Anulare act administrativ. Sentința nr. 30/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 30/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.30
Ședința publică de la 12.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - A. G. ȚAMBULEA
GREFIER - C. A.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul V. M. R., în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și I. G. al Poliției Române, având ca obiect „suspendare executare și anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare a cauzei la ordine, cât și la a doua strigare la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 alin.3 C.pr.civ.
Curtea verificând competența de soluționare a cauzei, invocă din oficiu excepția necompetenței Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în raport de dispozițiile art.5 și 109 din Legea nr.188/1999 și în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
CURTEA:
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 28.08.2015 reclamantul V. M. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și I. G. al Poliției Române pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună suspendarea Deciziei de imputare nr._/23.02.2015 emisă de IGPR până la pronunțarea unei hotărâri definitive în ceea ce privește anularea aceluiași act administrativ, anularea Deciziei de imputare nr._/23.02.2015 și a tuturor actelor subsecvente, respectiv: proces-verbal de cercetare administrativă încheiat urmare a Dispoziției IGPR nr. 244/19.12.2014, Hotărârea nr._/31.03.2015 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IGPR și respectiv Hotărârea nr. 73/4.06.2015 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului A. Interne.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat în esență nelegalitatea deciziei de imputare emisă cu încălcarea normelor de drept, întrucât s-a reținut în sarcina sa că, din documentele dosarului de cercetare administrativă, constituit la nivelul IPJ B. sub nr. 415/3.10.2013, nu a dispus în conformitate cu prevederile art. 81 din Instrucțiunile MI 830/_, măsuri pentru recuperarea unei pagube ce i-ar fi fost adusă la cunoștință prin procesul-verbal de control reciproc întocmit la data de 29.05.2013 de către Serviciul Financiar și Serviciul Management Resurse Umane, însă, a susținut că la acel moment nu avea cum să cunoască dacă există un eventual prejudiciu și nici întinderea lui, atâta timp cât abia la 3.07.2013, i-a fost prezentat documentul solicitat, sub nr._, moment la care, în urma studierii acestuia, a dispus în consecință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/ 2004, OG 121/1998.
Pârâtul M. A. Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, a lipsei calității procesual pasive și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.
Pârâtul I. G. al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care a formulat apărări pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La primul termen de judecată, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, urmând ca asupra acestei excepții să constate următoarele:
Prin Decizia de imputare nr._/23.02.2015 a Inspectoratului G. al Poliției Române s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului, comisar șef de poliție V. M.-R., inspector-șef al IPJ B., pentru producerea unui prejudiciu în sumă de 4324 lei, reprezentând cota-parte din valoarea de recuperat din totalul pagubei, proporțională cu salariul net al acestuia, aferent lunii mai 2013.
Prin Hotărârea nr._/31.03.2015 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului G. al Poliției Române a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei de imputare nr._/23.02.2015, aceasta fiind menținută, iar prin Hotărârea nr. 73/4.06.2015 emisă de M. A. Interne- Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a fost respinsă plângerea formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr._/31.03.2015.
Conform art. 5 alin.1 lit.f din Legea nr. 188/1999, beneficiază de statutul de funcționari publici poliția și alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, iar, potrivit art. 109 din aceeași lege, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
Având în vedere că în cauză decizia de imputare contestată, precum și actele ulterioare de menținere a acestei decizii, emise în cadrul contestației și plângerii formulate de reclamant în procedura administrativ-jurisdicțională privesc raportul de serviciu al unui funcționar public, comisar șef de poliție, întrucât au în vedere modul de îndeplinire de către reclamant a atribuțiilor sale de serviciu, respectiv aplicarea disp. art. 85 din Instrucțiunile MAI nr. 830/1999, conform cărora șeful unității care a constatat existența unei pagube dispune executarea cercetării administrative, obligație neîndeplinită de reclamant conform deciziei de imputare, Curtea constată aplicabile disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999 sus-citate cu privire la competența materială de soluționare a cauzei, neexistând alte dispoziții derogatorii.
Faptul că în cauză a fost urmată și procedura administrativ-jurisdicțională, ce avea caracter facultativ conform art. 6 alin.1 din Legea nr. 554/2004 este un element irelevant în cauză, competența fiind determinată în cauză de fundamentul raportului juridic, respectiv raport de serviciu al unui funcționar public.
În consecință, în baza art. 131 și 132 Cod procedură civilă raportat la art. 5 și 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul V. M. R., cu domiciliul în comuna T., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1A, sect.1 și I. G. al Poliției Române, cu sediul în București, ..4-6, sect.5, în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
A. G. ȚAMBULEA C. A.
Red.AGȚ/20.01.2016
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 28/2016.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
