Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 5000/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5000/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 5000/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5000
Ședința publică de la data de 22.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. A.
JUDECĂTOR – I. C. M.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - T. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs declarat de recurentul – pârât S. ORĂȘENESC CUGIR, împotriva sentinței civile nr._ din data de 21.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă S.C. T. C. EXIM S.R.L., având ca obiect: „ comunicare informații de interes public”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3825/21.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a admis în parte cererea reclamantei S.C. T. Laboratories S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. Orășenesc Cugir și a obligat pârâtul să comunice reclamantei informațiile de interes public solicitate prin cererile nr. 1445 ATB -4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 CNS -4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 EIA -4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 LTX -4.1- 2/17.09.2014 și nr. 1445 URN -4.1-2/17.09.2014, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, a respins în rest cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S. Clinic Orășenesc Cugir, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 07.07.2015, prin care a solicitat admiterea recursului formulat și casarea sentinței civile atacate, cu consecința rejudecării fondului și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, recurentul-pârât a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că factura fiscala (document solicitat de reclamant prin cererile nr. 1445ATB-4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 CNS -4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 FIA -4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 LTX-4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 TRP -4.1-2/17.09.2014, nr. 1445 TRP -4.1-2/17.09.2014 si nr. 1445 URN -4.1-2/17.09.2014) reprezintă un document de interes public ce poate fi pus la dispoziția oricărui operator economic. În concret, factura fiscală nu reprezintă un document de interes public, întrucât nu emană de la o instituție publică, ci reprezintă un înscris sub semnătura privata si un document comercial. Din acest considerent, factura fiscala nu se încadrează in categoria informațiilor prevăzute la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 cu modificările si completările ulterioare, ci se încadrează, în categoria prevăzuta la art. 12 alin. l lit. c din același act normativ. Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. I și, respectiv, informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum si principiului concurenței loiale, potrivii legii.
În speță, a argumentat recurentul-pârât, fotocopierea si punerea la dispoziția unor terți concurenți a documentelor contabile emise de furnizori poale aduce atingere drepturilor acestora din urma sau ale reprezentanților lor. Art. 24 din OUG nr. 34/2006 privind achizițiile publice transpune la nivel național prevederile art. 6 din Directiva 2004/18/ CE si stipulează obligația autorității contractante de a proteja toate acele informații pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidențiale, in măsura in care, in mod obiectiv, dezvăluirea acestor informații ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, in special, in ceea ce privește secretul comercial si proprietatea intelectuala sau industriala. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestei dispoziții este unul extins, incluzând atât informațiile referitoare la calificare, cât și cele cu privire la oferte. De asemenea, este important de subliniat ca aplicarea acestei prevederi nu este limitata la secretul comercial si proprietatea intelectuala ori industriala, acestea fiind valorile protejate in mod special. In acest sens, ofertele sunt protejate si de prevederile art. 170 dar si de cele ale art. 215 alin. (I) si art. 274 alin. (4) din OUG nr. 34/2006. În concluzie, în vederea respectării dreptului la confidențialitate, legea însăși limitează aplicarea principiului transparentei, unul din principiile fundamentale din domeniul achizițiilor publice. Astfel cum se poate cu ușurință desprinde din dispozițiile legale menționate mai sus, obligația de confidențialitate incumbă în primul rând autorităților contractante in temeiul relațiilor de încredere stabilite intre acestea si operatorii economici participanți la procedurile de achiziție publica. In cadrul acestor raporturi, ofertanții trebuie sa poată comunica orice informații utile pentru desfășurarea procedurii, fără a se teme ca autoritatea va dezvălui unor terțe părți informații a căror divulgare ar putea prejudicia (în acest sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a UE la data de 14.02.2008 in cauza C-450 06, Varee SA c. Plat belge, in prezenta Diehl Remscheid Gmbll&Co.).
Este evident că autoritatea contractanta este obligata sa respecte confidențialitatea informațiilor, in virtutea menținerii unei concurente loiale, precum si protecția intereselor legitime ale operatorilor economici. Orice concluzie contrara ar deschide cutia Pandorei cu privire la scopul prin care unii operatori economici încearcă eliminarea celorlalți participanți din procedura prin efectuarea unei evaluări paralele, pana la distorsionarea grava a concurentei pentru a afla anumite informații sau date confidențiale, inclusiv cele financiare, cu privire la concurenții de pe piața (resurse umane si/sau tehnice, informații privind managementul costurilor, furnizori, colaboratori, oferte financiare, discount-uri etc.).
Recurentul-pârât a concluzionat că dimensiunea acestei practici adoptate de societatea reclamantă, respectiv de a acționa in judecată mai multe unități sanitare din întreaga țară pentru refuz comunicare informații de interes public, conduce la încercarea de a se elimina concurența comercială și monopolizarea acestei piețe.
Daca . sau . SRL se considerau neîndreptățite sau înlăturate ori neluate în considerare, în calitate de participante la diversele proceduri de achiziție publica, conform prevederilor OUG nr. 34/2006, aveau la dispoziție calea legala a contestației, cu toate consecințele ce decurg din admiterea sau respingerea acesteia.
În drept, s-au invocat disp. art. 483-490 Cod de Procedura Civilă.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C. constituie motiv de casare/nelegalitate încălcarea prin hotărâre sau aplicarea greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 „În sensul prezentei legi: (…) b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.
