Anulare act administrativ. Sentința nr. 151/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 151/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 151/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._ CAF/2015

SENTINȚA CIVILĂ NR. 151

Ședința publică de la 25 ianuarie 2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. O.

GREFIER: F. V. M.

Pe rol este soluționare cererii în contencios administrativ formulate de reclamantul B. Ș. A. în contradictoriu cu pârâtul S. DE INFORMAȚII EXTERNE, având ca obiect “anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, a răspuns reclamantul, prin avocat B. A. - E., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul, prin consilier juridic T. C., care depune delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a depus la dosarul cauzei la data de 21.01.2016, prin serviciul registratură, cerere modificatoare, în 2 exemplare, după care:

Curtea comunică pârâtului, prin consilier juridic, un exemplar al cererii formulate de reclamant și reține totodată că aceasta nu este o cerere modificatoare, reclamantul formulând o cerere de suplimentare a probatoriului solicitat prin cererea de chemare în judecată

Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței, prin raportare la dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și acordă cuvântul părților prezente pe această excepție. Totodată pune în vedere părților prezente să precizeze dacă în privința competenței materiale de soluționare a cauzei sunt incidente prevederile cu caracter general cuprinse în art 109 din Legea nr 188/1999 privind statutul funcționarilor publici sau există o normă specială cuprinsă în Legea specială nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare care să reglementeze competența materială de soluționare a cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al militarilor.

Reclamantul, prin avocat, învederează că în opinia sa nu sunt incidente prevederile cu caracter general și solicită instanței respingerea excepției necompetenței materiale a instanței. Solicită totodată amânare pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției necompetenței materiale, învederând că reclamantul nu a avut calitatea de funcționar public, ci a fost cadru militar, funcție ce are un statut propriu, distinct de cel al funcționarilor publici. Apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel București fiind competentă să soluționeze prezenta cauză prin raportare la rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat.

Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 27.10.2015, B. Ș. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul S. DE INFORMAȚII EXTERNE, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:

1.anularea în tot a Deciziei de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția Financiar -Contabilă, ca netemeinică și nelegală;

2.Anularea Hotărârii Nr._(1)/14.08.2015 emisă de S. de Informații Externe, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, ca netemeinică și nelegală;

3.Suspendarea executării Deciziei de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția financiar - contabilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 din legea nr. 554/2004;

4.și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a învederat următoarele:

I. S. istoric

Reclamantul a urmat între anii 2008 - 2012 cursurile Academiei Tehnice Militare, semnând în acest sens contractul de studii nr._/10.12.2008 prin care s-a obligat să lucreze "în cadrul unităților Serviciului de Informații Externe, pe o perioadă de minim 10 ani, după absolvirea Academiei Tehnice Militare.".

În luna iulie 2012 a absolvit facultatea iar în luna decembrie 2012, SIE i-a făcut o oferta de angajare, timp în care era la dispoziția acestei instituții, neputând să se angajez în altă parte. Din motive personale, la data de 18.03.2015, a demisionat din cadrul S.I.E., fiind trecut în rezervă.

Face mențiunea că, reclamantului nu și-a înaintat demisia cu rea-credință, ci a luat această decizie din cauza mai multor nemulțumiri de ordin profesional.

La începutul lunii mai 2015, a fost invitat prin telefon să se prezinte pentru a i se aduce la cunoștință paguba cauzată, prin demisie. Reprezentanții S.I.E. prezenți la acea întâlnire i-au prezentat niște calcule, i-au arătat o bază de calcul în cuantum de 27.626, 52 lei reprezentând "paguba cauzată" și i-au comunicat faptul că poate menționa pe ultima pagină a bazei de calcul, dacă are vreo obiecțiune, considerând că în acest mod se respectă dispozițiile art. 23 alin. 3 din Ordonanța nr. 121/1998.

Întrucât nu i-au fost puse la dispoziție niciun fel de înscrisuri justificative care au stat la baza stabilirii cuantumului prejudiciului, a menționat faptul că își rezervă dreptul la contestație, deoarece nu este de acord cu calculul cheltuielilor de școlarizare transmis de Academia Tehnică Militară și cu stabilirea numărului de zile considerate ca fiind lucrate efectiv din numărul total de zile din angajament. De asemenea, a considerat că S.I.E. nu a probat că ar fi unitatea în care s-a produs paguba conform art. 22 alin. 2 din Ordonanța nr. 121/1998.

Mai mult, art. 23 alin. 3 din Ordonanța nr. 121/1998 reglementează în mod expres faptul că „...cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză..." or, în prezenta cauză, doar i s-a înmânat o bază de calcul ce reprezenta cuantumul pagubei imputate, fără a i se comunica înscrisurile justificative ce au stat la baza calculării acelor sume, pentru a-și putea formula o apărare efectivă.

Deși, în opinia sa, nu a fost efectuată o cercetare administrativă efectivă, conform dispozițiilor din Ordonanța nr. 121/1998, S.I.E. a emis Decizia de imputare nr._/ 8.05.2015 (Anexa 2), în valoare de 27.626, 52 lei, care cuprindea calcule eronate și cheltuieli nejustificate, fără a fi întemeiată pe înscrisuri justificative și împotriva căreia subsemnatul am formulat Contestația înregistrată sub nr._/29.05.2015.

În urma soluționării Contestației înregistrată la S.I.E. sub nr._/29.05.2015, s-a pronunțat Hotărârea nr._/25.06.2015 prin care s-a admis în parte contestația și s-a emis Decizia de imputare nr._/25.06.2015 în valoare de 26.866,15 lei. La baza admiterii în parte a contestației a stat un singur considerent, respectiv perioada luată în calcul pentru amortizarea cheltuielilor, în sensul că, în loc de 838 zile lucrate cum cuprindea eronat decizia de imputare, au fost trecute 929 zile lucrate și rectificate calculele privind cheltuielile de întreținere, rezultând o pagubă totală de 26.866,15 lei. în rest, Decizia de imputare nr._/25.06.2015, menține aceleași considerente ca și decizia de imputare inițială.

Hotărârea nr._/25.06.2015 si Decizia de imputare nr._/25.06.2015 nu au fost întemeiate pe înscrisuri justificative, S.I.E. nereușind să dovedească prin înscrisuri temeinicia creanței pretinse, respectiv: chitanțele reprezentând drepturile bănești încasate de reclamant lunar între anii 2008-2012, procesele verbale de predare-primire a echipamentelor cu precizarea valorii de inventar și starea acestora (noi sau purtate), cât și orice alte înscrisuri ce au fost luate în considerare la formarea sumei de 26.866, 15 lei.

Prin urmare, reclamantul a formulat Plângerea înregistrată sub nr._/10.07.2015, soluționată în mod negativ de către Comisia de Jurisdicție a Imputaților care, în cadrul întâlnirii din data de 10.08.2015 nu a prezentat înscrisuri doveditoare pentru suma pretinsă (extras din Buletinul Informativ al Armatei, chitanțele reprezentând drepturile bănești încasate de subsemnatul lunar între anii 2008-2012, procesele verbale de predare-primire a echipamentelor cu precizarea valorii de inventar și starea acestora etc), nu a prezentat temeiul legal în baza căruia S.I.E. este competent să emită decizii de imputare în sarcina mea.

În cadrul întâlnirii din data de 10.08.2015 reclamantul a formulat Declarația olografă prin care și-a susținut în totalitate solicitările și apărările din Plângerea înregistrată sub nr._/10.07.2015.

Reclamantul, prin avocat, a formulat cerere către A.T.M. prin care a solicitat să i se comunice toate actele doveditoare ce privesc cheltuielile de școlarizare efectiv realizate pentru pregătirea sa, la care i s-a răspuns prin adresa nr. A 6476/ 1.10.2015.

Ulterior întrevederii, S.I.E. - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a emis încheierea de ședință nr._/10.08.2015 și Hotărârea nr._ (1)/14.08.2015 prin care a respins Plângerea nr._/25.06.2015, menținând Decizia de imputare nr._/25.06.2015. în valoare de 26.866.15 lei.

Având în vedere modul superficial în care a decurs întreaga procedură prealabilă, reclamantul solicită instanței să aibă în vedere următoarele aspecte:

II. Motivarea anulării în tot a deciziei de imputare nr._/25.06.2015 si a hotărârii nr._(1)/14.08.2015. emise de S. de Informații Externe, ca netemeinice si nelegale:

A. Decizia de imputare nr._/25.06.2015 si a hotărârii nr._(1)/14.08.2015 au fost emise fără respectarea art. 22 din Ordonanța nr. 121/1998

Art. 22 din Ordonanța nr. 121/1998 prevede următoarele:

„ (1) Comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat cunoștință de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative.

(2) Cercetarea prevăzută la alin. (1) se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eșaloanele superioare ori de organele de control specializate."

În cazul de față, reclamantului i s-au solicitat de către SIE cheltuielile de școlarizare realizate de Academia tehnică militară între anii 2008-2012, astfel cum rezultă din Hotărârea contestată, nr._(1)_, întrucât la pagina a 4-a, pct. 1 Cu privire la efectuarea cercetării administrative, se menționează. fiind luate în considerare datele comunicate de academia tehnică militară în privința cheltuielilor suportate pe timpul școlarizării petentului."

Rezultă chiar din această formulare că SIE recunoaște faptul că ATM a suportat în integralitate cheltuielile care i se impută, ATM fiind si singura instituție care deține toate informațiile privitoare la cheltuielile efectuate.

Mai mult decât atât, la pagina a 2-a, punctul 4 din Hotărârea nr._(1)_. S.I.E face mențiunea că, „urmare nerespectării, de către petent, a Contractului de studii și a celor trei Angajamente asumate de acesta prin semnătură, s-a constatat producerea unui prejudiciu, însă S.I.E. nu a menționat și în patrimoniul cui s-a produs acest prejudiciu.

Se poate observa că nicăieri în decizia de imputare nr._/25.06.2015 sau în Hotărârea nr._(1)_ nu se precizează în mod expres că paguba totală în cuantum de 26.866.15 lei s-ar fi produs în patrimoniul SIE.

Spre deosebire de cheltuielile de perfecționare profesională, despre care la pagina a doua, punctul 2, se face în mod expres mențiunea că aceste cheltuieli au fost suportate de SIE, în ceea ce privește celelalte cheltuieli (de întreținere efectuate pe parcursul școlarizării, cu prima echipare, cu indemnizația de instalare etc) nu se face mențiunea expresă că au fost suportate de către SIE.

La pagina a 5-a, punctul 4 din Hotărârea nr._(1)_, SIE precizează „prin dispozițiile de mai sus este stabilită și competența de realizare a cercetării administrative. S. de Informații Externe are obligația de a stabili răspunderea materială în privința petentului, fără dreptul de a opta sau de a-și declina competența în favoarea Academiei Tehnice Militare".

Apreciază că nu există vreun temei din care să rezulte, în mod concret, faptul că SIE ar fi singura instituție competentă să stabilească răspunderea materială. Prin urmare, rezultă faptul că SIE nu are nicio calitate să emită decizia de imputare împotriva mea. si nici să efectueze cercetarea administrativă.

Invocând abrogarea HG nr. 612/1992, care prevedea că sumele suportate din bugetul MapN pentru școlarizarea și întreținerea studenților aparținând altor ministere vor fi recuperate de la aceste ministere pe baza deconturilor trimestriale (pagina 7, punctul 9 din Hotărârea nr._(1)/14.08.2015), SIE încearcă a sugera ideea că această instituție nu ar fi obligată să facă efectiv dovada modalității în care au fost alocate sume de bani pentru școlarizarea și întreținerea studenților, întrucât aceeste cheltuieli ar fi suportate de la bugetul de stat.

Însă, din informațiile transmise de către ATM reclamantului rezultă faptul că MapN ar fi suportat cheltuielile cu școlarizarea reclamantului. SIE are obligația de a proba paguba în patrimoniul acesteia, întrucât SIE este instituția emitentă a deciziei de imputare. în caz contrar, în lipsa acestei dovezi, cheltuielile fiind avansate de la bugetul de stat (așa cum susține pârâta în hotărârea finală) s-ar ajunge la îmobogătirea fără justă cauză a pârâtei SIE.

Totodată, Decizia de imputare nr._/25.06.2015 si Hotărârea nr._(1)/14.08.2015 se întemeiază, în principal, pe informațiile transmise de către Academia Tehnică Militară, cu privire la întreaga sumă imputată.

De asemenea, în cadrul dezbaterilor susținute în fața Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, (pag 2 din încheierea de ședință din data de 10.08.2015) se menționează "Președintele completului a suspus atenției petentului adresele de răspuns ale ATM, aflate la dosarul cauzei, prin care institutul de învățământ, comunică explicit si detaliat, modul de calcul al cheltuielilor efectuate cu școlarizarea acestuia."

În cadrul aceleiași întrevederi din data de 10.08.2015, reprezentantul structurii financiar-contabile a precizat faptul că adresele de la ATM sunt singurele dovezi pe care SIE ni le poate produce. întrucât Academia Tehnică Militară deține toate înscrisurile .justificative ce au stat la baza emiterii deciziilor de imputare, iar SIE nu poate să prezinte decât informațiile furnizate de către Academia Tehnică Militară.

Or, în aceste condiții, dacă S.I.E. nu are nici un temei legal să conteste sumele transmise de A.T.M., rezultă faptul că nu există nici temei legal în baza căruia S.LE. să emită o decizie de imputare în calitate de pretinsă unitate păgubită.

De asemenea, prin Adresa nr. A 6476/01.10.2015, Academia Tehnică Militară mi-a comunicat, la punctul 4: „Referitor la transmiterea tuturor înscrisurilor ce justifică sumele de bani cheltuite de Academia Tehnică Militară cu școlarizarea domnului B. Ș. A., vă precizăm faptul că pot fi solicitate instituției care a efectuat cercetarea administrativă."

Consider că este ciudat faptul că instituția care a efectuat cercetarea administrativă (SIE) a susținut tot timpul faptul că aceste înscrisuri nu ne pot fi prezentate deoarece Academia Tehnică Militară este instituția care deține înscrisurile justificative și că tot aceasta a comunicat către SIE situația cheltuielilor efectuate cu școlarizarea și întreținerea subsemnatului: „Menționez faptul că am solicitat înscrisuri justificative si în fata comisiei de jurisdicție a imputatiilor din cadrul sie. însă mi s-a spus faptul că toate aceste date sunt deținute de academia tehnică militară. inclusiv procesele-verbale de predare-primire a echipamentului. prin înscrisuri justificative ne referim la toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de imputare nr._/25.06.2015."

A învederat faptul că sumele de bani care mi se impută trebuie să fie dovedite cu înscrisuri justificative. A solicitat aceste înscrisuri atât de la SIE, cât și de la ATM, însă ambele instituții susțin că înscrisurile se află în posesia celeilalte.

Mai mult, tot la punctul 4 din Adresa nr. A 6476/01.10.2015, Academia Tehnică Militară menționează: „Pe timpul școlarizării domnului slt. (r) B. Ș. A., în cadrul Academiei Tehnice Militare, în perioada 2008-2012, cheltuieule de întreținere și instruire au fost suportate de ministerul apărării naționale."

S. De Informații Externe nu face parte din Ministerul Apărării Naționale.

Activitatea Serviciului de Informații Externe este organizată și coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, iar controlul asupra activității SIE este exercitat de Parlamentul României, prin Comisia parlamentară specială. Acest control parlamentar are ca obiectiv verificarea concordanței activității Serviciului de Informații Externe cu Constituția României și cu politica statului român.

În ceea ce privește linia financiară, activitatea Serviciului de Informații Externe este controlată de Ministerul Finanțelor Publice, care exercită controlul financiar preventiv delegat, și de Curtea de Conturi, prin controlul ulterior al execuției bugetului de venituri și cheltuieli.

În concluzie, având în vedere faptul că S.I.E. nu a făcut nici o dovadă că ar fi fost împuternicit de către Academia Tehnică Militară sau Ministerului Apărării Naționale să recupereze cheltuielile de școlarizare, consideră că nu era competent să realizeze cercetarea administrativă si să emită decizii de imputare în sarcina reclamantului și solicită anularea Deciziei de imputare nr._/25.06.2015 si a Hotărârii nr._(1)_

B. Decizia de imputare nr._ din 25.06.2015 si Hotărârea nr._(1)/14.08.2015 au fost emise în mod eronat cu aplicarea Ordinului Mlll/2011.

În apărarea sa, prin Hotărârea nr._(1)/!4.08.2015 (pag 5, pag 6, pag 8), dar și prin Hotărârea nr._/25.06.2015 (pag 4, pag 6), S.I.E. invocă prevederile art 1 alin. 2 dar și alte dispoziții din Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul nr.M 111/2011.

În condițiile în care reclamantul nu a fost cadru militar în Ministerul Apărării Naționale, această reglementare legală nu i se aplică, S.I.E fiind o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, componentă a sistemului de securitate națională a României ce nu face parte din MapN.

C.Decizia de imputare nr._/25.06.2015, și Hotărârea nr._(1)/14.08.2015 au fost emise fără respectarea art. 23 din ordonanța de guvern nr. 121/1998 (3) în toate situațiile, cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză, pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare."

Reprezentanții S.I.E. au considerat că simplă aducere la cunoștință a cuantumului pretinsei pagube reprezintă o cercetare administrativă efectivă.

Cercetarea administrativă prevăzută de art. 23 din O.G. nr. 121/1998 are ca scop principal oferirea prilejului persoanei căreia urmează să i se impute o anumită sumă de bani, să ofere explicații, să aducă obiecțiuni și să solicite înscrisuri justificative cu privire la paguba pretinsă, ori, în caz contrar, cercetarea administrativă ar fi lipsită de substanță.

Însă membrii comisiei ce a avut loc anterior emiterii deciziei de imputare doar i-au înmânat o bază de calcul a cheltuielilor de întreținere și școlarizare și i s-a dat să scrie cu pixul pe ultima pagină a bazei de calcul, dacă are vreo obiecțiune.

În aceste condiții, consideră că nu au fost respectate în totalitate dispozițiile art. 23 alin. 3 din O.G. nr. 121/1998, deoarece comisia de cercetare administrativă a recurs la simpla chemare a reclamantului, fără a efectua o cercetare administrativă reală care să aibă la bază documente justificative pentru fiecare dintre sumele solicitate ce formează prejudiciul total.

D.Decizia de imputare nr._/25.06.2015, și Hotărârea nr._(1)/14.08.2015 au fost emise fără respectarea art. 25 alin. 5 și alin. 6 din ordonanța nr. 121/1998

Art. 25 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998 prevede că: "(5) decizia de imputare va fi temeinic motivată ..." "(6) Proba temeiniciei și legalității deciziei de impunere trebuie efectuată de unitatea al cărei comandant sau șefa emis-o."

Decizia de imputare nr._/25.06.2015 emisă de S. de Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, nu prezintă o motivare temeinică, fiind doar preluate sumele din Adresele transmise de către A.T.M.

S.I.E, care își întemeiază pretențiile pe adresele transmise de către Academia Tehnică Militară (adrese ce nu pot fi considerate înscrisuri care să justifice efectiv cheltuielile efectuate, aceste adrese fiind doar niște răspunsuri ce emană de la instituția care ar fi efectuat acele cheltuieli), a considerat faptul că nu trebuie să motiveze temeinic și să susțină cu înscrisuri justificative pretinsele creanțe solicitate prin decizia de imputare emisă.

Or, într-o asemenea ipoteză, apreciază că nu a existat o cercetare prealabilă efectivă. SIE reluând strict adresele primite de la ATM.

Prin urmare, este mai mult decât evident că există nereguli în adresele privind sumele transmise de către Academia Tehnică Militară, având în vedere faptul că, pe lângă alte nereguli constatate și invocate în procedura administrativă, numărul de zile luat în calcul nu este cel corect și ar fi trebuit efectuată o cercetare administrativă amănunțită cu privire la proveniența și cuantumul fiecărei sume solicitate în parte.

Procesul-verbal de cercetare administrativă (care nu i-a fost comunicat) nu este un document distinct de decizia de imputare, el este parte integrantă din decizie, atâta timp cât stă la baza emiterii acesteia. Deci, în mod eronat a apreciat pârâta că nu avea obligația de a îmi comunica și acest înscris (pagina 5 punctul 2 din hotărâre).

De altfel, SIE are o practică neunitară în efectuarea cercetării administrative, întrucât în spete identice, au fost puse la dispoziția petenților înscrisurile solicitate.

Mai menționează faptul că extrasele din Buletinul Informativ al Armatei, invocate de către pârâtă, nu i-au fost prezentate niciodată de S.I.E, fiind documente secretizate.

Legislația aplicabilă în această materie prevede, fără nici o altă interpretare, faptul că unitatea ce emite Decizia de imputare, în speță S.I.E., trebuia să facă proba temeiniciei sumei solicitate și să nu emită deciziile de imputare doar în baza adreselor primite de la Academia Tehnică Militară, fără să mai solicite acestei instituții și alte înscrisuri și documente justificative pentru fiecare sumă de bani aferentă fiecărui an de studiu.

E. Decizia de imputare nr._ din 25.06.2015 si Hotărârea nr._(1)/14.08.2015 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor din anexa 3 la ordinul nr. 1381/04.01.2005.

Punctul 5 de la fila 2 din această reglementare prevede condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii materiale, prima și cea mai importantă privind ca „paguba să fie efectivă, reală, certă și actuală, determinată cantitativ și valoric", iar ultimul alineat dispune expres că „Nu se va stabili răspundere materială pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale."

Or, reclamantul a învederat că este pus în situația de a achita o pagubă ce nu este efectivă, nu este reală, nu este certă și este îndoielnică întrucât înscrisurile pe care se întemeiază Decizia de imputare nr._ din 25.06.2015 cuprinde erori și drepturi de care nu a beneficiat.

Cifrele publicate în Buletinul Informativ al Armatei ar putea fi avute în vedere doar în momentul în care s-a făcut dovada realizării efective a acelor cheltuieli cu școlarizarea subsemnatului. în caz contrar acestea neputând fi aplicate cazului de față întrucât există riscul comiterii unui abuz.

De asemenea, punctul 7 de la fila 4 prevede situația în care poate fi atrasă răspunderea materială și anume: „Producerea unei pagube în patrimoniul S.I.E. iar S.I.E. nu a făcut nicio dovadă a existentei vreunei diminuări a patrimoniului său.

De asemenea, în Contractul de studii nr._/10.12.2008, nu se face nicio mențiune cu privire la instituția căreia studentul urmează să restituie cheltuielile de școlarizare si întreținere în ipoteza demisiei din cadrul SIE.

De aceea, apreciez că SIE trebuie să dovedească faptul că este instituția care a suportat aceste cheltuieli, în caz contrar, nu este îndreptățită să le solicite de la student.

F. Decizia de imputare nr._/25.06.2015, și hotărârea nr._(1)/14.08.2015 au fost emise cu încălcarea clauzei f din contractul de studii nr._/10.12.2008, imputându-se în mod nejustificat cheltuielile de școlarizare și întreținere

La punctul F din acest contract se prevede în mod expres:

l."Prin sintagma "cheltuieli de școlarizare și întreținere" se înțelege cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi asigurate studentului pe timpul școlarizării, în sumă totală estimată de…lei.

2. Suma poate fi modificată pe parcursul studiilor pe baza comunicărilor scrise transmise de Academia Tehnică Militară, în funcție de costurile efective și de modificările survenite în programul de pregătire universitară."

Prin urmare, obiectul contractului, printre altele, se referă la drepturi efectiv primite și la cheltuieli efectiv efectuate, iar nu la drepturi de care în realitate studentul nu a beneficiat, sau la costuri imputate abuziv si nejustificat.

• Imputarea nejustificată a cheltuielilor cu echipamentul:

A învederat faptul că prin Hotărârea nr._(1)/14.08.2015 nu s-a răspuns la obiecțiunile aduse prin plângerea reclamantului împotriva hotărârii nr._ / 25.06.2015 si înregistrată la SIE sub nr._/10.07.2015. prin care am contestat cheltuielile cu echipamentul.

Reclamantul a primit un singur echipament doar în anul I de studii, echipament ce a fost restituit în integralitate la absolvirea academiei tehnice militare.

La pagina a 6-a din Hotărârea nr._(1)/14.08.2015, se face mențiunea că, prin Adresa nr. A3951 din 19 iunie 2015, Academia Tehnică Militară a transmis că "la calcularea valorii înscrise la rubrica "echipament" a fost considerată valoarea echipamentului și cazarmamentului, valoarea rechizitelor și a materialelor de spălat și igienă, reparat și întreținere."

Cu privire la valoarea echipamentului, a arătat faptul că SIE nu probează aceste sume cu niciun înscris justificativ.

Cu privire la cheltuielile cu materialele de spălat și igienă, reparat și întreținere, cazarmament, precizează că acestea îi sunt imputate nejustificat, întrucât reclamantul nu a fost încazarmat și nu avea cum să beneficieze de aceste drepturi, deoarece nu a înnoptat în căminele Academiei Tehnice Militare și nu a utilizat produsele de igienă asigurate de aceasta.

Menționează faptul că, în fața Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, studiind adresele transmise de către Academia Tehnică Militară, am întrebat pe reprezentantul direcției financiar-contabile ce semnifică în mod concret suma de 4.427,54 lei-cheltuieli cu echipamentul, iar acesta i-a comunicat, nefiind foarte convins ("pentru că ATM deține toate informațiile"), că această sumă ar reprezenta valoarea echipamentului primit

Or, dacă reclamantul a restituit integral singurul echipament pe care l-a primit în anul i de studii, nu i se poate imputa o sumă de 4.427.54 lei care reprezintă valoarea echipamentului. Apreciază că i s-ar putea imputa, în cel mai rău caz, doar contravaloarea uzurii acestui echipament, din care trebuie să se scadă valoarea deja amortizată ( întrucât demisia sa a intervenit după aproape 3 ani de la absolvirea ATM) însă nu valoarea, pentru că echipamentul a fost restituit integral la absolvirea Academiei Tehnice Militare.

Reclamantul a solicitat prin plângerea împotriva Hotărârii nr._ / 25.06.2015, ca anterior stabilirii întâlnirii în cadrul Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, punerea la dispoziție a proceselor-verbale de predare-primire a echipamentelor cu precizarea valorii de inventar și starea acestora (noi sau purtate) ultima pagină din hotărâre, însă nu i-au fost puse la dispoziție documente care să ateste componența echipamentului primit de reclamant și a valorii reale a acestuia.

Astfel, solicită instanței să constate faptul că sumele reprezentând cheltuielile cu echipamentul sunt nedovedite și îi sunt solicitate cu încălcarea clauzei f din contractul de studii nr._/10.12.2008.

Consideră că suma de 22.794,36 lei, reprezentând cheltuielile cu hrănirea nu este justificata.

Astfel, invederează faptul că week-end-urile, vacantele, sărbătorile legale si alte zile nelucrătoare din cei 4 ani de școlarizare (mai mult de 12 luni de zile din cei 4 ani de studii) nu au fost scăzute din suma totală imputată.

Precizează faptul că reclamantul era scăzut de la dreptul de hrănire în week-end-uri deoarece nu eram încazarmat în Academia Tehnică Militară, aspect ce urmează a fi demonstrat prin administrarea probei cu un martor.

De asemenea, învederează faptul că, pe parcursul celor 4 ani de facultate, nu a luat mesele zilnic, la cantina ATM, iar masa de seară nu o luat-o niciodată acolo.

A adus la cunoștința Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor faptul ca numărul de zile luat în calcul de Academia Tehnică Militară este eronat, cu consecința efectuării unor calcule eronate, însă aceasta nu a dat curs solicitărilor sale de a ajusta sumele respective.

Apreciază că ar fi fost necesar să i se indice modalitatea concretă de calcul, defalcarea, individualizarea acestor cheltuieli pentru fiecare student în parte, sau doar în ceea ce îl privește pe acesta, pentru că, altfel, nu i se impută o creanță certă și lichidă

Astfel, atât decizia de imputare nr._/25.06.2015, cât și hotărârea nr._(1)/14.08.2015 prin care s-a menținut suma de 22.794,36 lei, reprezentând cheltuielile cu hrănirea, au fost pronunțate cu încălcarea clauzei F din contractul de studii nr._/10.12.2008, fără a se face o distincție clară între studenții care au locuit în cămin inclusiv pe perioada week-end-urilor și cei care nu au beneficiat de hrănire. Consideră că este un abuz să nu se facă nicio diferențiere între studenții cazarmati si cei descazarmati, în sensul că aceste două categorii de studenți să devină obligați la plată în mod identic.

Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada unor "cheltuieli efectuate" si a unor "COSTURI efective", solicită anularea Decizia de imputare nr._/25.06.2015 si să se dispună exonerarea sa de la plata sumei de 22.794,36 lei, reprezentând cheltuieli cu hrănirea, ca netemeinică.

Mai mult, la pagina a 6-a din hotărârea nr._(1)/14.08.2015, S.I.E. face mențiunea că prin Adresa A5510/03.08.2015, ATM menține calculele transmise anterior întrucât conform normei de echipare nr. 14 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. MS 54 din 06.06.2008 pentru aprobarea L4/14, Instrucțiuni privind asigurarea cu echipament și materiale de resortul echipamentului pentru personalul ministerului apărării, "dreptul la hrană este asigurat, inclusiv în zilele de sâmbătă și duminică, indiferent de statutul de încazarmat sau descazarmat al studentului."

Din mențiunile cuprinse în adresa emisă de ATM rezultă, în mod evident, faptul că pe parcursul weekend-urilor, toți studenții au asigurat dreptul la hrană, și nu rezultă faptul că ei sunt și obligați să plătească aceste servicii dacă nu beneficiază efectiv de ele. Studenții, dacă doresc, pot servi mesele și în weekend-uri, pentru că acest drept le este asigurat tuturor studenților ,fie că sunt încazarmați sau neîncazarmați. Din adresa invocată nu rezultă că toți studenții, încazarmați sau nu, ar avea obligația de a și suporta aceste costuri, în situația în care nu servesc mesele la cantina ATM.

Învederează faptul că, în contractul de studii nr._/ 10.12.2008, nu se prevede nicio clauză conform căreia doar în situația în care s-ar solicita în mod expres zile de permisie, studentul ar fi scutit de la hrană. De asemenea, în contractul de studii pe care l-a încheiat cu SIE nu se face precizarea că indiferent de statutul studentului (cazarmat sau descazarmat), acesta ar deveni obligat să suporte cheltuielile cu hrănirea aferente zilelor nelucrătoare.

Aplicând principiul de drept "pacta sunt servanda", rezultă, deci, că studentului i se pot imputa doar sume reprezentând drepturi efectiv primite pe timpul școlarizării, nefiind aplicabile reglementările invocate de către Șeful Direcției Financiar-Contabile.

Dispozițiile legale pe care le invocă S.I.E., nu ar putea fi aplicate și interpretate astfel cum se menționează în hotărâre, întrucât, potrivit principiului de drept pacta sunt servanda, nu aș putea fi obligat decât la obligațiile asumate prin contract. Iar în situația în care clauzele contractului sunt îndoielnice, dubiul se va interpreta în favoarea celui care se obligă ( art 983 din Codul Civil), și oricât de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestațiile la care părțile s-au obligat (art. 984 din Codul Civil)

•Imputarea nejustificată a cheltuielilor cu prima de echipare si cu indemnizația de instalare

Imputarea sumelor de 1.371,08 lei, respectiv 304,64 lei este netemeinică întrucât nu se face dovada acordării efective a sumelor reprezentând prima de echipare și indemnizația de instalare, având în vedere faptul că mi-am prezentat demisia din cadrul S.I.E. după aproape 3 ani de la absolvirea Academiei Tehnice Militare, sumele imputate fiind amortizate, cel puțin în parte.

•Imputarea nejustificată a drepturilor bănești

Din interpretarea contractului de studii, nr._/10.12.2008, nu rezultă că drepturile bănești sunt incluse în categoria cheltuielilor de școlarizare și întreținere.

Art. 25 din Ordonanța nr. 121/1998 prevede că:

"(5) decizia de imputare va fi temeinic motivată ..."

"(6) Proba temeiniciei și legalității deciziei de impunere trebuie efectuată de unitatea al cărei comandant sau șefa emis-o."

Așa cum a menționat anterior, Ordinul ministrului apărării naționale nr. Ml 11/15.12.2011 nu îmi este aplicabil, deoarece reclamantul nu a fost cadru militar în Ministerul Apărării Naționale, această reglementare legală nu i se aplică. S.I.E fiind o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, componentă a sistemului de securitate națională a României ce nu face parte din MApN.

Acest Ordin pe care S.I.E îl invocă (pag 6/8 pct. 6 din Hotărârea nr._(1)/14.08.2015) pentru justificarea imputării drepturilor bănești nu îmi este aplicabil. A menționat că, potrivit acestui ordin, studenții nu au obligația de a restitui aceste solde și nu aveau această obligație nici anterior anului 2011.

Suma de 2.228,99 lei nu este fundamentată pe înscrisuri justificative și nu există un temei legal pentru restituire.

G. Prejudiciul imputat nu a fost previzibil la momentul încheierii contractului de studii nr._/ 10.12.2008.

Potrivit art. 1085 și 1086 din Codul Civil de la 1864, debitorul nu răspunde decât daunele-interese care au fost prevăzute sau care au fi putut fi prevăzute la facerea contractului.

Potrivit clauzei F pct. 1 din Contractul de studii încheiat de subsemnatul cu S.I.E.. "Prin sintagma "cheltuieli de școlarizare și întreținere" se înțelege cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi asigurate studentului pe timpul școlarizării, în sumă totală estimată de …lei."

La momentul la care a contractat cu S.I.E. în vederea școlarizării și încadrării în structurile Serviciului de Informații Externe, a cunoscut doar faptul că ar putea fi obligat la plata "cheltuielilor de școlarizare și întreținere", însă nu a cunoscut și consecințele concrete ale eventualei neexecutări, în condițiile în care, în contract s-a trecut" " iar pe parcursul celor 4 ani de studii nu mi s-a comunicat. semestrial sau anual. cât anume s-a cheltuit pentru școlarizarea SUBSEMNATULUI

Întrucât în cuprinsul contractului-standard nu este inserată o sumă cel puțin estimată, a cheltuielilor de școlarizare și întreținere, apreciază că nu i se poate imputa o sumă de bani ce nu a fost precizată de la început în cuprinsul contractului, ceea ce face ca obiectul contractului să nu fie determinat si nici măcar determinabil

III. Motivarea suspendării executării deciziei de imputare nr._/25.06.2015. emisă de S. De Informații Externe Direcția financiar – contabilă, până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei. în baza art. 15 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

Art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil..." iar lit. t definește cazurile bine justificate ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ".

Pornind de la aceste două definiții, consideră că în ceea ce privește Decizia de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, ne aflăm în prezența unui caz bine justificat deoarece această decizie a fost emisă:

•de o comisie de cercetare administrativă din cadrul unei unități ce nu a făcut dovada că este unitate păgubită conform art. 22 din Ordonanța nr. 121/1998;

•fără a fi efectuată cercetarea administrativă conform dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Ordonanța nr. 121/1998, respectiv cu ascultarea subsemnatului;

•fără a fi temeinic motivată și fără a avea la bază documente justificative, conform art. 25 alin. 5 și 6 din Ordonanța nr. 121/1998;

•cu încălcarea clauzei F din Contractul de studii nr._/10.12.2008, întrucât sumele ce alcătuiesc presupusul prejudiciu sunt netemeinice și nu reprezintă "cheltuieli efectuate", respectiv "costuri efective".

Având în vedere aceste situații de fapt și de drept, consideră că sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității Decizia de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă.

Referitor la paguba iminentă, solicită onoratei instanțe să constate că suma de 26. 866,15 lei imputată acestuia prin Decizia de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, reprezintă o valoare considerabilă pentru puterea sa financiară și, în situația în care ar fi somat să o plătească până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, s-ar produce un prejudiciu material în sarcina familiei sale.

Întrucât există o probabilitate foarte mare ca Decizia de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, să fie pusă în executare într-un termen foarte scurt și luând în considerare că sunt îndeplinite cele două condiții imperative prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, solicit onoratei instanțe să dispună suspendarea executării Deciziei de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei.

În concluzie, solicită anularea Deciziei de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. de Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, și a Hotărârii nr._(1)/14.08.2015 emisă de S. De Informații Externe, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, ca netemeinice și nelegale; suspendarea executării Deciziei de imputare nr._/25.06.2015, emisă de S. De Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 din legea nr. 554/2004; și acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8 și 15 din Legea nr. 554/2004, art. 22, art. 23, art. 25 și urm din Ordonanța 121/1998, art. 19, art. 34 și art. 35 din Legea nr. 46/1996, cât și toate celelalte dispoziții enumerate în cuprinsul prezentei contestații.

