Anulare act administrativ. Sentința nr. 81/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 81/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 81/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 81
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - C. I.
Pe rol soluționarea revizuirii promovată de revizuentul A. D. împotriva Sentinței civile nr. 2390/29.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. G. AL CAMEREI DEPUTAȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că:
- la data de 18.12.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a înaintat dosarul nr._ ;
- la data de 24.12.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a solicitat înaintarea dosarului nr._ până la data de 13.04.2016;
- la data de 28.12.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a solicitat restituirea dosarului nr._ până la data de 29.01.2016;
- la data de 30.12.2015 intimatul a depus prin serviciul registratură întâmpinare – 2 exemplare;
- la data de 15.01.2016 revizuentul a depus la dosar prin serviciul registratură taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Curtea, constatând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, apreciază că nu se impune amânarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării către revizuent în raport de data depunerii acestui act de procedură la dosar, 30.12.2015, timp suficient pentru a fi observat până la prezentul termen de judecată.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale invocată de intimat.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 25.11.2015, A. D. a contestat Sentința civilă nr. 2390/29.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. G. al Camerei Deputaților.
În esență, în motivarea cererii, revizuentul a susținut că respectiva sentință este contrazisă de Decizia nr. 190/17.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, precum și de Sentința civilă nr. 1340/13.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, hotărâri prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Intimatul S. G. al Camerei Deputaților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și a solicitat declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Analizând actele dosarului sub aspectul excepțieinecompetenței materiale, Curtea constată următoarele:
Revizuentul apreciază incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr.civ. întrucât prin Sentința civilă nr. 2390/29.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă o cerere de revizuire ca inadmisibilă, contrar soluției pronunțate prin Decizia nr. 190/17.01.2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, precum și prin Sentința civilă nr. 1340/13.05.2015 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.pr.civ.:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
7.dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”.
Conform dispozițiilor art. 323 alin. 2 C.pr.civ.:
„În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre”.
Întrucât revizuentul consideră că există hotărâri potrivnice, astfel că înțelege să exercite calea extraordinară de atac a revizuirii, dar și întrucât una dintre hotărârile invocate este pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prezenta instanță, în baza dispozițiilor art. 158 și urm. C.pr.civ., va admite excepția necompetenței materiale invocată de intimat și va declina, pe cale de consecință, competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Împrejurarea că revizuentul arată prin cererea introductivă de instanță faptul că ar fi incidente deopotrivă alte cazuri de revizuire, art. 322 pct. 5 C.pr.civ., prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată, din dezvoltarea motivelor de fapt, că acestea sunt critici formulate în cadrul dosarului, soluționat prin Sentința civilă nr. 2390/29.09.2015, iar nu veritabile motive de revizuire invocate împotriva menționatei sentințe, astfel că nu reclamă o analiză propriu-zisă din partea prezentei instanțe.
Aceeași soluție se impune deși cererea de revizuire a fost timbrată cu 200 lei, revizuentul invocând în mod expres prevederile art. 322 teza I pct. 7 C.pr.civ. și art. 21 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ (prin cererea depusă la dosar la data de 15.01.2016 – fila 55).
Astfel, Curtea consideră că nu este învestită cu cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 2390/29.09.2015 în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, atât pentru considerentele anterior expuse, cât și din perspectiva nemotivării, nici în fapt și nici în drept, a acestui caz de revizuire. Altfel spus, faptul că revizuentul nu a înțeles a invoca acest caz de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 2390/29.09.2015 se deduce inclusiv din împrejurarea că acesta nu a indicat dreptul comunitar (norme ori jurisprudență) pretins încălcat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată de intimat.
Declină competența de soluționare a cauzei promovată de revizuentul A. D. cu domiciliul în București, .. 5, sector 2 împotriva Sentinței civile nr. 2390/29.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. G. AL CAMEREI DEPUTAȚILOR cu sediul în București, Palatul Parlamentului, .-4, sector 5, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. C. I.
Red. MMP
2 ex. – 21.01.2016
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 137/2016. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Încheierea nr. 06/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
