Anulare act administrativ. Încheierea nr. 8/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 8/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 4793/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE I., prin reprezentant legal director general dr. A. I., împotriva sentinței civile nr. 1045/2.04.2015 pronunțată de Tribunalul I., Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant G. D., prin reprezentant convențional avocat M. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 (depusă la fila 60 din dosarul de fond), lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și constatând că nu sunt motive de amânare, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant prin avocat având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Instanța de fond a analizat corect probatoriul din cauză, decizia luată fiind corectă. Recursul este neîntemeiat, la data emiterii deciziei contestate, recurenta-pârâtă nu avea dreptul să emită decizii, întrucât prin Sentința civilă nr. 835/2012 pronunțată de C., Secția de contencios administrativ și rămasă definitivă prin Decizia nr. 6192/17.09.2014 pronunțată de Î.C.C.J., s-a anulat art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 emis de către Președintele C.N.A.S.. Recursul a fost întemeiat pe art. 77 indice 1 din Codul fiscal, articol care a suferit numeroase modificări, ultima fiind în ianuarie 2007 prin care se clarifică cum se fac impozitările. Acestea se fac pe transferul imobiliar nu și pe venitul care reiese din această tranzacție, în caz contrar, fiind dublă impunere. Cu privire la Legea sănătății, litera f) care a fost controversată, iar prin O.U.G. nr. 88/2013 a și fost eliminată din Lege. În concluzie, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea asupra hotărârii la data de 15.10.2015.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra hotărârii la data de 15.10.2015.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | I. M. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4793
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE I., prin reprezentant legal director general dr. A. I., împotriva sentinței civile nr. 1045/2.04.2015 pronunțată de Tribunalul I., Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile și susținerile au avut loc la termenul de judecată din data de 8.10.2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă din prezenta Decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra hotărârii pentru azi, 15.10.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1045/2.04.2015, Tribunalul I.- Secția civilă a admis acțiunea privind pe reclamantul G. D. și pe pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE I.. A anulat decizia de impunere din oficiu nr.3569/16.06.2014 si decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente, ambele emise de CAS I..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE I., solicitând admiterea recursului, casarea in tot a hotărârii atacate si rejudecarea procesului.
În motivare a arătat că, în fapt, instanta de fond a interpretat in mod eronat dispozitiile legale.
Astfel ,arata ca decizia de impunere emisa in sarcina contribuabilului este legala, avand la baza art.77 ind. (1) din Codul fiscal ,potrivit caruia: "La transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit care se calculeaza astfel:a) pentru constructiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum si pentru terenurile de orice fel fara constructii, dobandite . pana la 3 ani inclusiv- 3% pana la valoarea de 200 000 lei inclusiv;- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depaseste 200.000 lei inclusiv;b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobandite la o data mai mare de 3 ani - 2% pana la valoarea de 200 000 lei inclusiv,- peste 200 000 lei, 4.000 lei + 1 % calculat la valoarea ce depaseste 200 000 lei inclusiv (2) Impozitul prevazut la alin (1) nu se datoreaza in urmatoarele cazuri a) la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor speciale, b) la dobandirea dreptului de proprietate cu titlul de donatie intre rude si afini pana la gradul al III-lea inclusiv, precum si intre sot: (3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia cu titlul de mostenire nu se datoreaza impozitul prevazut la alin (1), daca succesiunea este dezbatuta si finalizata in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii în cazul nefinalizarii procedurii succesorale in termenul prevazut mai sus, mostenitorii datoreaza un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.(4) impozitul prevazut la alin (1) si (3) se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele sale în cazul in care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiza, cu exceptia tranzactiilor incheiate intre rude ori afini pana la gradul al II-lea inclusiv, precum si intre soti, caz in care impozitul se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate. art 296 ind 21 alin 1 din Codul fiscal ,,(1) Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii și la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, după caz, a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale,b) membrii Întreprinderii familiale;c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfășoare activități economice,d) persoanele care realizează venituri din profesii libere, e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină pe baza datelor din evidența contabilă în partidă simplă; f) persoanele care realizează venituri, în regim de reținere la sursă a impozitului, din activități de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1), precum și cele care realizează venituri din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e),g) persoanele care realizează venituri din activitățile agricole prevăzute la art. 71 alin (1),h) persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 71 alin. (2) și (5),i) persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor (2) Persoanele prevăzute la alin (1) datorează contribuții sociale obligatorii pentru veniturile realizate, numai dacă aceste venituri sunt impozabile potrivit prezentului cod."
