Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Sentința nr. 114/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 25492/299/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.114
Ședința din camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanțiiS. R. R. și F. S. S. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art.24 din Legea nr.554/2004)”.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 07.01.2015, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 14.01.2015 și 21.01.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 27.05.2014, sub nr._, reclamanții S. R. R. și F. S. S. au chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata penalităților de 1000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 889/07.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin Sentința nr. 889/07.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă cererea subsidiară și s-a dispus obligarea pârâtei C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor să efectueze operațiunile administrative prevăzute de Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și să emită Decizia cuprinzând titlul de despăgubire. Reclamanții au precizat că pârâta, deși a fost somată în repetate rânduri, nu a executat obligația stabilită în sarcina sa.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 905 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.07.2014, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._/02.10.2014, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că cererea reclamanților nu este întemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data introducerii cererii – aplicabilă potrivit art. 24 NCPC), în cazul neexecutării hotărârii definitive și irevocabile prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 (în prezent 906) din NCPC.
Din interpretarea coroborată a alineatelor 2 și 4 din textul legal menționat rezultă că stabilirea penalităților este inițial un mijloc de constrângere a autorității debitoare pentru executarea obligației. Numai în măsura neexecutării în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.
Ca urmare, autoritatea debitoare nu poate fi obligată la penalități, dacă până la pronunțarea instanței de executare, și-a îndeplinit obligațiile. Or, așa cum rezultă din actele dosarului, în speță a fost emisă decizia de validare parțială nr. 1455/30.07.2014 (fila 100 din dosarul judecătoriei) prin care a fost soluționată cererea reclamanților de acordare a despăgubirilor stabilite prin decizia A. nr. 314/05.10.2006.
Față de aceste împrejurări, Curtea va respinge cererea reclamanților, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanțiiS. R. R. și F. S. S., ambii cu domiciliul ales la SCA L. & Asociații, în București, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. VladElena Chirănuș
Red.DV, tehnored.EC/ 5 ex.
| ← Suspendare executare. Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 31/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
