114 lei.

Într-adevăr, în acest context, se observă, pe de o parte, că reclamanta face o confuzie între debitul principal și debitul actualizat cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței lunare a fiecărei rate și până la data plății efective a debitului principal.

Pe de altă parte, se constată că, pretinzând plata sumei de 22.114 lei, reclamanta nu are în vedere faptul că, în considerentele cu autoritate de lucru judecat ale deciziei civile nr. 8492/17.11.2014, pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, s-a reținut că pârâta, cu Ordinul de plată nr. 1542/11.06.2012, a plătit reclamantei suma de 20.352 lei, cu titlu de prestații sociale cuvenite conform Legii nr. 448/2006, republicată, aferente perioadei noiembrie 2007-aprilie 2010.

Mai mult, este important de subliniat că reclamanta nu a contestat, în fața instanței de contencios administrativ, Dispoziția nr.789/30.05.2012, prin care pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București a stabilit la suma de 20.352 lei cuantumul prestațiilor sociale cuvenite reclamantei conform Legii nr. 448/2006, republicată, aferente perioadei noiembrie 2007-aprilie 2010, omisiune în raport de care nu poate fi reevaluat acest cuantum.

De altfel, în același sens a decis și Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 3596/ 23.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ (în primul ciclu procesual), când a statuat că „argumentul primei instanțe referitoare la imposibilitatea de cenzurare a Dispoziției nr. 789/30.05.2012 prin care s-a stabilit că DGASPC Sector 3 va plăti în contul reclamantei suma de 20.352 lei, care reprezintă prestații sociale aferente perioadei noiembrie 2007 - aprilie 2010, în ceea ce privește cuantumul stabilit, este unul corect, întrucât prin acest act administrativ a fost pusă în executare decizia civila nr. 3239/05.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, iar în lipsa unor elemente de neconcordanță între decizia judecătorească și actul administrativ, orice alte drepturi suplimentare reclamante trebuie să facă obiectul unui litigiu separat.”

3.4. În temeiul art. 274 C.proc.civ., întrucât pârâta este în culpă procesuală față de soluția de admitere a capătului de cerere cu a cărei rejudecare în fond instanța a fost învestită, Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 15,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de contravaloarea demersurilor făcute la I.N.S. pentru obținerea informațiilor referitoare la rata inflației, cuprinse în adresa nr._ (filele 35-36), dovedite cu chitanța nr.D1148/19.11.2014 (fila 37).

3.5. Având în vedere dispozițiile art. 19 din OUG nr. 51/2008, Curtea va da eficiență dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. e pct. 3 din Protocolul nr._/1693/2008, încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică, raportat la art. 22 din OUG nr. 51/2008, în sensul că va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 300 lei-pentru judecata în fond și în cuantum de 300 lei- pentru judecata în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite capătul de cerere având ca obiect actualizarea cu rata inflației a prestațiilor sociale plătite pentru perioada noiembrie 2007 - aprilie 2010, formulat de reclamanta N. (A.) I., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 București.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 104,65 lei cu acest titlu.

Obligă pârâta la plata sumei de 15,18 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Dispune plata onorariilor pentru avocatul din oficiu (300 lei judecată în fond și 300 lei judecată în recurs) din fondurile Ministerului Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Z. G. L. P. C. F. I. M. C.

GREFIER

M. I.

Red. CFP/2 ex./23.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 2165/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI