Suspendare executare. Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 20424/3/2012*
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 598
Ședința publică din data de 2 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamantul O. M. împotriva sentinței civile nr. 1905/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații – pârâți C. Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin consilier juridic S. L., cu delegație la fila 128 dosar, și I. T. de Muncă București, prin consilier juridic S. B., cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind recurentul – reclamant O. M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul – reclamant a depus la data de 20.01.2015, prin serviciul „registratură”, răspuns la întâmpinarea C.N. C.F. „CFR” S.A.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata – pârâtă C. Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin consilier juridic, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare. Referindu-se la acestea arată că Ministerul Muncii corect a înregistrat contractul colectiv de muncă al C.F.R., iar instanța de fond în mod corect a reținut că încheierea contractului colectiv de muncă a fost în conformitate cu prevederile legale, că domnul O. M. nu avea cum să facă parte din comisia de negociere a clauzelor contractului colectiv al C.F.R. pentru care era reprezentantul doar a 35 de salariați din cei 23.000, câți avea C.N. C.F. „CFR” S.A. la acel moment. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul București, ca temeinică și legală.
Intimatul – pârât I. T. de Muncă București, prin consilier juridic, pentru considerentele expuse în întâmpinare solicită constatarea nulității recursului față de împrejurarea că nu s-a indicat teza de nelegalitate, dintre cele menționate de Codul de procedură civilă. În situația în care se va considera admisibil solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate, ca legală și temeinică, urmând să se constate că nu este incident niciunul dintre cazurile care putea duce la respingerea înregistrării contractului colectiv de muncă, nu sunt întrunite condițiile stabilite de legiuitor pentru alegerea salariaților, pentru ca domnul O. M. să fie desemnat reprezentantul salariaților.
Curtea reține cauza spre soluționare, pe excepția nulității recursului și pe fond, pe recursul formulat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1905 din 13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul O. M. în calitate de reprezentant al salariaților din CNCF CFR SA în contradictoriu cu pârâții I. T. de Muncă București și C. Națională de Căi ferate CFR SA prin care a solicitat obligarea pârâților să-l admită pe reclamant ca semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de CNCF CFR SA pe anii 2012 -2013, anularea înregistrării de la pârâtul ITM București nr. 116/23.04.2012 și suspendarea provizorie a aplicării contractului până la pronunțarea instanței.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004 Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, „(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4 și de următoarele drepturi:.. c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii”.
Din înscrisul aflat la filele 27-28, rezultă că dosarul constituit urmare cererii depuse de reclamant la data de 31.08.1998, sub nr._, se află la nr. 92 din lista aprobată prin HCGMB nr. 161/2010 privind aprobarea listelor cu ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarilor legii nr. 341/2004 a recunoștintei față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 și abrogarea Hotărârii C.G.M.B. nr. 131/2010 și nr. 242/2005 privind aprobarea documentelor obligatorii, procedurilor și a criteriilor de întocmire a listei privind atribuirea de spații cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarilor prevederilor Legii recunoștintei față de eroii-martiri și luptători care au contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 nr. 341/2004.
Potrivit prevederilor HCGMB nr. 161/2010 și nr. 242/2005, adoptate tocmai pentru punerea în aplicare a Legii nr. 341/2004, deoarece nici legea și nici normele metodologice de aplicare a acesteia nu conțin criteriile de prioritate între deținătorii de certificate, solicitanți de spații, dreptul reclamantului de a-i fi repartizat un spațiu cu altă destinație decât cea de locuință în municipiul București este condiționat de înscrierea acestuia pe lista cu ordinea de prioritate a beneficiarilor Legii nr. 341/2004 pentru atribuirea spațiilor cu altă destinație, conform HCGMB nr. 242/2005, deoarece, și alte persoane, la fel de îndreptățite, au formulat cereri în temeiul art. 5 alin. 1 lit. c) din lege, și așteaptă repartiția.
Tribunalul nu poate reține susținerile reclamantului potrivit cărora trebuie să i se asigure de îndată spațiul solicitat deoarece singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească este cea de deținere a unui certificat de revoluționar, cât timp sunt mai multe persoane care îndeplinesc aceeași unică condiție și solicită un drept similar, iar din lecturarea art. 5 lit. c) din Legea nr. 341/2004 rezultă că acest drept se referă la cumpărarea sau închiriere cu prioritate și fără licitație a unor spații din fondul de stat, ceea ce presupune, prin însăși ipoteza logică de reglementare, existența unor spații comerciale sau de prestări servicii în fondul de stat și că, dintr-o categorie mai largă de potențiali beneficiari, aceștia, pe de o parte, au prioritate la cumpărare sau închiriere, iar, pe de altă parte, au dreptul de a cumpăra sau închiria, fără licitație.
Prin urmare, tribunalul pentru considerentele expuse apreciază că reclamantul nu a dovedit existența vreunei vătămări a drepturilor sale, condiție prevăzută expres de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că, în temeiul art. 8 și art. 18 din același act normativ, a respins în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul O. M. solicitând rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul susține că din dispozițiile art. 135 alin. 1 lit. a și art. 146 alin. 2 din Legea 62/2011 rezultă că este obligatoriu ca printre semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate trebuie să fie și reprezentanții salariaților care poate să acopere și mai puțin de jumătate din totalul angajaților.
Recurentul mai arată că a fost desemnat și ales de Adunarea Generală a Angajaților CNCF CFR SA din 25.02.2012 ca reprezentant al salariaților care să semneze contractul colectiv de muncă, însă în mod nelegal nu a fost lăsat să semneze, refuzându-i dreptul prev. de art. 135 alin. 1 lit. a din Legea 62/2011.
Mai arată că sindicatele afiliate la FSTFR sunt constituite din salariați care desfășoară activități specifice și care datorită numărului mic în comparație cu numărul total de angajați ai companiei, nu se pot încadra în prevederile Legii nr. 62/2011pentru a obține reprezentativitatea federației pentru a negocia contractul colectiv la nivelul companiei, astfel că aceștia consideră că pot fi reprezentați la solicitarea lor de reprezentanți aleși ai angajaților care nu și-au declinat la negociere calitatea de membrii de sindicat.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul ITM a fost invocată excepția nulității recursului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3021 alin. 1 lit. c din C.pr.civ. întrucât nu s-au indicat motivele de recurs.
De asemenea, atât prin întâmpinarea depusă de intimata ITM, cât și prin întâmpinarea depusă de intimata CNCF CFR SA s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs sunt indicate criticile recurentului aduse sentinței recurate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Sunt nefondate criticile recurentului privind greșita aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. a și art. 146 alin. 2 din Legea 62/2011, întrucât din aceste dispoziții nu rezultă că reprezentații aleși ai angajaților care vor semna contractul colectiv de muncă pot fi desemnați și de către mai puțin de jumătate din numărul total al salariaților.
Referitor la acest aspect, Curtea reține că dispozițiile de mai sus trebuie coroborate cu dispozițiile din Codul muncii care se referă la noțiunea de „reprezentant al salariaților”, și la care a făcut referire în mod corect instanța de fond, și anume cu art. 221 alin. 2 din Codul muncii potrivit căruia „reprezentanții salariaților sunt aleși în cadrul adunării generale a salariaților, cu votul a cel puțin jumătate din numărul total al salariaților”.
În cazul de față, recurentul-reclamant O. M., potrivit procesului verbal din 25.02.2012, a fost desemnat ca reprezentant al salariaților doar de 35 de salariați din cei 42 care nu sunt membrii de sindicat, însă numărul total al salariaților companiei este mult mai mare, și anume 23.759, motiv pentru care O. M. nu îndeplinește cerința de a fi votat de cel puțin jumătate din numărul salariaților pentru a putea negocia și semna contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în calitate de reprezentant al salariaților.
Față de cele arătate mai sus, Curtea va respinge recursul recurentului-reclamant O. M. ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de formulat de reclamantul O. M. împotriva sentinței civile nr. 1905/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A., ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC – 2 ex.
Jud.fond D. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 492/2015. Curtea de... | Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24... → |
|---|
