Anulare act administrativ. Decizia nr. 420/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 420/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 420
Ședința publică din data de 1 februarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: R. M. C.
Judecător: C. P.
Judecător: D. M. D.
Grefier: C. I.
Pe rol fiind recursul formulat de către recurenta-pârâtă Primăria S. 3 București, prin primar, împotriva sentinței nr. 2192/26.03.2015 pronunțate de către Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D. F., în cauza având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecata în lipsă, după care:
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2192/26.03.2015, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință, lipsei calității procesuale pasive, tardivității formulării acțiunii, a admis acțiunea formulată de către reclamantul B. D. F. în contradictoriu cu pârâta Primăria S. 3 București, a anulat dispoziția nr. 1908/15.01.2014 și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a autovehiculului marca Dacia 1310 Break, înmatriculat cu nr._ .
Împotriva acestei sentințe, la data de 12.08.2015, a formulat recurs pârâta Primăria sectorului 3 București, prin primar, prin care a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință sau fără calitate procesuală pasiv, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Recurenta a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei capacității de folosință, în condițiile în care, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria constituie doar o structură funcțională cu activitate permanentă alcătuită din primar, viceprimar, secretar, aparatul de specialitate al primarului, care soluționează problemele curente ale colectivității locale, fără a avea însă personalitate juridică, astfel că nu poate fi subiect de drepturi și obligații.
Recurenta a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care dispoziția respectivă a fost emisă de către primar, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 421/2002, iar nu de către Primărie.
Recurenta a învederat că și soluția pronunțată pe fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, invocând următoarele argumente: deși intimatul a fost citat inițial la o adresă greșită, totuși întreaga procedură de trecere a autoturismului în proprietatea privată a Municipiului București a fost legală, fiind respectate toate etapele procedurale prevăzute de Legea nr. 421/2002; în speță a existat intenția neechivocă a intimatului de a abandona mașina pe domeniul public al Municipiului București, deoarece nimeni nu s-a interesat de starea acesteia, chiar dacă era parcată în fața blocului, în care fiica sa deține o locuință, atât mai mult cu cât la data de 14.10.2013 a fost afișată pe parbrizul autovehiculului somația nr._; pentru a ridica autoturismul, care nu a făcut obiectul procedurilor de evaluare și valorificare a vehiculelor trecute în patrimoniul Municipiului București, intimatul trebuie să achite suma de 2000 lei cu titlu de amendă.
În drept, recurenta a invocat art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu 100 lei taxă de timbru (fila 10).
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie.
Examinând recursul, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, sentința recurată fiind dată cu aplicarea corectă a normelor materiale incidente, pentru următoarele considerente de drept:
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că este corectă soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință, având în vedere că personalitatea juridică, specifică dreptului privat, nu are nicio relevanță în dreptul administrativ, unde ceea ce interesează este capacitatea de drept public, respectiv aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea și executarea în concret a legii, capacitate administrativă de care Primăria sectorului 3 București dispune tocmai în considerarea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, conform cărora primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, alcătuită din primar, viceprimar, secretar, aparatul de specialitate al primarului, care soluționează problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, Curtea constată că este corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât împrejurarea că intimatul-reclamant a chemat în judecată Primăria sectorului 3 București, deși emitentul dispoziției nr. 1980/15.01.2014 este primarul S. 3, nu este de natură să atragă lipsa legitimării procesuale pasive, din moment ce primarul, ca autoritate publică executivă, este inclus, potrivit dispozițiilor precitate ale art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, în structura funcțională a primăriei.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată legalitatea soluției de anulare a dispoziției nr. 1908/15.01.2014, cu consecința obligării recurentei-pârâte la restituirea către intimatul-reclamant a autovehiculului ce a fost trecut în domeniul privat al mun. București fără respectarea condițiilor și procedurilor prevăzute de Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 421/2002, vehicul abandonat este definit drept “vehiculul de orice categorie, aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale de cel puțin un an, al cărui proprietar sau deținător legal este cunoscut, însă există indicii temeinice, determinate de starea improprie circulației acestuia pe drumurile publice, din care rezultă intenția neechivocă a proprietarului sau a deținătorului legal de a renunța la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului.”
Instanța de fond a constatat corect că în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții legale pentru ca vehiculul intimatului-reclamant să fie declarat abandonat.
Sub aceste aspect, recurenta a susținut că a existat intenția neechivocă a intimatului de a abandona vehiculul pe domeniul public al Municipiului București, deoarece nimeni nu s-a interesat de starea acestuia, chiar dacă era parcat în fața blocului, în care fiica sa deține o locuință, cu atât mai mult cu cât, la data de 14.10.2013, a fost afișată pe parbriz somația nr._.
Este evident că această susținere nu este de natură a proba îndeplinirea cerinței privind intenția neechivocă a intimatului-reclamant de a renunța la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului, în contextul în care dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 421/2002 impun ca această intenție să rezulte din „indicii temeinice, determinate de starea improprie circulației acestuia pe drumurile publice”, iar nu din alte împrejurări. Or, sub aceste aspect, instanța de fond a constatat corect, analizând procesul-verbal de constatare . nr. 1907/14.10.2013 întocmit de Poliția Locală Sector 3,prin coroborare cu planșele foto depuse la dosar de către recurenta-pârâtă, că nu se probează mențiunile din procesul-verbal referitoare la starea autovehiculului, respectiv caroseria degradată, portiera stângă lovită, pneuri dezumflate, neputându-se stabili de plano că respectivul autovehicul este în stare improprie circulației pe drumurile publice. Tot în aceeași ordine de idei, instanța de fond a observat corect că intimatul-reclamant a achitat impozitul auto pentru autovehicul atât pentru anul 2013, cât și pentru anul 2014, împrejurare de natură a exclude intenția neechivocă de renunțare la exercițiul dreptului de proprietate asupra vehiculului.
În altă ordine de idei, nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că restituirea autovehiculului se poate realiza doar după ce intimatul-reclamant va achita amenda de 2.000 lei, prevăzută la art. 15 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 421/2002, întrucât această obligație de restituire, stabilită de către instanța de fond în sarcina recurentei prin dispozitivul sentinței recurate, este consecința firească a anulării dispoziției nr. 1908/15.01.2014, urmare constatării nelegalității emiterii acesteia.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de casare invocat este neîntemeiat și că sentința recurată este legală, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta-pârâtă Primăria S. 3 București, prin primar, cu sediul în București, sectorul 3, .-4, împotriva sentinței nr. 2192/26.03.2015 pronunțate de către Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., ca nefundat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2016.
Președinte Judecător Judecător
C. R. MariaCorina P. D. M. D.
Grefier
C. I.
Red/thred. DDM/ 4 ex./ 12.02.2016
Judecător fond: L. M. B., Tribunalul București-Secția a II-a.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 330/2016.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 523/2016. Curtea de... → |
|---|
