Pretentii. Sentința nr. 755/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 755/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 18513/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr.755
Ședința din camera de consiliu de la 17.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalul București – Secția aII-a C. Administrativ și Fiscal în cauza privind pe reclamanta R. R. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6.
Cauza se judecă fără citarea părților.
Procedura este legală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea reține cauza spre soluționarea conflictului negativ de competență..
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectolului 6 sub nr._/303/2013, reclamanta R. R., în contradictoriu cu pârâta D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 6, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.08.2013, solicitând anularea procesului verbal de contravenție, anularea dispoziției de ridicare și recuperarea prejudiciului material, respectiv suma de 677,32 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că procesul-verbal de contravenție este netemeinic și nelegal.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 24.03.2014, contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepție de nelegalitate a notei/dispoziției de ridicare . nr._ emisă de către Consiliul Local Sector 6 - Poliția Locală Sector 6 la data de 06.08.2013
Prin sentința civilă nr. 4152/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut că având în vedere definiția legală a cererii accesorii, instanța constată că cererea având ca obiect anularea dispoziției de ridicare nu poate fi calificată drept cerere accesorie celei având ca obiect anularea procesului-verbal, întrucât acest capăt nu depinde de soluția ce se va da cu privire la anularea procesului-verbal contestat, ambele capete de cerere fiind principale, iar soluția pronunțată asupra uneia nu afectează în niciun fel soluția care urmează a se pronunța cu privire la cealaltă cerere, măsurile contestate fiind dispuse prin acte distincte (procesul-verbal și dispoziția) ale căror efecte nu sunt interdependente.
Dispoziția de ridicare reprezintă un act administrativ potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 care definesc actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus, instanța constată că dispoziția contestată reprezintă un act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică locală, respectiv Direcția Generală de Poliție Locală, în regim de putere publică.
Raportat la aceste considerente și la obiectul prezentei cererii, prin care instanța de judecată este chemată să se pronunțe asupra valabilității unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, instanța constată că în cauză devin incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare, atrage competența materială a Tribunalului Bucuresti, potrivit art. 10 alin. 1 din legea mai sus menționată. Potrivit art. 99 alin. 2 C.pr.civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Fiind legal investit prin declinare de competență, Tribunalul București a admis de asemenea excepția necompeteneței materiale și a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6. În același timp a fost constatat conflictul negativ de competență și a fost sesizată Curtea de Apel București cu soluționarea acestuia.
Ca argumente pentru declinarea de competență, tribunalul a reținut că măsura tehnico-administrativă este rezultatul direct al contravenției imputate reclamantului, astfel că și capetele de cerere privind anularea măsurii de ridicare și obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani se impun a fi analizate în contextul raportului de drept contravențional, competența de soluționare în primă instanță revenind judecătoriei, în baza art. 94 pct. 4 NCPC raportat la art. 31 alin. 1, art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu tribunalului.
Chiar dacă dispozițiile art. 123 NCPC nu exclud posibilitatea contestării pe cale separată a actului administrativ, caz în care devin incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, în situația în care a intervenit prorogarea legală de competență, prin legătura intrinsecă dintre procesul-verbal și dispoziția de ridicare, se impune judecarea de către judecătorie ca instanță de contencios administrativ specială.
Analizând conflictul negativ de competență, prin prisma cererii de chemare în judecată și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prezenta cerere de chemare în judecată are două capete de cerere, respectiv anularea procesului-verbal . P nr._/12.08.2013 și anularea dispoziției de ridicare. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului material cauzat.
Așa cum în mod just a reținut și tribunalul, măsura ridicării autoturismului, dispusă prin dispoziția a cărei anulare se solicită, reprezintă un act administrativ, dar este o măsură ce decurge direct din contravenția reținută în sarcina contravenientei. Este evident că dacă nu se întocmea proces-verbal de contravenție, prin care să se constate fapta delictuală, măsura administrativă a ridicării, nu ar fi fost dispusă.
Așadar, cele două capete de cerere nu pot fi soluționate distinct, deoarece soluția ce se va dispune asupra măsurii contravenționale, va avea influență directă asupra soluției ce se va pronunța cu privire la dispoziția de ridicare.
Cele două capete de cerere, atunci când au fost deduse judecății, în cadrul aceluiași proces, nu pot fi apreciate ca fiind capete de cerere distincte, ci interdependente, anularea dispoziției de ridicare având caracter accesoriu față de solicitarea de anulare a procesului verbal de contravenție. Cum măsura ridicării nu poate fi dispusă în lipsa procesului verbal de contravenție, care constată fapta și persoana vinovată, este evident că și soluționarea acțiunii în anulare a măsurii administrative nu poate fi decât în căderea instanței de contencios contravențional.
Cum cele două capete de cerere nu reprezintă, prin urmare, două capete de cerere principale, este cert că în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 99 alin. 2 cod proc. civilă invocate de judecătorie.
Capătul de cerere privind anularea procesului verbal de contravenție este capăt de cerere principal, iar capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare este capăt de cerere accesoriu, întrucât soluționarea lui depinde de soluția ce va fi adoptată în privința măsurii contravenționale.
Prin urmare, incidente în cauză sunt prevederile legale referitoare la proroarea legală de competență, prev. de art. 123 cod proc. civilă. În raport de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 135 cod proc. civilă, va soluționa regulatorul de competență, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R. R. cu domiciliul în București, sect. 1, .. 5-7, ., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 cu sediul în București, sect. 6, ., în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. G. C. O.
Red.jud.M.G./4ex.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Hotărâre din... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1213/2015. Curtea de... → |
|---|