C. de Asigurari de Sanatate I. a emis decizia de impunere in sarcina contribuabilului pe baza datelor transmise de ANAF, potrivit Protocolului nr. P/5282/_/2007 cu modificarile si completarile ulterioare si in temeiul art. 88 din O.G nr. 92/2003, precum si a prevederilor art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, care stipuleaza ca: "(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, din dividende și dobânzi, sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună declarații privind obligațiile față de fond".
Totodata, pentru evitarea confuzii lor s-a avut in vedere si explicitarea expresiei "alte venituri", emisa de Camera de Conturi I. in paragraful 14, alin 2 din Decizia nr 10/2014 "… pentru anumite categorii de venituri realizate de persoane fizice (dividende, dobanzi, drepturi de proprietate intelectuala si respectiv tranzactii imobiliare-patrimoniu personal) ... ".
In acest sens, recurnenta considera ca lamuririle Camerei de Conturi I. in privinta explicarii articolului legal si explicitarii expresiei "alte venituri" sunt clare, suficiente si fara putinta de tagada:persoanele care realizeaza venituri din tranzactii imobiliare din patrimoniul personal datoreaza contributie de asigurari de sanatate pentru veniturile realizate.
F. de cele relatate mai sus, in consecinta, s-a efectuat verificarea contribuabilului - in baza de date la CAS I. si in lipsa declaratiei de venit anuala, s-a purces la stabilirea cuantumului obligatiilor de plata datorate FNUASS, prin emiterea deciziei de impunere din oficiu in sarcina contribuabilului precum si a deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii.
Stabilirea obligatiilor fiscale, prin decizie de impunere, a fost efectuata, pe baza informatiilor care i-au fost comunicate recurentei de organele fiscale, in temeiul declaratiilor de venit anuale depuse de reclamant.Întrucat acesta nu si-a respectat si obligatia de depunere a declaratiilor la CAS I., obligatie care-i incumba in temeiul O. G nr. 92/2003 si art. 215 din Legea nr. 95/2006 cu completarile si modificarile ulterioare, s-a purces la emiterea deciziei de impunere din oficiu precum si a obligatiilor de plata accesorii.
Daca reclamanatul ar fi respectat prevederile legii cu privire la obligativitatea depunerii declaratiei de venit la CAS I., atunci ar fi fi putut instiintat in termenul legal de obligatiile ce le avea fata de FNUASS si, pe cale de consecinta, accesoriile nu ar fi existat.
De asemenea, contribuabilul nu a atasat la contestatie actele necesare prin care sa faca dovada ca in perioada tranzactiei imobiliare a avut calitate de asigurat respectiv salariat/pensionar daca era cazul, fapt pentru care nu s-a putut sa dispune anularea deciziei de impunere din oficiu precum si a deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii.
In vederea aplicarii prevederilor constitutionale care reglementeaza ocrotirea sanatatii si a celor care consacra obligatia statului de a asigura protectia sociala a cetatenilor, prin Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul acorda contribuabilului dreptul la un pachet minim de servicii medicale In conformitate cu art. 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii cu modificarile si completarile ulterioare, consacra principiul solidaritatii, avand drept consecinta obligativitatea tuturor cetatenilor de a contribui la fondul asigurarile sociale de sanatate, dobandind astfel calitatea de asigurat. Calitatea de asigurat a reclamantului deriva din legea organica privind reforma in domeniul sanatatii din Legea nr. 95/2006 ii sunt aplicabile, iar posibilitatea de a nu plati contributia la asigurarile sociale de sanatate, este exclusa.
E. instanta a retinut ca recurenta nu are calitate de organ fiscal si, pe cale de consecinta nu poate sa emita titluri de creanta, in intelesul art. 17 alin 5 din O.G nr. 92/2003 ; prevederile Legii nr. 95/2006 confera Caselor de Sanatate calitatea de organe fiscale in intelesul dispozitiilor art. 17 alin 5 din OG nr 92/2003, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare ci chiar si atributii in colectarea contributiilor si aplicarea masurilor de executare silita; astfel, C. de Asigurari de Sanatate I. are calitate de organ fiscal în sensul art. 17 alin (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificarile si completarile ulterioare, fiind astfel subiect al raportului juridic fiscal, competent a emite titluri de creanta asa cum acestea sunt definite de art. 110 alin (3) din acelasi act normativ" titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau persoanele indreptatite, potrivit legii"
A învederat ca stabilirea de accesorii retroactiv pe intreaga perioada a unei creante fiscale legal stabilita, calculate la momentul emiterii actului administrativ fiscal reprezentand titlu de creanta in ceea ce priveste debitul la care se aplica accesorii le este legala, in sensul in care contribuabilul nu a declarat la termenele stabilite veniturile obtinute si achitat la scadenta contributia datorata bugetului de asigurari de sanatate ,lucru mentionat si in cuprinsul Deciziei de calcul accesorii, existand astfel un prejudiciu care afecteaza bugetul asigurarilor sociale de sanatate, motiv pentru care este temeinica impunerea de accesorii creantei principale nedeclarate si neachitate la scadenta.
În drept disp. art. 483 alin. 1 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC.
Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea îl apreciază ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește competența recurentei de a emite decizia de impunere, instanța apreciază susținerile acesteia ca întemeiate.
În acest sens, reține că deciziile contestate au fost emise în anul 2014, adică sub imperiul OUG nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Reglementarea menționată a venit să complinească, prin art. V, o lacună legislativă, care fusese complinită anterior în mod nelegal, printr-un act de rang inferior, de punere în aplicare, anume Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, rațiune pentru care a și fost anulat prin sentința civilă nr. 835/08.02.2012 a Curții de Apel București.
Astfel, potrivit disp. art. V al OUG nr. 125/2011,
”(1) Începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(2) Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul efectuării inspecției fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contribuțiilor sociale, precum și soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revin organelor fiscale prevăzute la alin. (1).
(4) Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente:
a) înscrisuri în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data predării-preluării și care reprezintă titluri executorii;
b) situația soldurilor contribuțiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 și neîncasate până la aceeași dată;
c) o copie a titlurilor în care sunt individualizate plățile anticipate stabilite pentru anul 2012;
d) orice alte informații disponibile, necesare urmăririi și verificării sumelor datorate.
(5) Procedura de predare-primire a documentelor și informațiilor prevăzute la alin. (4) va fi aprobată prin ordin comun al ministrului finanțelor publice, al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății, în termen de 30 zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Sumele reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1), inclusiv dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere, pentru care dreptul de a stabili și/sau dreptul de a cere executarea silită s-au prescris până la data preluării în administrare a acestora de către Agenția Națională de Administrare Fiscală rămân în responsabilitatea caselor de asigurări sociale.
(7) După stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuțiile sociale astfel stabilite, până cel târziu la data de 30 iunie 2013”.
De menționat că termenul prev. de art. V alin. 7 a fost prorogat succesiv până la 30 iunie 2014.
În speță, ne plasăm sub incidența art. V alin. 2 mai sus redat, fiind vorba despre venituri aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 30 iunie 2012, deciziile de impunere fiind emise în anul 2014, deci după adoptarea acestei reglementări și pentru perioade anterioare obligației de predare a creanțelor către ANAF (1 iulie 2012).
Prin urmare, curtea ,contrar celor retinute de instanta de fond, conchide că recurenta CAS I. avea competența de a emite deciziile de impunere contestate în prezenta cauză.
În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază, prin urmare, ca nerelevantă și inaplicabilă în cauză sentința civilă nr. 835/08.02.2012 ,despre care judecatorul fondului a facut vorbire in sustinerea punctului sau de vedere referitor la necompetenta paratei de a emite decizii de impunere . Aceasta din urmă mai poate fi avută în vedere doar în situațiile în care deciziile de impunere s-au emis anterior adoptării OUG nr. 125/2011.