De asemenea, conform art. 215 din OUG nr. 34/2006, modificată și completată (forma în vigoare la data formulării cererii de comunicare a informațiilor), „(1) Dosarul achiziției publice are caracter de document public, în forma în care se află la momentul solicitării accesului la informațiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la aceste informații se realizează cu respectarea termenelor și procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informațiile de interes public și nu poate fi restricționat decât în măsura în care aceste informații sunt confidențiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii”.
În acest context, trebuie precizat că prin art. 211 alin.1 din OUG nr. 34/2006, legiuitorul a stabilit că „Autoritatea contractantă are obligația de a întocmi dosarul achiziției publice pentru fiecare contract atribuit sau acord-cadru încheiat, precum și pentru fiecare lansare a unui sistem de achiziție dinamic”, iar prin art. 213 din același act normativ a statuat în sensul că „(1) Dosarul achiziției publice trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite de autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire, cum ar fi, dar fără a se limita la următoarele: a) nota privind determinarea valorii estimate; b) anunțul de intenție și dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este cazul; c) anunțul de participare și dovada transmiterii acestuia spre publicare și/sau, după caz, invitația de participare; c1) erata, dacă este cazul; d) documentația de atribuire; e) nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire, în cazul în care procedura aplicată a fost alta decât licitația deschisă sau licitația restrânsă; f) nota justificativă privind accelerarea procedurii de atribuire, dacă este cazul; h) formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire; i) solicitările de clarificări, precum și clarificările transmise/primite de autoritatea contractantă; j) raportul procedurii de atribuire; k) dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii; i) contractul de achiziție publică/acordul-cadru, semnate; m) anunțul de atribuire și dovada transmiterii acestuia spre publicare; n) dacă este cazul, contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, însoțite de deciziile motivate pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor; o) documentele referitoare la funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, dacă este cazul; p) documentul constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant”.
Totodată, prin art. 111 din Legea nr. 544/2001 s-a reglementat în sensul că „Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziții publice.”.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, fără echivoc, că dosarul achiziției publice are caracter de act public, cuprinde documentele întocmite/primite de autoritatea contractantă și face obiectul liberului acces la informațiile de interes public, inclusiv în ceea ce privește contractul de achiziție publică și documentul constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant.
Or, factura este documentul contabil care atestă livrarea mărfurilor sau, după caz, prestarea serviciilor, reprezentând, indubitabil, un document constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant, situație în care nu se justifică legal interpretarea restrictivă a prevederilor art. 111 din Legea nr. 544/2001 (articol introdus prin Legea 380/2006).
De asemenea, întrucât factura este un document contabil care atestă livrarea mărfurilor sau, după caz, prestarea serviciilor, cuprinzând elementele indicate de art. 155 alin. 19 și alin. 20 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată, comunicarea acesteia nu este de natură să afecteze, în principiu, secretul fiscal, întrucât art. 11 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, modificată și completată, se referă la funcționarii publici din cadrul organului fiscal și la informațiile deținute de aceștia cu privire la impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate (evident, ajunse la scadență) bugetului general consolidat de către contribuabili, inclusiv la astfel de informații comunicate autorităților publice, ceea ce nu este cazul în speță.
În concluzie, având în vedere dispozițiile legale evocate anterior și principiul potrivit căruia autoritățile sau instituțiile publice trebuie să asigure transparență totală privind modul în care sunt utilizate fondurile publice, inclusiv accesul liber la documentele care atestă utilizarea acestora, în mod legal a fost admisă de prima instanță cererea reclamantei. Evident, întrucât reclamanta are dreptul de a i se comunica numai informațiile de interes public solicitate, autoritatea contractantă va asigura, conform legii (care-i consacră răspunderea deplină), protecția informațiilor cu caracter personal cuprinse în facturile în discuție, precum și pe cele care ar putea fi vizate, eventual, de secretul fiscal (suma colectată cu titlu de taxă), urmând să procedeze la anonimizarea facturilor sub aceste aspecte.
Totodată, Curtea constată că recurentul pârât nu a justificat în mod corespunzător (nefiind invocat vreun argument concret), în privința informațiilor cuprinse în facturile fiscale în discuție, de ce publicitatea acestora ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale; simpla invocare a acestor principii generoase nu este de natură a determina înlăturarea accesului, în lipsa unei justificări obiective care să susțină un astfel de caracter al informațiilor în discuție, deoarece simpla cunoaștere a unor prețuri de vânzare, respectiv de cumpărare nu determină în mod necesar și automat o eliminare a concurențe/ monopolizare a pieței, întrucât nu există vreo obligație a vânzătorului să oferteze și în viitor aceleași prețuri pentru care s-au realizat furnizările la care dobândește acces reclamanta.
Sub aspectul comunicării, Curtea mai reține că aceasta va interveni în cond. art. 9 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, respectiv „În cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii”.
În ce privește dreptul părții reclamante de a solicita acces la informațiile publice, acesta rezultă din disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, text potrivit căruia „Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.”; astfel, legiuitorul a prevăzut un astfel de drept în beneficiul „oricărei persoane”.
În concluzie, față de disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 Cod Pr. Civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul recurentului-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât S. ORĂȘENESC CUGIR, cu sediul în Cugir, ..5-7, județ A., în contradictoriu cu intimata – pârâtă S.C. T. C. EXIM S.R.L., cu sediul în București, ..22,sector 1, ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.
Președinte Judecător Judecător
C. A. I. C. M. V. R. M.
Grefier
T. D.
Red. Jud. C.M.I./4 ex.
T. București - Secția a II-a C.A.F.
Jud. T. București - Secția a II-a C.A.F. – C. A.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3329/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3248/2015. Curtea de... → |
|---|
