Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 68/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 68
Ședința publică de la data de 14.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- G. A. F.
JUDECĂTOR - O. D. P.
JUDECĂTOR - C. M. C.
GREFIER- M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât S. DE P. „E. D.” BĂLĂCEANCA împotriva sentinței civile nr. 4552/16.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. T. C. EXIM S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul-pârât prin avocat V. Ș., cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 3), lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât, în temeiul art. 492 Cod proc. civilă, depune înscrisuri, respectiv tabel cu litigiile intimatei-reclamante aflate pe rolul instanțelor de judecată și nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentului-pârât învederează că și-a întemeiat recursul pe art. 488 pct. 8 Cod proc. civilă, considerând că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normei de drept material, respectiv prevederile art. 11 și 12 din Legea nr. 544/2001.
Menționează că, potrivit legii, orice persoană, în virtutea transparenței, poate solicita informații publice. Însă consideră că pentru a solicita aceste informații interesul persoanei trebuie să fie unul licit, adică persoana ce promovează astfel de cereri nu trebuie să aibă în vedere decât protejarea acestui principiu al transparenței și nu alte interese. Or, intimata-reclamantă folosește prevederile Legii nr. 544/2001 pentru a ocoli o altă prevedere legală, respectiv Legea nr. 11/1991, pentru a nesocoti principiul bunei credințe și al concurenței loiale.
Menționează că intimata-reclamantă săvârșește o fraudă la lege, deoarece este o societate care activează în domeniul comercializării produselor farmaceutice și al echipamentelor medicale, participă la numeroase proceduri de achiziții publice și are pe rol 597 de litigii numai cu unități spitalicești. Apreciază că toate aceste demersuri ale intimatei-reclamante sunt făcute doar în scopul de a obține informații cu privire la prețurile concurenților, pentru a-și organiza un sistem de avantaje când participă la proceduri de achiziții publice. Acest lucru este interzis atât de legea concurenței, cât și de legea concurenței loiale, lege ce arată că se poate obține profit, dar cu bună credință.
Învederează apărătorul recurentului-pârât că intimata-reclamantă folosește informațiile obținute pentru cultivarea unui interes privat și nu pentru valorificarea unui interes public care constă în transparența administrației publice, interesul intimatei-reclamante fiind unul ilicit, folosind prevederile Legii nr. 544/2001 pentru a ocoli o altă prevedere legală - Legea nr. 11/1991.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului său. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4552/16.06.2015, Tribunalul București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul S. de P. „E. D.” și a obligat pârâta să furnizeze reclamantei în termen de 10 zile, informațiile de interes public solicitate de reclamantă prin cererile nr.1483TRP-4.1-2/01.08.2014, nr.1483CNS-4.1-2/01.08.2014, nr.1483EIA-4.1-2/01.08.2014, nr.1483LTX-4.1-2/01.08.2014, 1483ATB-4.1-2/01.08.2014, nr.1483URN-4.1-2/01.08.2014.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-pârât S. de P. „E. D.” Bălăceanca solicitând casarea sentinței și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe prevederile art. 488 pct. 8 N.C.P.C, a arătat că a refuzat comunicarea informațiilor solicitate de reclamantă deoarece aceasta încearcă prin intermediul Legii nr.544/2001 să obțină în mod neloial avantaje concurențiale pe piață, fapt care încalcă principiul bunei credințe și al concurentei loiale.
Instanța de fond i-a înlăturat această apărare, dar recurenta consideră că instanța de fond a aplicat greșit atât prevederile art.12 alin.1 lit. c și art.111 din Legea nr.544/2001, cât și disp. art.1 alin.1 din Legea nr.11/1991, text care instituie principiul general al bunei credințe pentru asigurarea unui climat de concurenta loială.
În acest sens susține că este binecunoscut faptul ca scopul Legii 544/2001 este acela de asigurare a unui nivel corespunzător de transparență a instituțiilor publice, astfel încât orice persoana sa poată fi informata in legătura cu activitatea desfășurata. Din acest motiv, legea creează un „avantaj" în sensul că orice persoană are acces la informații publice, fără să fie nevoită să facă dovada vreunui interes concret. Simpla curiozitate este suficientă.
Dar atunci când interesul unei persoane este unul ilicit, ea nu are acces la informațiile publice. Atunci când anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire oculta a legii prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul si spiritul lor, ne aflam pe tărâmul instituției juridice denumite „frauda la lege".
In speța, crede ca reclamantul intimat încearcă să folosească drepturile care ii sunt conferite de Legea 544/2001 pentru a nesocoti principiul bunei credințe si al concurentei loiale edictat in mod imperativ de art.1 din Legea 11/1991 și să obțină informații cu privire la preturile cu amănuntul de achiziții ale unor produse din domeniul medical, pentru ca astfel sa poată concura cu alți competitori cunoscând dinainte informații esențiale, creându-si astfel un avantaj artificial în competiția pe piața, în special pentru accesul la contracte publice.
Prin urmare, reclamantul intimat nu este animat de scopurile pentru care a fost edictata Legea 544/2001, ci de propriile interese private în competiția pe piața.
Recurentul pârât susține că următoarele elemente concura la crearea profilului reclamantului - intimat, in sprijinul tezei fraudei la lege:
Reclamantul intimat este o societate care activează in domeniul comercializării de produse medicale, care participa in calitate de ofertant la proceduri de achiziție publica, astfel cum reiese din înscrisurile depuse ca proba.
Din verificările efectuate pe portalul instanțelor a identificat un număr de nu mai puțin de 587 litigii aflate pe rol la Tribunal (cele mai multe la Tribunalul București) in care reclamantul intimat a chemat in judecata diverse autorități ce activează in domeniul medical (spitale, clinici, institute, direcții de sănătate) pentru comunicare de informații de interes public.
Este deci, evident, ca reclamantul intimat si-a creat o adevărata specializare in obținerea de informații pe calea Legii 544/2001 si că aceste informații nu sunt dorite doar de „dragul" principiului transparentei autorităților publice, ci pentru a fi utilizate ca mijloc de concurenta neloiala. Atunci când o societate comerciala își alocă resurse materiale și de timp pentru a gestiona un număr de 587 de litigii, dorește ca aceste resurse sa ii folosească in scopul obținerii de profit.
Din acest punct de vedere apreciază ca informațiile despre concurenți, informații care concura la obținerea de profit, se obțin prin mijloace si practici uzuale si nu prin deturnarea sensului unei legi (Legea 544/2001).
De aceea, solicitarea de informații de către reclamant încalcă principiul concurentei loiale si al bunei credințe stipulat de art. 1 alin 1 din Legea 11/1991, fapt de natura a face incidente prevederilor art. 12 alin 1 lit. c din Legea 544/2001.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
În ceea ce privește natura informațiilor a căror comunicare a fost solicitată de reclamantă, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, care se referă la obligativitatea comunicării informațiilor ”privind activitățile sau care rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informației”
Astfel, potrivit textului de lege, dacă informația are legătură cu activitatea curentă a autorității, atunci caracterul public al acesteia nu poate fi pus în discuție.
În plus, se constată că nu s-a dovedit că facturile care constituie obiect al comunicării nu rezultă din desfășurarea activității recurentului pârât, respectiv nu vizează un contract de achiziție publică încheiat în cadrul activității desfășurată de către acesta, astfel încât nu se justifică refuzul comunicării acestora.
Referitor la susținerea că informațiile solicitate sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor în temeiul art. 12 lit. c) din Legea nr. 544/2001, întrucât sunt de natură a aduce atingere cerințelor concurenței loiale, se reține că potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991 constituie concurență neloială, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii.
Or, solicitarea unor informații ce rezultă din activitatea autorității publice, ce are ca scop cunoașterea prețului la care au fost achiziționate anumite produse, nu reprezintă un act de concurență neloială, astfel cum acesta este definit la art. 2 din Legea nr. 11/1991.
Susținerea recurentei în sensul că reclamanta încearcă să obțină informații cu privire la prețul cu amănuntul de achiziții ale unor produse din domeniul medical pentru a concura cu alți competitori cunoscând dinainte informații esențiale, ceea ce reprezintă o încălcare a concurenței loiale, nu poate fi reținută. Legea însăși obligă autoritățile publice să pună la dispoziția părților contractele de achiziție publică, ceea ce înseamnă implicit, cunoașterea prețurilor achiziționării diverselor produse. Or, in atare condiții, solicitarea reclamantei de a cunoaște prețul la care o autoritate publică a achiziționat un produs, solicitare permisă de lege, nu poate reprezenta o încălcare a principiilor concurenței loiale. O asemenea susținere a recurentei și-ar găsi justificare doar în situația în care, într-o procedură de achiziție în desfășurare, s-ar urmări cunoașterea prețului ofertat de ceilalți participanți, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Curtea apreciază că nu se justifică incidența art. 12 lit. c din Legea nr. 544/2001 potrivit cărora”1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informații: (...) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii”, având în vedere că acest text de lege nu face referire doar la natura relațiilor în raport de care se solicită informațiile, respectiv la caracterul comercial/financiar al acestora, ci inclusiv la faptul că aceste informații comerciale ”sunt de natură a aduce atingere principiului concurenței loiale, potrivit legii”.
Este vorba așadar despre îndeplinirea, în mod cumulativ, a două condiții distincte: caracterul comercial/financiar al informației și caracterul potențial dăunător al comunicării acestora, privit prin prisma încălcării principiului concurenței loiale, iar în cauză nu s-a făcut dovada că ambele condiții sunt îndeplinite.
Simpla invocare a posibilității prejudicierii intereselor contractanților recurentului-pârât prin furnizarea acestor informații către intimata - reclamantă, fără a se prezenta dovezi concrete în acest sens și în contextul în care nu rezultă că un astfel de prejudiciu ar fi circumscris în mod direct obligației recurentului-pârât de a menține concurența loială între posibilii ofertanți sau de a proteja caracterul confidențial sau dreptul de proprietate intelectuală, nu poate genera concluzia că ar fi aplicabile dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001 și ale art. 2 din Legea nr. 11/1991.
Referitor la susținerea potrivit căreia intimata urmărește să afle prețurile practicate de concurență pe piață, Curtea va reține că nu este suficientă în susținerea unei eventuale încălcări a principiului concurenței loiale.
În primul rând, prețul de achiziție al produselor, plătit de instituția publică pârâtă, din fonduri publice, reprezintă informație publică atât prin prisma prevederilor art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, cât și a prevederilor art.47 din OUG nr. 34/2006.
În al doilea rând, prețul ofertat de câștigătorul licitației în procedura prevăzută de OUG nr. 34/2006, la momentul încheierii contractului de achiziție publică, nu reprezintă un element suficient pentru a contura comportamentul societății concurente în legătură cu prețurile practicate de aceasta pe piața liberă la momentul obținerii informației.
Nici prin raportare la eventualitatea participării la viitoarea procedură de achiziție publică nu se poate susține că obținerea informației de către reclamantă, la momentul de față, ar fi de natură a aduce acesteia un avantaj real la întocmirea ofertei de participare, având în vedere că fiecare procedură de achiziție cuprinde reguli distincte, condiții de participare distincte și elemente specifice în legătură cu fiecare produs ofertat, precum și criterii de evaluare diferite, care nu în mod necesar au în vedere prețul cel mai scăzut.
Față de cele expuse, Curtea, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prev. de art. 488 pct. 8 NCPC invocat de recurent, în temeiul art. 496, art. 498 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. DE P. „E. D.” BĂLĂCEANCA,cu sediul în sat Bălăceanca,, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4552/16.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C.T. C. EXIM S.R.L.,cu sediul în București, ..22, sector1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2016.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. A. F. O. D. P. C. M. C.
Grefier,
M. H.
Red. Jud. CCM/4 ex./26.01.2016
Jud. fond: A. M. P. – Tb. București (SCAF)
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 30/2016. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