Din argumentarea acestei sentințe se observă, de altfel, că, deși a fost pronunțată după adoptarea OUG nr. 125/2011, judecătorul cauzei nu a avut în vedere în raționamentul juridic al cauzei acest din urmă act normativ, soluție firească, în opinia noastră, întrucât interesul reclamantei din acel dosar, D.M.C., în contestarea ordinului, a fost dat de emiterea în sarcina sa a unei decizii de impunere anterioare; deși sentința nu menționează când a fost emisă, este cert că a avut loc anterior datei de 21 noiembrie 2011, data învestirii instanței cu cererea de anulare a ordinului.
Prin urmare, a fost analizată legalitatea ordinului în raport de reglementarea primară de la momentul emiterii acestuia.
2. Reținând, prin urmare, nelegalitatea argumentatie a tribunalului în ce privește invocata necompetență a recurentei de a emite deciziile de impunere, instanța de recurs va proceda la examinarea aspectului privind însăși existența obligației reclamantului de a achita contribuțiile impuse.
Curtea opineaza ca deciziile atacate sunt nelegale si netemeinice ,iar anularea acestora a fost corect dispusa de instanta de fond, insa in raport de argumentele ce vor fi expuse in continuare:
Decizia de impunere din oficiu nr. 3569/16.06.2014 (f. 21 dosar fond) are ca obiect contribuția de asigurări sociale de sănătate în sumă de_ lei, pentru veniturile din tranzacții imobiliare aferente anului 2009.
In perioada de referinta anterior mentionata ,dispozitiile art.257 din Legea 95/2006 prevedeau următoarele:
(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
2^1) În situația în care o persoană realizează venituri care sunt neimpozabile, contribuția se calculează asupra veniturilor realizate.
(3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - e), alin. (2^1) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
(4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară și care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuția lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe țară.
(5) Contribuțiile prevăzute la alin. (2) și (4) se plătesc după cum urmează:
a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) și f);
b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) și la alin. (4);
c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) și f).
(6) Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.
(7) Obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plătește asiguraților veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) și e), respectiv asiguraților pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și f).
(8) Termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale.
Pârâta CAS I. a considerat că veniturile obținute de reclamant din tranzacțiile imobiliare se subsumează sintagmei ”… alte venituri care se supun impozitului pe venit”.
Or, pentru a analiza natura veniturilor realizate din tranzacții imobiliare și dacă ele se subsumează sintagmei mai sus menționate, se impun câteva considerațiuni în raport de prevederile art. 771 Cod fiscal, analizate în raport de evoluția în timp a reglementării și fără a ne rezuma la argumentul ce ține de topografia textului.
Potrivit art. 771 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare în anul 2009, ca an de referință,
”(1) La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.
……………………
(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepția tranzacțiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum și între soți, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate”.
În raport de topografia textului mai sus redat, instanța de recurs reține că acesta se regăsește în Capitolul VIII1 Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al Titlului III Impozitul pe venit din Codul fiscal.
Rămâne astfel de văzut dacă sintagma ”alte venituri supuse impozitului pe venit” din cuprinsul art. 257 alin.3 lit f din Legea nr. 95/2006 vizează toate tipurile de venituri reglementate în Titlul III al Codului fiscal, enumerate în art. 41 și detaliate în capitolele II-IX ale Titlului sau are o altă accepțiune.
În această ordine de idei, instanța reține că evoluția în timp a acestui impozit a conferit acestuia o configurație distinctă, transformându-se dintr-un impozit pe venit într-un impozit pe tranzacție.
Inițial, art. 771 din Codul fiscal statua următoarele:
”(1) Sunt supuse impozitării veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor de orice fel și terenul aferent acestora, care se înstrăinează în termen de până la 3 ani inclusiv, de la data dobândirii, precum și veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fără construcții, dobândite după 1 ianuarie 1990.
(2) Venitul impozabil din transferul proprietăților imobiliare, cu excepțiile prevăzute la alin. (3), reprezintă diferența favorabilă dintre valoarea de înstrăinare a proprietăților imobiliare, terenuri și/sau construcții, și valoarea de bază a acestora”.
Cu alte cuvinte, ceea ce se impozita, fiind considerat venit impozabil, era doar diferența în favoarea proprietarului dintre valoarea de înstrăinare și valoarea de bază a imobilului, impozitul pe venit aducând astfel cu impozitul pe profitul realizat.
Modificarea adusă acestui text, în vigoare și în perioada de referință a anului 2009, care presupune plata impozitului ca procent din valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale sau valoarea orientativă stabilită prin expertiză, schimbă cu totul filosofia și configurația acestui impozit, care se transformă astfel într-un impozit pe tranzacție.
Nota bene, nevoia de interpretare a textelor legale a fost înlăturată începând cu anul 2012 când a fost adoptată OUG nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care a fost introdus Titlul IX2 Contribuții sociale obligatorii, Capitolul III Contribuția de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum și persoanele care nu realizează venituri.
Că nu este vorba despre o modificare a soluției legislative, care ar antrena imposibilitatea de aplicare retroactivă, pentru anul 2009, reiese și din expunerea de motive a OUG nr. 125/2011, care menționează doar o preluare în Codul fiscal a reglementării specifice din Legea nr. 95/2006.
Astfel, se menționează următoarele:
” Se preiau din legislația specifică, Capitolele 2 și 3 ale Titlului IX2 din Codul fiscal, contribuțiile sociale obligatorii, pentru persoanele care realizează venituri din activități independente, precum și alte categorii de venituri.
Precizăm că, în legislația specifică, respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile realizate de persoanele fizice prevăzute la Capitolele 2 și 3 ale titlului IX2 se datoreazăcontribuția de asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurări sociale, după caz”.
Capitolul nou introdus, anume Capitolul 2 al titlului IX2, lămurește eventualele divergențe în ce privește plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din tranzacții imobiliare, precizând expres, în art. 29627 care sunt, din categoria persoanelor vizate de Capitolul III, contribuabili pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, astfel:
”Contribuabilii
(1) Contribuția de asigurări sociale de sănătate se datorează și de către persoanele care realizează venituri din:
a) cedarea folosinței bunurilor;
b) investiții;
c) premii și câștiguri din jocuri de noroc;
d) operațiunea de fiducie, potrivit titlului III;
e) alte surse, astfel cum sunt prevăzute la art. 78”.
Prin urmare, nicio referire la venitul din tranzacții imobiliare.
De asemenea, art. 29629,intitulat Baza de calcul, statuează următoarele:
”(1) Pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, astfel cum sunt menționate la art. 61, baza de calcul al contribuției este cea prevăzută la art. 62, 62^1 și 62^2.
(2) Pentru veniturile din investiții, astfel cum sunt menționate la art. 65, baza de calcul al contribuției este cea prevăzută la art. 66.
(3) Pentru veniturile din premii și câștiguri din jocuri de noroc, astfel cum sunt menționate la art. 75, baza de calcul al contribuției este cea prevăzută la art. 76.
(4) Pentru veniturile din operațiunea de fiducie, baza de calcul al contribuției este cea prevăzută la art. 42^1.
(5) Pentru veniturile din alte surse, astfel cum sunt menționate la art. 78, baza de calcul al contribuției este, potrivit art. 79, venitul brut realizat.
(6) La determinarea venitului/câștigului anual bază de calcul al contribuției sociale de sănătate prevăzute la alin. (1) - (5) nu se iau în considerare pierderile prevăzute la art. 80 și 80”.
In consecință, reținând că veniturile din tranzacții imobiliare nu constituiau, la nivelul anului de referință 2009, izvor de contribuții sociale de sănătate, stabilirea acesteia de către recurenta pârâtă este nelegală,iar decizia de impunere a fost corect anulata de instanta ,in raport de considerentele expuse pe larg anterior.
In conditiile in care intimatul- parat nu datora obligatia principiala, este evident ca recurenta- parata nu era indreptatita la a calcula si stabili dobanzi si penalitati de intarziere conform art.119 C.proc.fisc.,astfel că solutia tribunalului de anulare a deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente apare ca legala si temeinica.
Reținând considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, curtea apreciază recursul pârâtei ca neîntemeiat, astfel că, în baza art. 496 alin. 1 C.proc.civ, îl va respinge in consecinta .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE I., cu sediul în București, .. 46, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1045/2.04.2015 pronunțată de Tribunalul I., Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D., cu domiciliul în B., .. 1, ., ., jud. I., CNP_, având ca obiect „anulare act administrativ”, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | I. M. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red./Tehnored./B.L.P./B.L.P./4 ex.
Jud. fond A. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4696/2015.... | Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... → |
|---|