Pârâtul S. de Informații Externe a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Referitor la susținerile reclamantului, cuprinse în Secțiunea „S. ISTORIC" a cererii de chemare în judecată:

În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 441 din 03.07.2012, a fost publicată OUG nr. 37/2012 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenților promoțiilor 2012 ale instituțiilor de formare profesională inițială din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin care s-a dispus ca acordarea gradelor profesionale ori a gradelor militare absolvenților, repartizarea acestora la unități și numirea în funcții să fie realizate cu data de 1 decembrie 2012. Conform preambulului ordonanței de urgență, măsura a fost adoptată avându-se în vedere „efectele crizei economice asupra sistemului bugetar, implicit în ceea ce privește posibilitatea de asigurare financiară a cheltuielilor de acordare a drepturilor salariate ale categoriilor profesionale plătite din fonduri publice, precum și necesitatea asigurării încadrării în numărul de indicatori de personal prevăzuți în Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2011";

Conform art. 9 alin. (2) din OG nr. 17/2002 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, în perioada septembrie-noiembrie 2012, absolvenții promoțiilor anului 2012 ai instituțiilor de formare profesională inițială din sistemul de apărare națională, ordine publica și siguranță națională beneficiază de:

•indemnizația și drepturile de hrană acordate în cuantumul stabilit pentru anul 2012 elevilor și studenților aflați în ultimul an de studii;

•de drepturile de cazare și de transport,

numai dacă instituțiile publice la care urmează să fie încadrați organizează cursuri de formare profesională și absolvenții participă la aceste cursuri;

Potrivit art. 3 din OUG nr. 37/2012, „în lipsa unei oferte concrete de încadrare din partea instituțiilor publice pentru care s-a realizat formarea profesională, absolvenții promoțjilor anului 2012 din instituțiile de formare profesională inițială prevăzute la art. 1 care solicită în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și data de 30 noiembrie 2012 încetarea raporturilor juridice care decurg din calitatea de absolvenți, avute cu instituțiile în beneficiul cărora au fost pregătiți, sunt exonerați de la plata cheltuielilor prevăzute de angajamentele sau contractele încheiate potrivit legii";

Între 03.09-21.09.2012, reclamantul a urmat un curs de pregătire profesională organizat de instituția pârâtă, iar, pentru perioada cuprinsă între lunile septembrie-noiembrie 2012, reclamantului i s-au acordat indemnizația și norma de hrană;

În pofida susținerilor reclamantului, care afirmă că, în data de 29.04.2015, cu ocazia întocmirii notei explicative, „nu mi-au fost puse la dispoziție nici un fel de înscrisuri justificative care au stat la baza stabilirii cuantumului prejudiciului", acestuia i-au fost aduse la cunoștință:

•angajamentele semnate cu instituția pârâtă și sumele pe care s-a obligat să le restituie în caz de nerespectare a obligațiilor asumate;

•adresa ATM nr. A2521 din 20.04.2015 care cuprinde complet situația cheltuielilor efectuate pe durata școlarizării reclamantului (astfel cum au fost acestea publicate în Buletinul Informativ al Armatei nr. 2 din 18.02.2013 și nr. 11 din 19.11.2012);

•modul de calcul al sumelor imputate.

Mai mult, la data de 10.08.2015, cu ocazia desfășurării ședinței Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor ( a subliniat că aceasta nu a constituit o întrevedere, ci a reprezentat ședința unui organ administrativ-jurisdicțional), reclamantului i s-a pus la dispoziție, spre studiu, dosarul cercetării administrative, aspect confirmat de acesta prin Declarația dată, în scris, sub semnătură;

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 909/21.12.2011, „stabilirea răspunderii materiale în sarcina persoanelor obligate la restituirea cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării se efectuează prin grija comandanților/șefilor structurilor militare în care acestea sunt încadrate la data încetării raporturilor de serviciu, utilizând cuantumul cheltuielilor publicat în Buletinul Informativ al Armatei, potrivit prevederilor art. 2". Prin urmare, date fiind aceste dispoziții, având în vedere că reclamantul a fost școlarizat într-o instituție de învățământ superior a MApN, la stabilirea răspunderii materiale a acestuia au fost avute în vedere și cheltuielile publicate în Buletinul Informativ al Armatei;

Decizia de Imputare nr._ din 08.05.2015 (decizia inițială, anulată, ulterior fiind emisă Decizia de Imputare nr._ din 25.06.2015), prin care reclamantul a fost obligat la plata sumei de 27.6262,52 lei, a avut în vedere o perioadă de 838 zile lucrate și nu 929, pentru considerentul că reclamantul a fost angajat în instituție, conform prevederilor legale începând cu data de 01.12.2012.

Ulterior, la soluționarea contestației s-a apreciat de către șeful structurii financiar-contabile că, deși încadrarea propriu-zisă și chemarea în activitate în rândul cadrelor militare în activitate a avut loc la 01.12.2012, în perioada lunilor septembrie-noiembrie 2012 reclamantul s-a aflat într-un raport de dependență/de subordonare față de SIE, acesta neavând posibilitatea să se angajeze la un alt angajator, drept pentru care se poate aprecia că situația reclamantului este similară cu cea a unei persoane aflate în raporturi de serviciu cu SIE.

Această interpretare nu poate echivala în nicio măsură cu întocmirea unor calcule eronate, existența unor cheltuieli nejustificate sau o lipsă de documente justificative (cum susține reclamantul), întrucât acestea au existat și au fost aduse la cunoștința reclamantului, contrar negării realității de către acesta din urmă.

III. Referitor la susținerile reclamantului, potrivit cărora Decizia de imputare nr._ din 25.06.2015 și Hotărârea nr._ din 14.08.201 au fost emise fără respectarea art. 22 din O.G. nr. 121/1998:

Reclamantul, în calitate de student școlarizat pentru S. de Informații Externe, a semnat Contractul de studii nr._/10.12.2008, în temeiul căruia se obliga, potrivit art. IV.4, „să lucreze în cadrul unităților SIE pe o perioadă de minim 10 ani după absolvirea Academiei Tehnice Militare". De asemenea, potrivit art. IV.6 lit. b) din Contract, reclamantul își asuma restituirea cheltuielilor de școlarizare și întreținere, în situația nerespectării, din motive imputabile, a obligației de a lucra minim 10 ani în cadrul SIE;

-art. 8 alin. (2) din HG nr. 264/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei Tehnice Militare, dispune că „cheltuielile determinate de pregătirea studenților și cursanților, militari și civili, aparținând structurilor din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, pe locurile finanțate de la bugetul de stat se asigură potrivit prevederilor legale";

-potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010 și art. 35 din Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011, „cheltuielile pentru pregătirea personalului în instituțiile militare de învățământ sunt suportate de ordonatorii principali de credite care au în subordine astfel de unități de învățământ, indiferent de instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională din care provin cursanții".

Totodată, dispozițiile din legile bugetare anuale nu pot fi interpretate ca fiind norme care înlătură de la aplicare alte dispoziții legale, în speță cele privind obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere pe durata școlarizării, astfel cum sunt acestea reglementate de OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și de art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

A învederat că, potrivit art. 91 și art. 109 alin. (1) și (2) din Legea nr. 80/1995, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care au angajament să îndeplinească serviciul în armată o anumită perioadă de timp, în situația în care nu respectă angajamentul și sunt trecuți în rezervă prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 85 alin. 1 lit. g)-l), art. 87 și 88, sunt obligați să restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, în condițiile stabilite prin lege;

În subsidiar, potrivit art. 22 alin. (1) din 0.6. nr. 121/1998, comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat cunoștință de producerea unei pagube dispune efectuarea cercetării administrative, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, cercetarea se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eșaloanele superioare ori de organele de control specializate;

În cauza de față, paguba a fost constatată de șeful structurii financiar-contabile odată cu trecerea în rezervă a reclamantului, când au căpătat eficiență clauzele contractului de studii și ale angajamentelor semnate cu SIE. Pe cale de consecință, în condițiile art. 22 și următoarele din OG nr. 121/1998, a fost dispusă și efectuată cercetarea administrativă, finalizată cu emiterea titlului executoriu (decizia de imputare);

Conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 121/1998, răspunderea materială este angajată pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției;

Conform art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998, „decizia de imputare se emite de către comandantul sau șeful unității a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă...";

Având în vedere cele de mai sus, reiese că, în pofida susținerilor reclamantului, S. de Informații Externe este entitatea competentă cu efectuarea cercetării administrative și recuperarea cheltuielilor de întreținere efectuate pe durata școlarizării, iar cuantumul cheltuielilor care trebuie recuperat de la autorul prejudiciului este cel publicat în Buletinul Informativ al Armatei.

Competența de soluționare a cercetării administrative în ceea ce îl privește pe reclamant este dată instituției noastre prin însăși dispozițiile legale menționate mai sus, S. de Informații Externe având obligația de a stabili răspunderea materială în privința reclamantului, fără dreptul de a opta în această privință și a-și declina competența în favoarea Academiei Tehnice Militare.

Nu în ultimul rând, instituția pârâtă a fost prejudiciată de reclamant prin împrejurarea că acesta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de studii semnat de a îndeplini serviciul în calitate de ofițer în activitate pe o perioadă de cel puțin 10 ani, în raport de nevoile instituționale ale SIE. Prin urmare, sumele de bani alocate de la bugetul de stat pentru școlarizarea reclamantului s-au amortizat parțial, prin activitatea desfășurată de acesta ca ofițer în activitate;

Nu este de acord cu afirmația potrivit căreia Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.111/2011 nu se aplică, deoarece reclamantul, școlarizat într-o instituție din cadrul MApN, este obligat să restituie cheltuielile făcute de această instituție pentru pregătirea sa în cuantumul indicat de această instituție, astfel cum rezultă acesta din Buletinul Informativ al Armatei.

Opinează că dispozițiile cuprinse în Norme nu contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din 06 nr. 121/1998, actul administrativ detaliind condițiile în care se stabilește răspunderea materială a militarilor. De altfel, Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale este în vigoare și în prezent, acesta nefiind abrogat sau anulat de vreo instanță de judecată de contencios administrativ, producând efecte juridice.

Atât Decizia de Imputare, cât și Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor au fost emise în temeiul OG nr. 121/1998 și al Anexei nr.3 a Ordinului directorului SIE nr. 1381/2005 privind răspunderea materială a militarilor din SIE. Subliniem că Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale a fost avut în vedere pentru stabilirea cuantumului sumelor de bani cheltuite cu școlarizarea reclamantului în cadrul ATM.

IV. Referitor la susținerile reclamantului, potrivit cărora Decizia de imputare și Hotărârea au fost emise fără respectarea art. 23 din O.G. nr. 121/1998 a învederat următoarele:

Conform dispozițiilor cuprinse în art. 2 din OG nr. 121/1998, „răspunderea materială este angajată pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".

Având în vedere că reclamantul a trecut în rezervă, prin demisie, înainte de a se împlini perioada minimă de 10 ani, în care avea obligația să lucreze în cadrul SIE, au căpătat eficiență dispozițiile art. IV.6 lit. b) din Contractul de studii nr._/10.12.2008, precum și ale art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare: „cadrele militare care au angajament/contract să îndeplinească serviciul o anumită perioadă de timp, în situația în care nu-și respectă obligațiile contractuale și sunt trecute în rezervă prin aplicarea uneia dintre prevederile cuprinse în art. 85 alin. 1 lit. g) -I), art. 87 și 88, sunt obligate să restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării.

De asemenea, prin demisia reclamantului și trecerea sa în rezervă în data de 18.03.2015, au căpătat eficiență și obligațiile asumate prin Angajamentele semnate, respectiv de a restitui cheltuielile suportate de instituție cu participarea reclamantului la cursul de specialitate, în situația în care acesta, din motive imputabile, nu își desfășoară activitatea în SIE o perioadă de cel puțin 5 ani de la finalizarea acestor cursuri.

Cercetarea administrativă a fost efectuată potrivit prevederilor legale, fiind luate în considerare datele comunicate de ATM în privința cheltuielilor suportate pe timpul școlarizării reclamantului și respectându-se dreptul său la apărare. Se reține, de asemenea, că SIE a întreprins toate demersurile necesare către ATM - singura instituție în măsură să cunoască cheltuielile efectuate cu școlarizarea reclamantului și, implicit, cea care a avut evidența zilelor de învățământ, respectiv a celor de vacanță și permisie acordate acestuia.

Prin urmare, structura financiar-contabilă din SIE a imputat reclamantului cheltuielile stabilite și comunicate de ATM, acesta fiind informat în legătură cu modul de stabilire, cuantumul și componența cheltuielilor ce i-au fost imputate și având posibilitatea să prezinte probe în apărarea sa, precum și să dea explicații scrise. Astfel, prin Nota explicativă din data de 29.04.2015, pe care a semnat-o în cadrul cercetării administrative, reclamantul și-a exprimat punctul de vedere și a contestat sumele de bani reprezentând cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării.

Date fiind cele consemnate în Procesul-verbal de cercetare administrativă, având în vedere și înscrisurile existente la dosar (nota explicativă întocmită cu ocazia desfășurării cercetării administrative), apreciem că în cauză a fost efectuată cercetarea administrativă în modalitatea impusă de OG nr. 121/1998, reclamantului asigurându-i-se dreptul la apărare, prin urmare susținerile acestuia sunt nefondate.

V. Referitor la criticile pe care le aduce reclamantul Deciziei de imputare și Hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, apreciind că au fost emise fără a se respecta art. 25 alin. (5) si (6) din O.G. nr. 121/1998 a învederat următoaree:

Deși reclamantul indică decizia de imputare emisă de șeful structurii financiar-contabile și hotărârea pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, în esență, criticile sale vizează în mare parte Hotărârea nr._ din 14.08.2015, apreciind ca insuficientă baza de calcul transmisă de ATM;

ATM, prin cele 3 adrese de răspuns transmise SIE în fiecare fază a cercetării administrative, a comunicat, clar, valorile cheltuielilor de întreținere și instruire pe timpul școlarizării, imputabile petentului, astfel cum au fost acestea publicate în Buletinul Informativ al Armatei;

ATM este singura instituția în măsură să cunoască nivelul cheltuielilor, defalcate pe categorii de cheltuieli și ani de studiu, conform dispozițiilor stabilite în art. 2 din Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale. Prin urmare aceasta a stabilit și comunicat SIE valoarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, utilizându-se cuantumul cheltuielilor publicat în Buletinul Informativ al Armatei.

VI. Referitor la criticile pe care le aduce reclamantul, susținând că actele administrative atacate au fost emise cu încălcarea dispozițiior din Anexa nr. 3 la Ordinul directorului SIE nr. 1381/2005 privind răspunderea materială a militarilor din SIE", a vederat următoarele:

Conform acestei Anexe, paguba trebuie să fie efectivă, reală, certă și actuală, determinată cantitativ și valoric. Este evident că această cerință a fost respectată, în speța de față înregistrându-se o pagubă constând pe de o parte, în cheltuielile de întreținere și instruire pe durata școlarizării la ATM a reclamantului, iar, pe de altă parte, în:

•cheltuieli de perfecționare profesională,

•valoarea neamortizată a primei echipări;

•valoarea neamortizată a indemnizației de instalare.

Fapta prin care s-a produs paguba are un caracter ilicit, în sensul că reclamantul, prin înaintarea demisiei înainte de împlinirea termenelor de 10 ani, respectiv 5 ani, în care s-a obligat să-și desfășoare activitatea în SIE, a săvârșit o faptă cauzatoare de prejudiciu, fiind comisă prin încălcarea unui contract și a unor angajamente asumate de acesta, precum și a unor dispoziții legale în temeiul cărora aceste au fost semnate;

Există vinovăția reclamantului, sub forma intenției, în sensul că acesta, prin înaintarea demisiei, a fost conștient de împrejurarea că încalcă obligațiile asumate prin Contract, respectiv cele trei Angajamente;

Între fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu și paguba materială produsă există în mod evident o legătură de cauzalitate, întrucât, prin nedesfășurarea activității în SIE pe perioadele indicate mai sus, nu au fost amortizate total sumele de bani cheltuite cu întreținerea, instruirea și pregătirea profesională a reclamantului.

Așadar, instituția pârâtă a fost prejudiciată prin nerespectarea obligațiilor reclamantului asumate de a îndeplini serviciul în calitate de ofițer în activitate pe o perioadă de cel puțin 10 ani, respectiv 5 ani, în raport de nevoile instituționale ale SIE.

Implicit, prin nerespectarea obligațiilor, sumele de bani alocate de la bugetul de stat pentru școlarizarea reclamantului nu s-au amortizat decât parțial, diferența cheltuielilor efectuate reprezentând prejudiciul care nu putea fi recuperat decât prin declanșarea cercetării administrative.

Competența de soluționare a cercetării administrative este dată instituției pârâte prin însăși dispozițiile legale menționate mai sus, S. de Informații Externe având obligația de a stabili răspunderea materială în privința reclamantului, fără dreptul de a opta si/sau de a-si declina competenta în favoarea ATM.

În speță, S. de Informații Externe a fost si este entitatea competentă cu efectuarea cercetării administrative și recuperarea cheltuielilor de întreținere și instruire efectuate pe durata școlarizării la ATM, iar cuantumul cheltuielilor care trebuie recuperat de la autorul prejudiciului este cel publicat în Buletinul Informativ al Armatei.

Pe de altă parte, a învederat instanței faptul că reclamantul a omis cele 3 Angajamente semnate în cursul anilor 2013 (unul) și 2015 (două), prin care s-a angajat să-și desfășoare activitatea în SIE pe o perioadă de 5 ani de la absolvirea fiecărui curs, angajamente pe care nu numai că nu le-a respectat, dar, le ignoră total, în condițiile în care nu face referire la ele și nici nu înțelege să le dea eficiență din moment ce acesta solicită anularea în totalitate a deciziei de imputare.

În privința afirmației reclamantului, conform căreia „în Contractul de studii nr._/10.12.2008 nu se face nicio mențiune cu privire ia instituția căreia studentul urmează să restituie cheltuielile de școlarizare șl întreținere în ipoteza demisiei din cadrul SIE", este evident că, din moment ce reclamantul s-a angajat față de SIE să-și desfășoare activitatea în instituție o perioadă de cel puțin 10 ani, competența de efectuare a cercetării administrative aparține SIE.

VII. Referitor la criticile pe care le aduce reclamantul, susținând că Decizia de imputare și Hotărârea au fost emise cu încălcarea clauzei F din Contractul de studii nr._/10.12.2008, imputându-se în mod nejustificat cheltuielile cu echipamentul:

Sumele imputate prin decizia de imputare sunt justificate prin cele două comunicări făcute de Academie, anume adresele nr. A2521/20.04.2015 și nr. A5110/03.08.2015, care au în vedere datele publicate în Buletinul Informativ al Armatei, prin raportare la dispozițiile cuprinse în art. 1 alin. (2) din Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, astfel cum au fost aprobate prin Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale.

De asemenea, subliniază că ATM este singura instituție care a avut evidența echipamentelor distribuite studenților, iar, potrivit evidențelor acesteia, reclamantul a beneficiat pe timpul celor 4 ani de studiu de echipament complet.

Astfel, conform comunicărilor ATM, rubrica „echipament" cuprinde valoarea echipamentului și cazarmamentului, valoarea rechizitelor și a materialelor de spălat și de igienă, reparat și întreținere distribuite pe întregul an universitar, valoare care nu depinde de zilele prezență ale studentului.

Potrivit adreselor ATM, rezultă cu claritate că valoarea echipamentului primit de petent pe primii trei ani de studiu a fost de câte 1455,6 lei pe an/studiu. Totodată, pentru anul IV de studiu, la calcularea valorii înscrise la rubrica „echipament" au fost avute în vedere doar valorile rechizitelor și a materialelor de spălat și igienă, reparat și întreținere, al căror cuantum valoric nu este influențat de numărul de zile de școlarizare al studentului.

ATM, prin adresele transmise, explicitează că, odată cu . nr. M.111/2011, au fost imputate și cheltuielile cu instrucția și practica, reprezentând valoarea materialelor primite la începutul modulului, valoarea ședințelor de tragere (muniție, transport la poligon), transport la locurile de desfășurare a convocărilor de pregătire militară, respectiv a locurilor de desfășurare a practicilor, valori care nu depind de zilele de școlarizare.

VIII. În privința criticilor pe care le aduce reclamantul Deciziei de imputare și Hotărârii, susținând că au fost emise cu încălcarea clauzei F din Contractul de studii nr._/10.12.2008, imputându-se în mod nejustificat cheltuielile cu hrana:

Șeful structurii financiar-contabile a emis decizia atacată ținând cont de sumele calculate de ATM, astfel cum au fost acestea stabilite, prin raportare la prevederile Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.111/15.12.2011 și publicate în Buletinul Informativ al Armatei.

Evidența perioadelor în care reclamantul a beneficiat de drepturile de hrană este ținută de ATM, iar sumele alocate hranei acestuia rezultă cu claritate din comunicările efectuate de ATM și depuse la dosarul cauzei.

ATM, prin adresa nr. A5110/03.08.2015, comunicată președintelui Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din SIE, și-a menținut punctul de vedere transmis anterior în privința cheltuielilor efectuate cu hrănirea, fiind specificat că, indiferent de statutul de încazarmat/descazarmat al unui student, ATM este obligată să asigure hrănirea tuturor studenților, mai puțin în perioada permisiilor, a învoirilor de peste 12 ore, a permisiilor de sărbători legale, a concediiilor medicale și a vacanțelor.

Prin urmare, având în vedere acest răspuns clar, neechivoc, este de neînțeles opinia reclamantului care concluzionează că, din adresa ATM nu rezultă că toți studenții, încazarmați sau nu, ar avea obligația de a și suporta aceste costuri, în situația în care nu servesc mesele la cantina A TM.

În opinia sa, este mai presus de orice îndoială că, atâta vreme cât studenții ATM au asigurat dreptul la hrană și sunt alocați la drepturile de hrană, rămâne la latitudinea acestora dacă iau sau nu masa, însă rămân obligați să restituie cheltuielile cu hrana în condițiile în care nu respectă obligațiile asumate (inserate în Contractul de studii pe care, se pare, că reclamantul îl citește selectiv, dar care prevede la art. F.1, obligația de restituire a cheltuielilor efectuate cu hrănirea).

Totodată, în condițiile în care clauzele contractuale sunt clare și prevăd obligația studentului de a restitui cheltuielile de școlarizare și întreținere (implicit și cele cu hrana) în situația în care nu respectă contractul, iar normele incidente ale ATM dispun că studentul este alocat la hrană pe z/7e prezență, indiferent de statutul de încazarmat/descazarmat, nu rezultă care sunt așa-zisele clauze îndoielnice care trebuie interpretate în favoarea reclamantului.

De asemenea, a învederat instanței împrejurarea că reclamantul încearcă inducerea în eroare a completului de judecată, susținând că nu i se pot imputa mesele asigurate seara la cantina ATM pe motiv că nu lua masa la acel moment al zilei. învederăm că, din adresele ATM, rezultă că studentul este alocat la hrană pe zile prezență, neavând relevanță dacă acesta se prezintă sau nu la mesele asigurate pe parcursul zilei.

IX.în privința susținerilor petentului potrivit cărora cheltuielile cu prima

echipare și cu indemnizația de instalare sunt imputate nejustificat:

Obligația de restituire a cotei părți rămase neamortizate din indemnizația de instalare are o natură legală, realizându-se potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (11) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora: „Personalul militar care a beneficiat de indemnizația de instalare și care, ulterior, și-a prezentat demisia înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la absolvirea instituțiilor de învățământ, respectiv de la semnarea primului contract va restitui indemnizația primită, proporțional cu perioada rămasă până la expirarea termenului de 3 am.

Obligația de restituire a cotei părți rămase neamortizate din echivalentul valoric al primei echipări are, de asemenea, o natură legală și se realizează conform dispozițiilor cuprinse în art. 2 din OG nr. 121/1998 și pct. 3 lit. n) din Anexa nr. 3 a Ordinului directorului SIE nr. 1381/2005 privind răspunderea materială a militarilor din SIE., potrivit cărora „se consideră pagubă (...) cota parte rămasă neamortizată din echivalentul valoric al echipamentului prevăzut a se distribui o singură dată la acordarea gradului (prima echipare) cadrelor militare chemate direct în activitate de către S. de Informații Externe, care trec în rezervă la cerere, prin demisie sau motive imputabile acestora, înainte de împlinirea termenului de 5 ani de la chemarea în activitate".

În scopul dovedirii achitării acestor drepturi anexăm, în fotocopie, chitanțele de plată privind acordarea drepturilor de primă echipare și a indemnizației de instalare.

X.În privința susținerilor reclamantului potrivit cărora drepturile bănești sunt imputate nejustificat, deoarece nu sunt incluse în categoria cheltuielilor de întreținere, potrivit contractului de studii:

Din analiza clauzelor cuprinse în Contractul de studii nr._/10.12.2008. reiese cu claritate că aceste cheltuieli de școlarizare și întreținere nu sunt enumerate exhaustiv, ci exemplificativ {„prin sintagma cheltuieli de școlarizare și întreținere se înțelege cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi asigurate studentului pe timpul școlarizării").

Potrivit comunicării efectuate de ATM, drepturile bănești primite de studenții militari se iau în calculul cheltuielilor de întreținere care trebuie restituite de aceștia în perioada anterioară intrării în vigoare a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.111/2011.

Prin urmare, având în vedere că această categorie de cheltuieli este reglementată și a fost imputată petentului în anii I, II și III de studii, susținerile acestuia sunt nefondate.

XI.În privința susținerilor reclamantului, potrivit cărora „Prejudiciul imputat subsemnatului nu a fost previzibil la momentul încheierii contractului de studii nr._/10.12.2008":

Potrivit art. IV.6 din contractul de școlarizare, reclamantul s-a obligat să restituie, în conformitate cu prevederile legale, cheltuielile de școlarizare și întreținere în situația în care nu respectă obligația de a lucra în structurile SIE cel puțin 10 ani de la data încadrării.

De asemenea, art. F.1 din același contract definește sintagma „cheltuieli de școlarizare și întreținere" ca fiind cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi asigurate studentului pe timpul școlarizării.

Condițiile existenței prejudiciului au fost îndeplinite, în situația de față înregistrându-se o pagubă, constând în cheltuielile de întreținere pe durata școlarizării petentului, întrucât acesta nu și-a respectat obligația de a-și desfășura activitatea în SIE pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la data absolvirii, iar sumele de bani cheltuite cu întreținerea acestuia pe perioada școlarizării nu au fost amortizate total.

Prejudiciul a fost cel puțin determinabil la momentul încheierii contractului de studii și, fiind produs care urmare a unei fapte cu caracter ilicit săvârșită cu intenție, (înaintarea demisiei înainte de împlinirea termenelor asumate) este de natură a atrage răspunderea materială a reclamantului, existând o legătură de cauzalitate între prejudiciul produs și fapta cauzatoare de prejudiciu.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale, „stabilirea răspunderii materiale în sarcina persoanelor obligate la restituirea cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării se efectuează prin grija comandanților/șefilor structurilor militare în care acestea sunt încadrate la data încetării raporturilor de serviciu, utilizând cuantumul cheltuielilor publicat în Buletinul Informativ al Armatei, potrivit prevederilor art. 2".

Pe cale de consecință, date fiind aceste dispoziții, având în vedere că petentul a fost școlarizat într-o instituție de învățământ superior a MApN și ținând cont de precizările comunicate de Academia Tehnică Militară, la stabilirea răspunderii materiale a acestuia au fost avute în vedere, în mod corect, cheltuielile publicate în Buletinul Informativ al Armatei nr. 2 din 18.02.2013- pentru valorile aferente anilor universitari 2008-2009, 2009-2010 și 2010-2011, în Buletinul Informativ al Armatei nr. 11 din 19.11.2012 pentru valorile aferente anului universitar 2011-2012.

XII. În privința solicitării reclamantului de suspendare a executării Deciziei de imputare nr._ din 25.06.2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei a învederat că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 121/1998, decizia de imputare a fost transmisă spre executare organului financiar în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul, în speță Administrația Finanțelor Publice Sector 5, preluarea debitului fiind confirmată instituției noastre de către acesta.

Prin urmare, în prezent, punerea în executare a Deciziei de imputare nr._ din 25.06.2015 nu mai depinde de voința instituției noastre, ci de cea a Administrației Finanțelor Publice Sector 5, o eventuală dispoziție de suspendare pronunțată de instanță neputând fi pusă în executare de SIE;

Susținerile reclamantului în privința următoarelor:

•decizia de imputare a fost emisă de o unitate care nu a făcut dovada că este păgubită;

•cercetarea administrativă nu a fost efectuată conform dispozițiilor art. 23 alin. (3) din OG nr. 121/1998, respectiv fără ascultarea sa;

•decizia nu a fost temeinic motivată și nu a avut la bază documente justificative;

•decizia de imputare a fost emisă cu clauzei F din Contractul de studii nr._/10.12.2008,

sunt neîntemeiate, astfel cum rezultă din cele arătate în cursul prezentei întâmpinări, deci nu pot constitui temeiuri pentru susținerea unei cereri de suspendare a executării Deciziei de imputare nr._ din 25.06.2015.

În concluzie, față de cele mai sus dezvoltate, solicită instanței respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de către B. Ș. A. împotriva Deciziei de imputare nr._ din 25.06.2015 și a Hotărârii nr._ din 14.08.2015.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile: art. 205-206 din Noul C., O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și pe Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale.

La termenul de judecată din 25.01.2016 Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, excepție de procedură, absolută și dilatorie, ce urmează a fi admisă pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu disp. art. 109 din Legea nr. 188/1991, astfel cum acesta a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 ”Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea și suspendarea Deciziei de imputare nr_/25.06.2015 și a Hotărârii nr_(1)14.08.2015 emise în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului cu pârâtul S. de Informații Externe .

Reclamantul a avut calitatea de militar, statutul său fiind reglementat prin Legea specială nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Statul special al reclamantului nu conduce la concluzia că acesta nu s-ar încadra în categoria funcționarilor publici, așa cum s-a susținut prin concluziile scrise depuse, prin urmare nu i s-ar aplica prevederile Legii nr. 188/1999.

Militarii sunt tot funcționari publici, avându-se în vedere faptul că, potrivit Constituției (art. 16 alin. 3), funcțiile publice și demnitățile publice sunt, după caz, civile și militare.

Funcționarii publici pot fi clasificați astfel:

a) Funcționari publici civili, guvernați, în principal, de Legea nr. 188/1999, republicată;

b) Funcționari publici civili, cârmuiți de statute speciale, precum: polițiștii (Legea nr. 360/2002); funcționari publici din Administrația Națională a Penitenciarelor (Legea nr. 293/2004); funcționari publici parlamentari (Legea nr. 7/2006); funcționari publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2004); funcționari publici denumiți manageri publici (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2008); funcționari publici aflați sub incidența Statutului personalului silvic (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000), personalul de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea (Legea nr. 567/2004 privind statutul acestui personal), precum și funcționarii publici membri ai Corpului diplomatic și consular guvernați de Statutul acestui personal (Legea nr. 269/2003);

c) Funcționari publici militari – militarii, al căror statut este reglementat de Legea nr. 80/1995 și care se referă la cadre in activitate din Ministerul Apărării Naționale, Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Serviciului R. de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si Paza, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta, categorie în care se încadrează și reclamantul din prezenta cauză.

Militarii sunt tot funcționari publici, cu statut special, iar faptul ca nu sunt enumerați expres in art. 5 din Legea nr. 188/1999, ca de altfel și cei din sistemul administrației penitenciare, se justifică prin lipsa, în totalitate sau în parte, a calității de „civili”, caracteristică întâlnită în schimb, la ceilalți funcționari.

Opinia este întărită și de art. 6 din Legea nr. 80/1995: „În exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii și prevederilor regulamentelor militare, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii sunt învestiți cu exercițiul autorității publice, bucurându-se de protecție potrivit legii penale”.

În plus, instanța are în vedere faptul că însăși Curtea Constituțională, în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 187 din 6 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, a constatat că ”toate legile speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcții publice ori de interes public prevăd obligativitatea sau posibilitatea suspendării din funcție a persoanei față de care s-a început urmărirea penală, a fost arestată sau trimisă în judecată”, arătând, astfel, fără echivoc, că militarii fac parte din categoria funcționarilor publici.

Așa fiind, este firesc ca, avându-se în vedere art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, competența în materie a instanțelor judecătorești să revină instanțelor de contencios administrativ, iar, conform art. 109 al aceleiași legi, tribunalului, în primă instanță.

Un alt argument în favoarea declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, SCAF constă în faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ pentru unificarea practicii din 18.02.2013 a decis în sensul că: ”normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013 sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe”, la adoptarea acestei soluții avându-se în vedere faptul că Legea nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materia funcției publice, iar funcționarii publici cu statut special se circumscriu categoriei generale a funcționarilor publici.

Cum reclamantul face parte din categoria funcționarilor publici cu statut special, așa cum s-a arătat mai sus, iar Legea nr. 80/1995 nu conține dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe, Curtea conchide în sensul că Tribunalul este competent material la soluționarea prezentului litigiu în primă instanță, iar nu Curtea de Apel București.

În plus, a se reține doar că militarii au un stat special, în lipsa apartenenței acestora la categoria funcționarilor publici, ar însemna ca litigiile derivând din raporturile juridice de muncă ale acestora - cum este și prezentul - să atragă competența de soluționare a instanțelor de dreptul muncii, iar nu pe aceea a instanțelor de contencios administrativ,Deciziei de imputare nr_/25.06.2015 și Hotărârea nr_(1)14.08.2015 nereprezentând simple acte administrativ emise de o autoritate publică centrală, ce generează incidența normei generale de competență a art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, curtea reține că pârâta S. de Informații Externe nu rangul administrativ de autoritate publică centrală.

Potrivit art 5 alin 1 din Legea 1/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe, S. de Informații Externe se organizează și funcționează ca autoritate administrativă autonomă.

Potrivit art 10 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la dispozițiile cuprinse în codul de procedură civilă în raport de două criterii și anume: poziția organului emitent în structura aparatului administrației publice și în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei de formează obiectul actului contestat.

În cauza de față reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca finalitate anularea și suspendarea Deciziei de imputare nr_/25.06.2015 și a Hotărârii nr_(1)14.08.2015 emise de S. de Informații Externe, autoritate administrativă autonomă în accepțiunea prevederilor art 5 alin 1 din Legea 1/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe.

Faptul că potrivit art 5 alin 1 din Legea 1/1998 S. de Informații Externe se organizează și funcționează ca autoritate administrativă autonomă nu conferă acestei instituții calitatea de autoritate asimilată autorităților publice centrale, calitate ce presupune exercitarea competențelor la nivelul întregii țări, astfel că din perspectiva dispozițiilor art. 2 și art.10 din Legea nr.554/2004, S. de Informații Externe se circumscrie sferei instituțiilor asimilate autorităților publice locale.

Având ca reper textul de lege precizat, rezultă că în toate cauzele de contencios administrativ, cu excepția celor fiscale, criteriul stabilirii competenței instanței este poziția în sistemul autorităților publice a emitentului actului atacat. În concret, actele emise de autoritățile publice centrale sunt date în competența curților de apel ca instanțe de fond în contencios administrativ, în toate celelalte cazuri competența revenind tribunalelor.

În speță, chestiunea care se cere a fi lămurită este aceea dacă pârâta S. de Informații Externe este sau nu este o autoritate publică centrală, în funcție de care se determină competența materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea prezentei cereri.

Curtea constată că prin autoritate centrală se înțelege acea entitate care este poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice – cum este Guvernul României – sau a unui subsistem al sistemului autorităților publice – cum este cazul ministerelor, al autorităților publice centrale de specialitate – și care este învestită cu competențe de coordonare și conducere a celorlalte autorități din sistem/subsistem. Întotdeauna, autoritatea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorități ale sistemului/subsistemului, față de care se află pe o poziție de autoritate (de comandă).

Față de cele ce preced rezultă cu puterea evidenței că S. de Informații Externe nu este o autoritate publică centrală pentru că ea nu ocupă poziția descrisă mai sus în sistemul autorităților publice. Mai mult, nu se poate discuta în termenii că serviciul public prestat de această autoritate autonomă administrativă,în acord cu prevederile art 1 din Legea 1/1998 acoperă întreg teritoriul național, chestiune care oricum este irelevantă în determinarea locului pe care această entitate îl ocupă în rândul instituțiilor publice.

Potrivit art 1 din Legea 1/1998 S. de Informații Externe este organul de stat specializat în domeniul informațiilor externe privind siguranța națională și apărarea României și a intereselor sale,iar împrejurarea că această autoritate administrativă autonomă nu se regăsește între autoritățile publice locale și județene la care se referă art 120-123 din Constituția României, nu poate conduce la concluzia că această pârâtă, obligatoriu, nu poate fi încadrată decât în categoria autorităților publice centrale.

Textele constituționale precizate se referă la autoritățile publice locale descentralizate prin care se realizează autonomia locală, precum și la prefect și la serviciile deconcentrate din subordinea acestuia, autorități care nu au nicio legătură cu S. de Informații Externe, astfel că raportarea la aceste prevederi este lipsită de relevanță.

Calificarea pârâtei S. de Informații Externe ca fiind o autoritate publică centrală ar veni în conflict cu art 116 din Constituția României, care se referă la administrația publică centrală de specialitate și, în raport de care, S. de Informații Externe, în niciun caz nu poate fi calificată ca fiind o instituție publică centrală.

Pentru toate aceste considerente, concluzionând în sensul că militarii sunt o varietate a funcționarilor publici, varietate care a impus - pentru aceștia din urmă - adoptarea unui statut special (Legea nr. 80/1995), statut care, când este cazul, se completează cu statutul funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999, reglementare generală în materie (art. 1 alin. 1), văzând obiectul cererii de chemare în judecată și disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999, Curtea, în baza art. 131 alin. 1, art. 129 alin. 1 și 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2 C. proc. civ. va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția de necompetență materială a instanței.

Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul B. Ș. A., cu domiciliul în București, ., .,, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâtul S. DE INFORMAȚII EXTERNE, cu sediul în București, .. 280-282, sector 1, în favoarea Tribunalului București –SCAF.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. O. F. V. M.

Red OS/ 4 x.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 162/2016. Curtea de...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 164/2016. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţia de a face. Decizia nr. 385/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 384/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 240/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 162/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 164/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 157/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI